O bătălie uitată Distrugerea armatei lui Zopyrion, generalul lui Alexandru cel Mare

Sciţia Mică, Dobrogea de astăzi, a fost în antichitate scena unor mari bătălii şi teatru al unor complexe operaţiuni militare. Ne referim la evenimente ce au avut loc între secolele VI -I î.H, înainte ca Imperiul Roman să îşi impună dominaţia peste tărâmul dintre Istru şi Pontul Euxin. Expediţia persană a lui Darius I cel Mare împotriva sciţilor, din 514-512 î.H şi relatată de către Herodot sau campania din 339 î.H a lui Filip al II-lea al Macedoniei contra sciţilor lui Ateas sunt doar două dintre exemple.
 

 
În acest material vom prezenta însă un eveniment mai puţin cunoscut, dar de o importanţă extraordinară pentru istoria Dobrogei antice. Este vorba despre distrugerea unei armate macedonene de 30.000 de soldaţi, condusă de strategul Traciei, Zopyrion, unul dintre generalii lui Alexandru cel Mare.
 
Izvoarele antice, pe care le vom cita mai jos, ne spun că această armată a fost pur şi simplu zdrobită în timpul unei expediţii, învingătorii ei fiind sciţii (după unele izvoare), geţii băştinaşi (după altele). În ultimii ani, tot mai mulţi specialişti în domeniu au scris că armata macedoneană a fost învinsă de către geţi, pe coasta litorală a Dobrogei antice, pe când se retrăgea din nordul Mării Negre unde luptase contra sciţilor.
 
În ceea ce priveşte datarea acestui mare eşec macedonean, şi aici există câteva variante ce oferă ani diferiţi (330, 326-325, dar şi 335-331 sau chiar 336 î.H), ani ce au fost propuşi şi avansaţi ţinându-se cont de anumite referiri din documente şi de contextul istoric al perioadei. Primele două variante (330 şi 326-325 î.H) întrunesc cei mai mulţi adepţi. Nu s-a ajuns însă, până acum, la o datare unanim acceptată. Ce este însă cert este faptul că înfrângerea armatei macedonene a avut loc în timpul lui Alexandru al III-lea cel Mare (Macedon), marele cuceritor al antichităţii.
 
Să trecem însă la dovezile oferite de textele antice. Un istoric roman de origine celtă, din sec.I î.H, Trogus Pompeius, este primul care ne vorbeşte despre dezastrul lui Zopyrion: "De trei ori au pus sciţii stăpânire pe Asia, ei înşişi nu au fost atacaţi niciodată de vreun imperiu sau dacă au fost, au rămas neînvinşi. Au alungat din hotarele Sciţiei pe Darius, regele perşilor, silindu-l la o fugă ruşinoasă. Pe Cyrus l-au ucis cu întreaga lui armată. La fel, au distrus pe Zopyrion, un general al lui Alexandru cel Mare, cu toate trupele sale."
 
Autorul antic ne oferă însă multe alte detalii extrem de importante: "...Zopyrion, pe care Alexandru cel Mare îl lăsase guvernator al Pontului, a socotit că este ruşinos să stea degeaba şi să nu întreprindă şi el ceva: de aceea adună 30.000 de soldaţi şi porni cu război împotriva sciţilor. A fost însă omorât cu întreaga lui armată, ispăşind astfel vina de a fi pornit necugetat război împotriva unui neam care nu-i făcuse niciun rău".
 
Un alt autor antic este romanul Curtius Rufus, cel care în secolul I d.H a scris o Istorie a lui Alexandru. El este cel care spune că Zopyrion şi armata sa au fost zdrobiţi de băştinaşii geţi din Sciţia Mică. Astfel, scrie istoricul latin următoarele: "Cam în acelaşi timp (n.a. Alexandru) a primit o scrisoare de la Coenus (general şi prieten al lui Alexandru),cu privire la cele petrecute în Europa şi Asia, în vreme ce Alexandru supusese India... În timpul unei expediţii împotriva geţilor, Zopyrion, guvernatorul Traciei fusese zdrobit cu toată oastea, din pricina unei furtuni mari şi puternice, iscată pe neaşteptate".

