Istoricul Parohiei „Sfântul Nicolae - Coiciu“ din Constanţa (galerie foto)

Pe 1 septembrie 1925, Episcopia Constanţei înfiinţează în comuna Anadolchioi, zona Coiciu, Parohia „Sfântul Nicolae II“, numindu-l paroh pe preotul Nicolae Coadă. Această parte a comunei Anadolchioi se mai numea şi cartierul demobilizaţilor, deoarece a luat fiinţă după terminarea Primului Război Mondial, prin parcelarea de locuri de case pentru cei reîntorşi din război.
 
Pentru săvârşirea slujbelor, preotul Nicolae Coadă a amenajat o casă de rugăciune, care cu greu putea să acopere nevoile spirituale ale credincioşilor din parohie. De aceea, încă de atunci, comitetele parohiale au început demersuri pentru construirea în cartier a unei biserici, lucru ce avea să se întâmple abia peste 30 de ani.
 
În anul 1937, sectorul parohiei era cuprins între „str. General Dragalina, str. Ioan Lahovari, str. Mihail Coiciu, str. Ieremia Movilă, str. Neagoe Basarab, str. Ștefăniţă Vodă, până la vechiul hotar al satului Anadolchioi, până la casa şcolii normale de fete, cartierul demobilizaţilor Anadolchioi, până la Berechet, vecin cu parohia Palas şi Cuvioasa Parascheva“.
 
În anul 1946, Parohia „Sfântul Nicolae - Coiciu“ se împarte în două, deoarece în zona Berechet se mai construise o casă de rugăciune, cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul“.
 
Între anii 1945 şi 1948, biserica parohială a fost amenajată în cadrul Regimentului 34 Infanterie, instalat în Cabana Marinei din cartierul Coiciu, clădirea care adăposteşte astăzi cabinetele medicale din cartier. În luna iulie a anului 1948, biserica parohială se mută în str. Steagului nr. 23, în casa lui Gheorghe Lipan. 
 
Deoarece încercările de a ridica o biserică nu se materializează, nici chiar atunci când Sfatul Popular Constanţa donează un teren pentru acest scop (pe locul Şcolii nr. 10 de azi), în anul 1952, preotul Mitrofan Palade, parohul de atunci, ia hotărârea ca să mărească locaşul de cult din strada Steagului nr. 23. Pentru acest proiect, părintele Mitrofan Palade a folosit materiale de construcţie de la Schitul „Sfânta Elena de la Mare“, dar şi de la Sanatoriul Sfintei Patriarhii de la Techirghiol, iar pentru înfrumuseţarea interiorului bisericuţei a folosit obiecte de cult de la Biserica „Sfântul Nicolae I“ din Constanţa, care era închisă.
 
Membrii consiliului parohial, care au realizat extinderea casei de rugăciuni şi înfrumuseţarea ei în anul 1952, au fost: preotul paroh Mitrofan Palade - preşedinte, preotul Nicolae Coadă, preotul Ioan Popescu, Stan Dobrescu - epitrop casier, Aurelian Marin, Constantin Ene, Vasile Spânoche, Gheorghe Lipan, Marin Doicescu, Nicolae Drăghici, Marin Mirea, Gheorghe Gavrilă, Manole Vasiliu, Dumitru Dumitriu şi Gheorghe Mertoiu.
 
În anul 1957, parohia reuşeşte să obţină un teren pentru construcţia unei biserici mai mari, de la Sfatul Popular Constanţa. Sub grija preotului paroh Mitrofan Palade şi a arhitectului Theodor Duţescu, biserica actuală a parohiei, din strada Răzoare nr. 68, a fost finalizată în mai 1958.


Slujba sfinţirii bisericii a avut loc în ziua de 29 iunie 1958, de sărbătoarea „Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel“, şi a fost oficiată de episcopul Chesarie Păunescu al Dunării de Jos - Galaţi, alături de un sobor de preoţi: arhim. Ieronim Moţoc, vicarul administrativ al Episcopiei, pr. Mihai Blănaru, consilier administrativ al Episcopiei, pr. Ioan Dragomir, protopopul Constanţei, pr. Constantin Coadă, pr. Preda Ionescu, pr. Neagu Vechiu, pr. Ilie Sanda şi preoţii parohiei: Mitrofan Palade, Nicolae Coadă şi Mihail Leca.
 
Biserica a fost construită în formă de corabie, cu două abside mici, fără turlă. A fost pictată în anul 1982 de pictorul bisericesc Teodor Munteanu-Belca din Târgovişte. Tot în acelaşi an a fost lucrat şi mobilierul bisericii la Institutul Biblic din Bucureşti, în cadrul atelierelor de la Mănăstirea Plumbuita. Aceste lucrări s-au desfăşurat sub parohiatul preotului Constantin Mitu.
 
