Monahul Nicodim Dincă, primul stareţ al Mănăstirii „Peştera Sfântului Apostol Andrei“ din judeţul Constanţa (galerie foto)

Monahul Nicodim Dincă s-a născut pe 21 iulie 1938, în satul Zorile, comuna Adamclisi, judeţul Constanţa, din părinţii Ion şi Anastasia, primind la botez numele Nicolae. A urmat şcoala gimnazială în Adamclisi. Până în 1945, directorul şcolii din Adamclisi a fost renumitul avocat şi teolog Ion (Jean) Dinu, cel care a promovat documentat, timp de peste 20 de ani, faptul că Sfântul Apostol Andrei a poposit la Peştera din apropierea localităţii Ion Corvin şi a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu pe aceste meleaguri.
Tot Ion Dinu, la începutul anilor 1920, a botezat, în cadrul unei sărbători câmpeneşti, una din cişmelele din pădurea de la Ion Corvin, punându-i numele „Fântâna lui Eminescu“. Istorisirile lui Ion Dinu despre Apostolul lui Hristos care şi-a făcut lăcaş de propovăduire şi rugăciune în Peştera de la Ion Corvin l-au marcat duhovniceşte pe Nicolae, viitorul monah Nicodim.
 
Tânărul Nicolae Dincă mergea adesea în pădurea Eminescu şi rămânea peste noapte în Peşteră, unde se ruga până spre dimineaţă. O mărturie în acest sens o avem de la fratele său mai mic, Dumitru Dincă, tot din Zorile, cu care, de multe ori, a rămas peste noapte în Peşteră.
 
Într-o astfel de noapte, după un moment de meditaţie, Nicolae, i se adresează fratelui său: „Dumitre, ce bine ar fi dacă s-ar face aici o mănăstire!“. Această afirmaţie mai ascundea o dorinţă în inima sa: aceea de a deveni călugăr!
 
Astfel, în anul 1957, intră ca frate la Mănăstirea Dervent. După doar doi ani, Prezidiul Marii Adunări Naţionale adopta Decretul 410/1959, prin care erau scoşi din mănăstiri călugării şi călugăriţele care nu îndeplineau condiţiile impuse de decret cu privire la viaţa monahală. Afectat de acest decret, fratele Nicolae pleacă la Bucureşti, unde se angajează ca electrician. Având gândul la Dumnezeu, timpul liber şi-l petrecea în rugăciune la Mănăstirea Cernica.
 
În anul 1968 intră ca frate la Mănăstirea Sihăstria, unde este tuns în monahism pe 27 martie 1980, cu numele Nicodim.
 
La Mănăstirea Sihăstria a întreprins o bogată activitate administrativă. Era implicat în toate proiectele gospodăreşti şi toţi călugării îi cereau sfatul atunci când voiau să se apuce de un lucru. Părintele Victor Ghindăoanu, prieten şi coleg de mănăstire cu părintele Nicodim, îşi aduce aminte că: „Prima picătură de apă care a curs la robinet la mănăstirea Sihăstria şi primul bec care s-a aprins i se datorează lui!“ 
 
Anul revoluţiei l-a prins cu aceeaşi dorinţă în suflet de a ridica o mănăstire la Peştera Sfântului Apostol Andrei. Astfel, în toamna anului 1990, primeşte binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Lucian Florea, Arhiepiscopul Tomisului, pentru a începe demersurile necesare în acest sens şi îşi stabileşte ca loc de rugăciune şi odihnă acelaşi loc unde Sfântul Andrei şi-a găsit adăpost acum 2000 de ani, în Peşteră. În cartea „Sfântul Andrei Apostol al lui Iisus Hristos la români“, părintele Nechita Runcan menţionează că: „Atunci când a sosit la Peştera Sfântului Andrei, monahul Nicodim avea doar o geantă de piele, în care purta Sfânta Scriptură, Ceaslovul, Psaltirea, Acatistierul, Liturghierul şi o Sfântă Cruce“.
 

La fel ca la Mănăstirea Sihăstria, monahul Nicodim îşi pune cunoştinţele la treabă şi la doar un an de la sosirea lui sunt gata primele chilii. În anul 1992 au fost finalizate lucrările la trapeză şi bucătărie, urmând ca în 1993 să pună piatra de temelie a paraclisului şi să înceapă restaurarea Peşterii. Din păcate, nu a mai apucat să le vadă terminate, deoarece, pe 18 iulie 1993, în urma unui accident de muncă, monahul Nicodim trece la Domnul, fiind înmormântat lângă Peştera Sfântului Andrei.
 
Pe 26 noiembrie 2016, monahul Nicodim a fost reînhumat pe aleea principală a mănăstirii, care face legătura dintre chilii şi biserica mare. Totodată, a fost reînhumat lângă el şi teologul Ion Dinu, cei doi fiind consideraţi principalii ctitori ai mănăstirii.
 
„Neobosit şi vrednic călugăr“, după cum îl caracteriza Înaltpreasfinţitul Lucian, arhiepiscopul Tomisului, sau „smerit şi muncitor care nu îşi neglija rugăciunea şi pravila călugărească“, aşa cum îşi aminteşte părintele Victor Ghindăoanu, monahul Nicodim rămâne în istoria bisericească dobrogeană unul dintre principalii ctitori ai Mănăstirii „Peştera Sfântul Apostol Andrei“ din judeţul Constanţa.
  
Bibliografie
 
Dinu, Paulina, Anuar 1921-1922, Constanţa

Runcan, Nechita, Două milenii de viaţă creştină neîntreruptă în Dobrogea, Editura Ex Ponto, 2003
Runcan, preot lect. univ. Nechita, Sfântul Andrei Apostol al lui Iisus Hristos la români, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanţa, 1994
 
Sursa foto: Ionuţ Druche, Sînziana Ionescu
 
Despre Ionuţ Druche 
 
Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citeşte şi:

Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea

Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“ „Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“

Scurt istoric al Parohiei „Adormirea Maicii Domnului“ din Mangalia