Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Ostașul lui Hristos
Ostașul lui Hristos
17 Feb, 2023 00:00
ZIUA de Constanta
1769
Marime text
1769
Marime text
- Vrăjmașii Adevărului dumnezeiesc ,,s-au înmulțit și s-au întărit foarte”, încât numele lui Hristos este hulit și Cuvântul Evangheliei zădărnicit: ,,dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu” (Ioan XVI, 2).
- Domnul Savaot Stăpân al oștirilor cerești învrednicește pe acești sfinții militari creștini, să fie neînfricați în lupta cu ,,puterile demonice ” și ,,sângele martirilor este sămânţa creştinilor” (Tertulian).
În ortodoxie, Taina Botezului este ,,poarta de intrare în creștinism” și suntem botezați în numele Sfintei Treimi, iar rugăciunea se continuă, că ești ,,nou ales ostaş al lui Hristos” și ,,nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste”( II Tim. II, 4 ).
În oastea lui Hristos frica de moarte nu are putere deoarece Iisus, Fiul lui Dumnezeu ne-a încredințat: ,,Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi ”( Ioan XI, 25 ).
Suntem în secolul al III-lea pe vremea împăraţilor romani Diocliţian (284-305), Maximian şi Maximin, în cetatea Amasiei. Legiunile romane pe la anul 304 păzeau graniţele Pontului (Siria) în părţile Răsăritului, conduşi de generalul Vringa. Din această cohortă cu aproape 900 de ostaşi ai Tironilor sau ,,recruţilor”, făcea parte şi tânărul creştin Teodor (Θεόδωρος ο Τήρων), care a venit din satul Mialon: „Cu Hristos al meu am fost, şi voi fi!”
Şi când treceau pe lângă o pădure din apropierea Evhaitei, vrând să se odihnească lângă un copac, o creştină pe nume Evsevia speriată îi strigă: ,,Cum ai îndrăznit de ai venit în locul acesta? Dacă voieşti să-ţi dobândeşti viaţa şi să se treacă pe aici”.
Şi făcându-şi rugăciunea, peste puţin timp a apărut fiara înfricoşătoare şi îndată însemnându-se cu Sfânta Cruce, a înfipt suliţa în şarpele-balaur şi a plesnit pe loc. Din clipa aceea ostaşul lui Hristos a înţeles că nu are de ce să se teamă!
„Nu am face nimic în lumea aceasta fără curaj. Este cea mai mare calitate a unui om, pe lângă onoare”(Aristotel).
Şi i-a fost de folos curajul, căci peste puţin timp îl aştepta și mărturisirea. De frica persecuţiilor tăinuise că era creştin, dar a venit clipa ca să spună cine este adevăratul Împărat şi cine sunt idolii la care slujea imperiul. Şi l-au obligat să aducă jertfă zeiţei Cibela, ca să dovedească că este partea lor şi poate avea încredere în el: ,,Fiecare ştie cui ostăşeşte, iar eu ostăşesc Stăpânului meu Hristos”.
Şi l-au chinuit groaznic, ca să se lepede şi nimeni să nu se mai ,,molipsească” de credinţa lui. Iar cei care ţineau la el, lăcrimau, pe când ighemonul cetăţii Puplie nu s-a clintit în cugetul turbat şi spre ,,gloria” zeilor în foc l-a aruncat, însă el a ieşit nevătămat şi groaza pe toţi i-a apucat.
,,Nu te teme, Teodore, căci Eu sunt cu tine....cu Mine vei fi în împăraţia Mea cea cerească şi veşnică”.
În văzul tuturor Sfântul Teodor şi-a făcut rugăciunea: ,,Şi am văzut cinstitul şi sfântul său suflet ridicându-se spre cer, ca un fulger”, povestește scriitorul!
Şi era în 17 februarie 303 când a primit cununa muceniciei!
Înstărita creştină Evsehia din ţinutul pe care Teodor îl scăpase de fiară răscumpără cu bani de la eparh trupul Sfântului, şi-l îngroapă creştineşte. Minunile ce se săvârșeau la mormântul, au cuprins Orientul și astfel negustorii venețienii în anul 1210 aduc Moaștele Sfântului Teodor la Brindisi și părticele sfinte în Veneția. Arhiepiscopul și locuitorii le-au primit la porțile cetății și au fost rânduite în raclă de argint, iar Sf.Grigorie de Nissa adaugă; „Sfântul Mare Mucenic Teodor este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi ai Bisericii Ortodoxe”.