Din câte se pare, catapeteasma bisericii a fost adusă de la Biserica „Cuvioasa Parascheva“, din Piaţa Griviţei, care a fost închisă la începutul anilor 1960. Clopotniţa actuală a fost ridicată în anul 1966 şi are o înălţime de 8,5 m.

Lucrări importante asupra lăcaşului de cult s-au desfăşurat şi în timpul în care preotul Gheorghe Ploscaru a fost parohul acestei biserici. Dintre ele, amintim: schimbarea gardului bisericii din panouri din plasă de sârmă cu un gard din fier forjat, amenajarea unei turle la intrare şi mărirea bisericii prin mutarea zidului de miazănoapte cu cinci metri lateral, în anul 1998. Cu această ocazie, a fost restaurată pictura bisericii şi a fost pictat noul perete al bisericii de către pictorul bisericesc George Dăsagă, motiv pentru care biserica a fost resfinţită la 4 octombrie 1998, de Înaltpreasfinţitul Lucian Florea, Arhiepiscopul Tomisului.
 

De la întemeiere, în Parohia „Sfântul Nicolae - Coiciu“ au slujit:
Preotul Nicolae Coadă - între 1925 şi 1960, a fost preot paroh între anii 1925 şi 1951;
Preotul Ioan Radu - pentru o scurtă perioadă, în anul 1940;
Preotul Mitrofan Palade - între 1945 şi 1985; a fost preot paroh în perioadele 1951 - 1972, 1975 - 1977, 1984 - 1985;
Preotul Ioan Dragomir - între anii 1953 şi 1957;
Preotul Mihail Leca - între anii 1958 şi 1995; a fost preot paroh între anii 1972 şi 1973;
Preotul Constantin Mitu - între anii 1960 şi 1995; a fost preot paroh în perioadele 1970 - 1972, 1973 - 1975, 1977 - 1984, 1985 - 1986;
Preotul Gheorghiţă Olar - între anii 2010 şi 2011.
Preotul Vasile Vârlan - între anii 1995 şi 2015, a fost preot paroh între anii 2003 şi 2015;
Preotul Costică Moroianu - între anii 1995 şi 2015;
Preotul Gheorghe Ploscaru - între anii 1985 şi 2017, a fost preot paroh între anii 1986 şi 2003.
 
Astăzi, preoţii bisericii sunt:
Preotul Alexandru Buciu - din 2005
Preotul paroh Ioan Valentin Istrati - din 2015
Preotul George Dima - din 2015
Preotul Bogdan Gavrilă - din 2016

Preotul Ioan Valentin Istrati

Preotul Ioan Valentin Istrati, actualul paroh al bisericii, s-a născut pe 8 februarie 1975 în Iaşi, în familia preotului prof. Ioan Istrati. A absolvit Şcoala generală nr. 2 din Târgu Neamţ şi Seminarul Teologic „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ, ca şef de promoţie. A participat şi a fost premiat la mai multe olimpiade naţionale de istorie şi limbă şi literatură română. A urmat cursurile Facultăţii de Teologie „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, pe care le-a absolvit cu lucrarea de licenţă „Teologia Sfântului Duh în Penticostar“. De asemenea, este şi doctor în teologie al Facultăţii de Teologie „Sfântul Andrei Şaguna“ din cadrul Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu. A fost hirotonit preot pe 20 martie 2008 şi, pe lângă funcţia de paroh pe care o deţine la Biserica „Sfântul Nicolae – Coiciu“, din anul 2014 este lect. univ. dr. la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Constanţa.
 
Părintele Ioan Valentin Istrati este autorul următoarelor volume:
1. „Odele lui Solomon - rugăciuni creştine din secolele I-II“, traducere şi introducere, prefaţă de acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Anastasia, 2003. ISBN: 973-682-045-9.
2. „Sfântul Ierarh Nicolae - Mirul iubirii lui Hristos“, Editura Pars Pro Toto, Iaşi, 2007. ISBN: 978-973-88185-0-7.
3. „Taina Veacurilor - unirea timpului cu eternitatea în Biserică“, Editura Doxologia, Iaşi, 2010. ISBN: 978-606-8117-29-4.
4. „Sfântul Ierarh Spiridon, dar dumnezeiesc şi izvor de minuni“, Ed. Trinitas, 2007.
5. „Minunile Maicii Domnului la Mănăstirea Hadâmbu“ - Editura Pars pro toto, Iaşi, 2010 şi 2014.
6. „Lumina răstignită“, Editura Pars pro toto, Iaşi, 2014.

 Bibliografie:

Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, caseta 455, dosar 859, Parohia Sfântul Nicolae Coiciu
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, caseta 102, dosar 15, Biserica Sfântul Nicolae Coiciu
www.ioanistrati.ro
 
Arhiva foto: Ionuţ Druche

Despre Ionuţ Druche 

Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.

Citeşte şi: 

Colaborare ZIUA de Constanţa: Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea

Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“: „Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“
 
Preotul militar Constantin Sădeanu din Constanţa, prizonier în Primul Război Mondial (galerie foto)