 
Potrivit istoricului Horia C. Matei, Zopyrion a condus o expediţie militară pe litoralul vest pontic, având ca scop cucerirea cetăţii greceşti Olbia, aflată la Gurile Bugului (Hypanis în antichitate), în Nord-Vestul Pontului Euxin (azi în Ucraina). Generalul macedonean a eşuat în încercarea sa, nereuşind să supună cetatea. Un alt autor antic, Macrobius, folosind celălalt nume al Olbiei şi anume Borysthenes, ne spune motivul eşecului macedonean: "Locuitorii oraşului Borysthene, în timpului asediului întreprins de Zopyrion, au putut să îi reziste duşmanului, datorită eliberării sclavilor, acordării cetăţeniei străinilor şi iertării datoriilor."
 
La întoarcerea din această campanie eşuată, armata a fost atacată şi zdrobită de către geţi, Zopyrion însuşi pierzându-şi viaţa pe câmpul de luptă.
 
Un alt autor antic, Iustin, preluând informaţiile lui Trogus Pompeius, ne spune: "În timp ce se petreceau acestea... sunt remise (lui Alexandru) scrisori din Macedonia, de la Antipatros, în care i se aduceau la cunoştinţă războiul din Grecia al regelui spartan Agis (n.a. Agis al III-lea), cel din Italia al regelui Alexandru al Epirului, cel din Sciţia al guvernatorului său Zopyrion... Veştile acestea l-au impresionat pe Alexandru în chip diferit, totuşi mai mare a fost bucuria resimţită la auzul morţii celor doi regi, rivali ai săi, decât durerea pricinuită de pierderea armatei lui Zopyrion".
 
Acest citat de mai sus sprijină varianta datării 330 î.H, pentru că Agis al III-lea al Spartei (conducător al unei rebeliuni contra lui Alexandru) a fost învins şi a murit în anul 331, în bătălia de la Megalopolis, contra lui Antipatros (Antipater), regent al Macedoniei în absenţa lui Alexandru cel Mare.
 

Revenim la dezastrul armatei lui Zopyrion. Trogus Pompeius şi Iustin au scris despre o victorie a sciţilor, pe când Curtius Rufus vorbeşte despre geţi. Este foarte posibil însă ca Zopyrion să fi fost învins de o alianţă a celor două neamuri, care să nu uităm, coexistau, în special în Sciţia Mică.
 
Deşi Iustin nu scrie asta, Alexandru cel Mare a fost cu siguranţă foarte afectat la aflarea înfrângerii lui Zopyrion, pentru că intenţiona ca pe viitor să conducă o campanie de pedepsire a geţilor din Zona Pontului. Un alt istoric, Arian menţionează: "După spusele lui Alexandru... dacă izbutea să supună şi India... intenţiona să se întoarcă în Grecia, de unde avea să pătrundă în Pontul Euxin."
 
Alexandru nu a mai apucat să vină în Mica Sciţie, întrucât a murit în 323 î.H, la numai 33 de ani.  Pentru Imperiul Macedonean, umilinţa lui Zopyrion a reprezentat cel mai mare eşec militar al acelor vremuri.
 
Locul şi împrejurările în care armata macedoneană a fost zdrobită rămân taine pe care probabil nu le vom desluşi niciodată. Datorită izvoarelor antice păstrate, eşecul lui Zopyrion rămâne însă un eveniment istoric major, care ne ajută să îmbogăţim istoria extraordinară a acestui ţinut pontic.
 
Bibliografie
 
FONTES I - "Izvoare privind istoria României, vol.I - De la Hesiod la Itinerariul lui Antoninus", Edit. Academiei RSR, Bucureşti 1964, citate din Trogus Pompeius şi Curtius Rufus
 
FONTES II - "Izvoare privind istoria României, vol II - De la anul 300 până la anul 1000", Edit. Academiei RSR, Bucureşti, 1970, citate din Macrobius
 
Vl. Iliescu - Campania strategului Zopyrion la Dunărea de Jos, Revista Pontica nr.IV (1971), p.57-73
 
Horia C. Matei - Civilizaţia lumii antice, Editura Eminescu, Bucureşti 1983
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucureşti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    
 
Citeşte şi: 

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“ 

Eroi legendari pe ţărmurile Pontului Euxin Herakles, păsările de fier, Insula lui Ares şi Zidul Amazoanelor (III)