Adam nu avut curajul să-l înfrunte pe Veliar și de atunci omul care se ascunde de Dumnezeu, pierde Raiul și nemurirea! Trăirea Evangheliei aduce cultivarea tuturor virtuților și când îl iubeși pe Hristos curajul alungă frica. Astfel ,,fără de curaj, existenţa Bisericii n-ar fi de conceput ” (Nicolae Steinhardt).
Astăzi nu mai eram creștini, dacă făptuiam compromsuri cu Dreapta - credință și lăsam ca spaima să se încuibeze înlăuntru nostru. Noi, nu am uitat nici povața antichității căci: „a fi curajos nu înseamnă a te arunca înainte în orice primejdie, cu orice risc, ci a fi hotărât să fii întotdeauna de partea adevărului” (Plutarh).
În oastea lui Hristos frica de moarte nu are putere deoarece Iisus, Fiul lui Dumnezeu ne-a încredințat: ,,Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi ”( Ioan XI, 25 ).
Suntem în secolul al III-lea pe vremea împăraţilor romani Diocliţian (284-305), Maximian şi Maximin, în cetatea Amasiei. Legiunile romane pe la anul 304 păzeau graniţele Pontului (Siria) în părţile Răsăritului, conduşi de generalul Vringa. Din această cohortă cu aproape 900 de ostaşi ai Tironilor sau ,,recruţilor”, făcea parte şi tânărul creştin Teodor (Θεόδωρος ο Τήρων), care a venit din satul Mialon: „Cu Hristos al meu am fost, şi voi fi!”
Şi când treceau pe lângă o pădure din apropierea Evhaitei, vrând să se odihnească lângă un copac, o creştină pe nume Evsevia speriată îi strigă: ,,Cum ai îndrăznit de ai venit în locul acesta? Dacă voieşti să-ţi dobândeşti viaţa şi să se treacă pe aici”.
Şi făcându-şi rugăciunea, peste puţin timp a apărut fiara înfricoşătoare şi îndată însemnându-se cu Sfânta Cruce, a înfipt suliţa în şarpele-balaur şi a plesnit pe loc. Din clipa aceea ostaşul lui Hristos a înţeles că nu are de ce să se teamă!
„Nu am face nimic în lumea aceasta fără curaj. Este cea mai mare calitate a unui om, pe lângă onoare”(Aristotel).
Şi i-a fost de folos curajul, căci peste puţin timp îl aştepta și mărturisirea. De frica persecuţiilor tăinuise că era creştin, dar a venit clipa ca să spună cine este adevăratul Împărat şi cine sunt idolii la care slujea imperiul. Şi l-au obligat să aducă jertfă zeiţei Cibela, ca să dovedească că este partea lor şi poate avea încredere în el: ,,Fiecare ştie cui ostăşeşte, iar eu ostăşesc Stăpânului meu Hristos”.
Şi l-au chinuit groaznic, ca să se lepede şi nimeni să nu se mai ,,molipsească” de credinţa lui. Iar cei care ţineau la el, lăcrimau, pe când ighemonul cetăţii Puplie nu s-a clintit în cugetul turbat şi spre ,,gloria” zeilor în foc l-a aruncat, însă el a ieşit nevătămat şi groaza pe toţi i-a apucat.
,,Nu te teme, Teodore, căci Eu sunt cu tine....cu Mine vei fi în împăraţia Mea cea cerească şi veşnică”.
În văzul tuturor Sfântul Teodor şi-a făcut rugăciunea: ,,Şi am văzut cinstitul şi sfântul său suflet ridicându-se spre cer, ca un fulger”, povestește scriitorul!
Şi era în 17 februarie 303 când a primit cununa muceniciei!
Înstărita creştină Evsehia din ţinutul pe care Teodor îl scăpase de fiară răscumpără cu bani de la eparh trupul Sfântului, şi-l îngroapă creştineşte. Minunile ce se săvârșeau la mormântul, au cuprins Orientul și astfel negustorii venețienii în anul 1210 aduc Moaștele Sfântului Teodor la Brindisi și părticele sfinte în Veneția. Arhiepiscopul și locuitorii le-au primit la porțile cetății și au fost rânduite în raclă de argint, iar Sf.Grigorie de Nissa adaugă; „Sfântul Mare Mucenic Teodor este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi ai Bisericii Ortodoxe”.
