Maratonul „Alerg pentru autism Marea Neagră“ - povestea unei comunităţi puternice (galerie foto)

Potrivit unei legende antice, rămasă fără origine cunoscută/certă, Fidipide/Pheidippides, un mesager atenian, ar fi alergat distanţa de 42,195 km de la câmpul de luptă de la Maraton până la Atena, pentru a anunţa în Polis/Cetate victoria grecilor asupra perşilor. În amintirea acestuia, în programul Jocurilor Olimpice moderne a fost inclusă proba de Maraton.


 
Ediţia a III-a a Maratonului „Alerg pentru autism Marea Neagră / Autism 24h Marea Neagră”, organizat în perioada 4-5 mai a.c. în staţiunea Mamaia, de către Centrul Psihologic “Marea Neagră” (manageri Adrian şi Cristina Gemănaru), a fost un uriaş succes de gen. Au fost de ajuns doar trei ediţii pentru ca acest maraton să devină cea mai importantă manifestare publică de această factură din Dobrogea (ultramaraton pe nisip, în scopuri caritabile).
 
Evenimentul a avut ca scop strângerea de fonduri pentru sprijinirea şi implementarea a 10 proiecte dedicate copiilor cu tulburări de spectru autist (TSA) din judeţele Constanţa şi Galaţi. La start s-au aliniat circa 2.000 de copii şi 1.200 de adulţi, ultimii grupaţi în 60 de echipe voluntare, reprezentând diferite instituţii - şcoli, spitale, organizaţii non-guvernamentale, firme şi companii etc. (Universitatea „Ovidius”, Colegiul „Mihai Eminescu”, Şcoala nr. 30 „Gheorghe Țiţeica”, „Dascălii Schimbării”, Dedeman, Crucea Roşie, Decatlon, Medicover/Synevo, Mera Hotels, Kaufland, Petromidia, Jandarmeria, Poliţia Locală Galaţi etc). Voluntarii acestora au alergat în cadrul mai multor competiţii onorifice (Cursa copiilor, Cursa eroilor - masculin şi feminin, Crosul echipelor, Crosul persoanelor cu dizabilităţi etc.) câteva zeci de mii de kilometri, pentru ca fondurile colectate să faciliteze implementarea unor proiecte destinate recuperării unor copii cu tulburări de autism din Constanţa şi Galaţi.
 
Să vezi o uriaşă demonstraţie de forţă, câteva mii de oameni strânşi în spaţiul public pentru o idee generoasă - iată o imagine care probează forţa unei colectivităţi, confirmă resursele ei inepuizabile de iubire, de responsabilitate, de umanitate. Peste 2.000 de copii (inclusiv din Slobozia, Tulcea, Brăila si Galaţi) şi peste 1.200 de adulţi au participat la competiţiile incluse în competiţie. S-au alergat în total peste 43.000 de kilometri, pe parcursul a 24 de ore. Milioane de paşi în nisipul plajei de la Mamaia, care au fost însoţite de milioane de gânduri frumoase dedicate unor copii pe care societatea obişnuieşte zilnic să îi uite - copiii cu tulburări de autism.
 
Maratonul „Alerg pentru autism Marea Neagră / Autism 24h Marea Neagră” nu a fost o competiţie pentru premii şi clasamente sau o oportunitate de imagine pentru branduri naţionale sau locale, ci - prioritar - o poveste despre capacitatea de a iubi şi de a fi responsabilă a unei comunităţi puternice. Iar această poveste, al cărui scenariu l-a scris în mod creativ Adrian Gemănaru, managerul Centrului Psihologic „Marea Neagră”, a fost pusă în scenă, în aer liber, la malul mării, cu mărinimie şi emoţii autentice, de mii de oameni frumoşi, care şi-au dedicat multe ore de efort unei cauze generoase.
 
