Mormântul hipogeu din Mangalia a fost pictat cu Psalmii lui David

În zona Mangaliei au fost cercetate, de-a lungul anilor, mai multe sute de morminte din necropolele antice localizate astfel: necropola elenistică - la nord de Cetatea Callatis, necropola romană - la nord-vest de cetate, necropola scitică - în zona staţiunii Saturn, necropola romano-bizantină - în perimetrul cartierului de vest al oraşului Mangalia şi necropola tumulară - în partea de vest şi de nord-vest a Mangaliei, în exteriorul oraşului.

Necropola romano-bizantină                

În apropierea şoselei ce duce spre localitatea Albeşti au fost cercetate, în anul 1959, mai multe morminte aparţinând necropolei paleocreştine, din perioada romano-bizantină a Cetăţii Callatis, secolele IV-VI p.Chr. Cercetările au continuat şi în anul 1967, numărul mormintelor descoperite ridicându-se la peste 150.
 
Săpăturile arheologice sistematice au continuat în anii 1983 şi 1998, dar au fost şi cercetări arheologice preventive. Ultimele descoperiri din necropola romano-bizantină au fost cele din vara acestui an, realizate cu prilejul unor cercetări arheologice având caracter preventiv. Numărul complexurilor funerare cercetate, în această vară, s-a ridicat la 70.
 
Adâncimea la care se aflau mormintele era cuprinsă între 1,00 - 1,50 metri, ele fiind orientate pe direcţia est - vest. Cele mai multe erau construite din blocuri de piatră frumos cioplite sau din lespezi de piatră. Unele dintre blocurile de piatră erau, de fapt, fragmente arhitectonice refolosite, care proveneau din Cetatea Callatis.
 
Majoritatea mormintelor din zona de sud a necropolei paleocreştine sunt colective (de familie), numărul scheletelor descoperite fiind cuprins între două şi şase, însă, uneori, erau mai multe. Defuncţii fuseseră îngropaţi unii peste alţii, pe spate, cu capul spre vest.
 
O categorie aparte de morminte, din necropola paleocreştină de la Callatis, o constituie mormintele de tip hipogeu (construcţii subterane formate din mai multe încăperi, destinate înhumării defuncţilor). Aceste construcţii demonstrează existenţa unor familii înstărite în Cetatea Callatis. Au mai fost cercetate morminte de înhumaţie cu protecţie de olane şi morminte în casete dreptunghiulare acoperite, confecţionate din lespezi de piatră.
 
Materialele arheologice descoperite în necropola romano-bizantină constau în: numeroase vase de lut ars, opaiţe, vase din sticlă şi bijuterii (cercei confecţionaţi din aur, mărgele din sticlă şi cornalină, brăţări din sârmă de bronz), fibule de bronz şi monede.
 
Un mormânt deosebit de important, din necropola romano-bizantină, unde au fost înmormântate 20 de persoane decedate, a apărut la adâncimea de 1,20 m de la suprafaţă şi a continuat până la 2,20 m. Intrarea în mormânt se făcea printr-un dromos (canal de acces) cu o lungime de 3,00 m. Acesta era prevăzut cu cinci trepte. Camera funerară era boltită şi avea următoarele dimensiuni: lungimea de 3,60 m, lăţimea de 2,30 m şi înălţimea maximă de 2,18 m. Camera este construită din blochete de calcar fasonate, legate cu mortar alb ce are în compoziţie cărămidă pisată. Tavanul este boltit, tencuit cu un liant alb-cenuşiu, cu pleavă în compoziţie.
 
Interesant este faptul că, în Antichitate, accesul în camera funerară s-a realizat printr-o intrare aflată pe peretele de est, dromosul fiind blocat cu o lespede de calcar. Pe pereţii dromosului şi deasupra intrării în camera funerară sunt pictate, cu vopsea roşie, mai multe cruci. Tot aici a fost descoperită şi o inscripţie în limba greacă, scrisă cu vopsea roşie. Textul, tradus în limba română, este următorul: „Doamne ajută-mă şi spală-mă“, semnificaţia fiind aceea de mântuire.