Adam nu avut curajul să-l înfrunte pe Veliar și de atunci omul care se ascunde de Dumnezeu, pierde Raiul și nemurirea! Trăirea Evangheliei aduce cultivarea tuturor virtuților și când îl iubeși pe Hristos curajul alungă frica. Astfel ,,fără de curaj, existenţa Bisericii n-ar fi de conceput ” (Nicolae Steinhardt).
Astăzi nu mai eram creștini, dacă făptuiam compromsuri cu Dreapta - credință și lăsam ca spaima să se încuibeze înlăuntru nostru. Noi, nu am uitat nici povața antichității căci: „a fi curajos nu înseamnă a te arunca înainte în orice primejdie, cu orice risc, ci a fi hotărât să fii întotdeauna de partea adevărului” (Plutarh).
Fiindcă dușmanul nostru este Diavolul, nicicând să ne lipsească armura sfințeniei:
,,Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni XI, 11-17).
Întrucât mâine sunt Moșii de iarnă, este spre folos duhovnicesc să se știe:
Pe vremea împăratului prigonitor Iulian Apostatul (361-363), deşi era prigoană ,,pe puterea marilor zei”, Iisus Hristos trimite în vis arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului( 360- 370), pe Sfântul Teodor. Nelegiuitul şi vrăjmaşul apostat, ştiind că în Postul Mare creştinii din oraşul fondat de Constantin cel Mare în anul 330 d.Hr. postesc, a poruncit ca să împroaște alimentele cu sânge idolesc. Şi pierdere mare se aducea cetăţii, căci nu se mai făcea vânzare, iar pieţele erau pustii.
Pe vremea împăratului prigonitor Iulian Apostatul (361-363), deşi era prigoană ,,pe puterea marilor zei”, Iisus Hristos trimite în vis arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului( 360- 370), pe Sfântul Teodor. Nelegiuitul şi vrăjmaşul apostat, ştiind că în Postul Mare creştinii din oraşul fondat de Constantin cel Mare în anul 330 d.Hr. postesc, a poruncit ca să împroaște alimentele cu sânge idolesc. Şi pierdere mare se aducea cetăţii, căci nu se mai făcea vânzare, iar pieţele erau pustii.
,,- Cine eşti tu, sfinte al lui Dumnezeu, care ai venit la mine? Spune-mi numele tău ca să-l ştiu.
- Eu sunt mucenicul lui Hristos, Teodor...să-ţi descopăr sfatul păgânului împărat”.
Iar arhiereul nelămurit şi uimit, iar a întrebat:
,,Cum s-ar putea ca cei săraci să nu cumpere bucate din târg?
- Să li se dea colivă şi se va mângâia neajungerea lor. Coliva este făcută din grâu fiert şi aşa ne-am obişnuit noi a numi grâul fiert în Evhaita. Pentru aceasta fă cum îţi zic: Ridică-te şi adună turma cea înţelegătoare a lui Hristos şi pune-o în siguranţă! Dă-le colivă, ca să le potoleşti astfel foamea! ”
Şi a înştiinţat poporul dreptcredincios, ca să nu se spurce şi să se ferească de cele jertfite. Patriarhul Nectarie al Constantinopolului (381-397) a statornicit ca în această zi să se facă pomenirea Sfântului Teodor Tiron, iar Triodul consemnează minunea din Sâmbăta Colivelor (Ieromonahul Makarios Simonopetritul).
Sfinților militari Corneliu şi Longhin, Gheorghe, Mina, Dimitrie,Teodor Stratilat, Pasicrat, Valentin, Iuliu Veteranul, Isihie, Nicandru, Marcian, Emilian, Dasie,Teodor Tiron, care vă luptați cu cei ce se împotrivesc mântuirii noastre: rugați-vă, lui Dumnezeu pentru noi!
Citește și:
Omul, ființă teandrică
Sfinților militari Corneliu şi Longhin, Gheorghe, Mina, Dimitrie,Teodor Stratilat, Pasicrat, Valentin, Iuliu Veteranul, Isihie, Nicandru, Marcian, Emilian, Dasie,Teodor Tiron, care vă luptați cu cei ce se împotrivesc mântuirii noastre: rugați-vă, lui Dumnezeu pentru noi!
Citește și:
Omul, ființă teandrică
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
_thumb2.jpg)