Sâmbătă şi ieri, comunitatea din Constanţa a părut că respiră normal. A părut că respiră emoţie pură. A redevenit generoasă şi conştientă de forţa ei - graţie efortului şi creativităţii unui om care a ştiut să scrie o poveste cu mulţi eroi. Am văzut în acest week-end la Constanţa mii de oameni frumoşi despre care credeam că nu mai există (tineri şi bătrâni, sportivi şi amatori, pensionari şi copii, funcţionari publici şi oameni de afaceri, ong-işti şi bloggeri etc.). Am văzut o comunitate responsabilă, dedicată unor proiecte şi idei valoroase, o comunitate care ştie să se exprime public, o comunitate care face din acest oraş Cetate locuită.
 
Când o comunitate găseşte timpi şi resurse pentru astfel de iniţiative înseamnă că a rămas sănătoasă etic. Într-un fel, comunitatea noastră locală şi-a spălat păcatele faţă de obiceiurile ei balcanice de a-şi prăpădi timpii la Festivaluri de mici şi de bere, altfel ornate generos din bani publici (notă: deloc întâmplător în plan simbolic, în imediata vecinătate a Maratonului caritabil, simultan cu acesta, se derula la Pavilionul Expoziţional Festivalul de mici şi bere finanţat de către administraţia locală…).

 
Îndrăznesc să sper că administraţia noastră locală va găsi, în anii ce vin, inspiraţia de a sprijini din bani publici evenimente caritabile precum acesta în dauna sărbătorilor populare cu iz electoral gonflate cu bere şi mici. Două pariuri simbolice însoţesc, de regulă, evenimente precum Crosul caritabil „Alerg pentru autism Marea Neagră / Autism 24h Marea Neagră”.
 
Primul - dacă evenimente de acest gen ating un nivel de impact care să le aducă pe lista scurtă a proiectelor importante pentru comunitate, în care comunitatea să se regăsească, să se exprime. Judecând după amploarea competiţiei (1.200 de participanţi adulţi la cursele competiţiei, cca 2.000 de copii etc.), după heterogenitatea participanţilor (câteva mii de oameni din domenii diferite, de la şcoli la spitale, de la structuri şi instituţii de ordine publică la asociaţii de părinţi, de la organizaţii non-guvernamentale la mari branduri naţionale în diferite domenii), după emoţia publică generată de eveniment, după asocierea acestui eveniment cu alte iniţiative unice în ţară ale aceluiaşi Centru- precum Plaja terapeutică din staţiunea Mamaia) putem aprecia că primul pariu simbolic a fost atins.
 
Al doilea pariu simbolic priveşte capacitatea de construcţie pe termen lung a unei emoţii colective. Sunt sigur că unii participanţi au fost atraşi la eveniment de competiţiile sportive propriu-zise din cadrul Maratonului. Alţii vor fi văzut în această iniţiativă o oportunitate de promovare a brandului propriu. Însă marea majoritate a celor prezenţi au venit la Cros cu gândul mărinimos că efortul lor fizic de a alerga pe nisip zeci şi sute de kilometri se va transforma în sprijin şi resursă pentru copiii cu tulburări de autism. În acest week-end s-au alergat astfel peste 43.000 de kilometri, de către peste 1.000 de oameni, cu gândul la nevoile acestor copii. Cu speranţa secretă că aceşti kilometri vor aduce lumină şi căldură unor copii cu nevoi speciale, pe lângă care trecem zilnic ca nişte barbari. Dacă de astăzi încolo fiecare dintre cei care vor fi alergat kilometri în staţiunea Mamaia îşi va păstra sau spori emoţia şi generozitatea pentru teme sociale şi umanitare precum cea a sprijinirii proiectelor de recuperare a copiilor cu autism, al doilea pariu simbolic al Crosului va fi atins.
 
Crosul acesta este, în fond, o cursă pe distanţă lungă, un maraton veritabil cu noi înşine, cu indiferenţa noastră care ignoră sau marginalizează zilnic diferite suferinţe şi cruci.
 