 
Şi în camera funerară exista câte o cruce pe fiecare dintre cei patru pereţi, toate pictate cu aceeaşi vopsea roşie. Interesant este şi faptul că în camera funerară, pe pereţii de vest şi de est, au fost realizate opt orificii în care au fost fixate patru bârne, ce susţineau o podea pe care s-au practicat ultimele înmormântări. O altă inscripţie în limba greacă, scrisă tot cu vopsea roşie, a fost descoperită pe peretele de vest. Textul inscripţiei este: „Nu mă voi teme Doamne, pentru că Tu eşti cu mine“.
 
Cercetările au demonstrat că au existat două faze distincte în care s-au realizat înhumările. În prima fază au fost înmormântaţi 11 defuncţi, ale căror rămăşiţe au fost descoperite în gropile săpate în cele patru colţuri ale camerei funerare. În adâncitura din colţul de sud-est a fost descoperită şi o cruce din aur, cu o piatră roşie în centru.
 
În cea de-a doua fază au fost înhumaţi 9 defuncţi (pe podeaua de scândură menţionată mai sus), după ce au fost adunate rămăşiţele celor 11 schelete şi au fost îngropate în colţurile camerei funerare. Ultimii înhumaţi aveau, ca inventar funerar, vase ceramice şi un vas din bronz.
 
În concluzie, prin inventarul funerar, stilul de construcţie şi inscripţiile descoperite monumentele funerare din necropola romano-bizantină ne descriu viaţa spirituală a callatienilor, în secolele IV-VI p.Chr. Mormântul pictat cu psalmi, din necropola paleocreştină a Callatisului, reprezintă o raritate pentru monumentele arheologice din perioada creştinismului timpuriu a Dobrogei.

Bibliografie: 

Constantin Preda, Callatis, Ediţia a II-a, Editura Meridiane, Bucureşti, 1968.
 

Constantin Preda, Callatis. Necropola romano-bizantină, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1980.
 
Valeriu Georgescu, Stoica Lascu, Callatis - Mangalia. 2500. Micromonografie, S.P. „Buc.-Noi”, Mangalia, 1995.

Despre Sorin Marcel Colesniuc                                                                               

Dr. Sorin Marcel COLESNIUC, cercetător ştiinţific, a absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii „Ovidius” din Constanţa şi a primit titlul de DOCTOR în istorie la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. De asemenea, a absolvit un master în ştiinţe politice la SNSPA Bucureşti, specializarea „Securitate şi Diplomaţie”. A fost directorul Muzeului de Arheologie „Callatis” Mangalia în perioada 2009 - 2013, apoi şeful Muzeului „Callatis” (din cadrul Complexului Cultural Mangalia) în perioada 2013 - 2017. A iniţiat şi coordonat sute de proiecte culturale şi a participat la numeroase conferinţe, colocvii şi sesiuni ştiinţifice, naţionale şi internaţionale. Pentru activitatea ştiinţifică şi culturală a primit numeroase premii, diplome şi distincţii. A publicat opt cărţi ca autor sau coautor şi coordonator ştiinţific, peste 70 de studii în reviste ştiinţifice de specialitate şi peste 400 de articole în reviste de cultură şi ziare, prin care a popularizat istoria locală şi naţională. Cea mai importantă realizare a sa, în plan profesional, o reprezintă recuperarea de la Moscova, în anul 2011, a singurului papirus antic descoperit pe teritoriul României. Papirusul fusese trimis la Moscova pentru conservare şi, timp de jumătate de secol, toţi oamenii de ştiinţă din România l-au considerat ca fiind pierdut.

Citeşte şi: 

Colaborare ZIUA de Constanţa
Sorin Marcel Colesniuc propune o nouă serie de articole pentru pasionaţii de istorie
  
Interviu online cu cercetătorul ştiinţific dr. Sorin Marcel Colesniuc. Tema este - „Ce a însemnat Primul Război Mondial pentru Dobrogea“
 
Portul antic al Cetății Callatis (galerie foto)