Nădăjduiesc că ecourile acestui Maraton vor rămâne în memoria participanţilor şi în memoria noastră colectivă nu doar până când nisipul (tulburat de milioanele de paşi) se va aşeza la loc în plaja staţiunii Mamaia, ci pentru totdeauna, generând noi emoţii şi noi gesturi generoase (ale celor care au trăit emoţia pură la Maraton şi deopotrivă ale celor care au fost alături de aceştia în diferite forme) pentru copiii care au nevoie de la noi de mai multă lumină şi de mai multă căldură decât suntem educaţi sau tentaţi să le oferim.
 
Ceea ce rămâne sigur după zilele de 4 şi 5 mai a.c. este că şi la Tomis locuieşte o comunitate care crede în generozitate şi umanitate. Şi la Tomis există poveşti; şi la Tomis există eroi. Dacă, în urmă cu cca 2.500 de ani, eroul grec Fidipide aducea în polisul atenian vestea victoriei împotriva perşilor în bătălia de la Maraton (Nenikēkamen / Am învins!), după ce va fi alergat distanţa de 42,195 km (distanţa dintre Maraton şi Acropola din Atena), câteva sute de eroi moderni vin să aducă în Cetatea Tomisului vestea că această Cetate mai ştie de sine. Că această Cetate există. Că această Cetate produce poveşti şi eroi. Fără aceşti Fidipizi am consuma disponibilitatea noastră autentică de a fi vii în grătare de week-end, am arăta precum perşii învinşi. Aceşti Fidipizi fac ca Tomisul nostru să nu rămână republică bananieră…
 
Despre Dorin Popescu
 
S-a născut la Tufeni, judeţul Olt, la 18 aprilie 1970, într-o familie de dascăli.
Este fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectuate în Serviciul Exterior al Ministerului Afacerilor Externe al României - la Moscova, Cernăuţi şi Sarajevo), analist politic, eseist, critic literar şi cadru universitar (a fost lector la Universitatea „Andrei Şaguna“ Constanţa, Facultatea de Ştiinţele Comunicării şi Ştiinţe Politice, unde a predat cursuri din ariile curriculare Comunicare şi Relaţii Internaţionale).
A absolvit Academia Navală „Mircea cel Bătrân“ şi Facultatea de Litere şi Teologie a Universităţii „Ovidius“ din Constanţa (profilul Litere, specializarea Limba Română - Limba Latină) şi este doctor în Filologie, din 2012, cu teza „Paradigma constituirii discursului literar la Constantin Noica“ (conducător de doctorat: prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu, Universitatea „Ştefan cel Mare“ din Suceava; primul conducător de doctorat, la Universitatea din Bucureşti, a fost Marin Mincu).
Este autorul cărţii „Noica. Bătălia continuă“ (Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2013, debut în volum) şi al volumului „Figuri ale textului anteic“ (antologie de eseuri, texte critice şi articole, publicată la aceeaşi editură, 2016 - autor unic).
A publicat peste 100 de lucrări, studii, eseuri, recenzii, articole tematice, în diferite reviste culturale şi ştiinţifice din România şi din străinătate şi peste 30 de lucrări ştiinţifice în domeniul teoriei şi criticii literare, este coautor de programe tematice şi cursuri universitare în domeniul relaţiilor publice şi al istoriei şi discursului presei româneşti, la Universitatea „Andrei Şaguna“ din Constanţa şi deţine premii naţionale de eseu şi critică literară (premii ale revistelor Timpul, Contrapunct, Dacia Literară, Marele Premiu pentru critică literară şi eseu al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi etc).
A fost membru al Cenaclului de Marţi din Constanţa şi al Cenaclului Mihail Sadoveanu. A lucrat ca jurnalist în presa locală (Constanţa) şi naţională, scrisă şi audiovizuală.
Este preşedintele Asociaţiei Casa Mării Negre / Black Sea House Constanţa.
 
Citeşte şi: 

Proiectul de țară, în Dobrogea Orizontul utopic trebuie conservat