Preoți și biserici la sat Istoricul Parohiei Vâlcele din județul Constanța (galerie foto)

În ședințele de lucru din 4-5 iulie 2017 și 25 octombrie 2018, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât declararea anului 2019 ca „Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari)” și „Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești” în Patriarhia Română. În acest sens, și Arhiepiscopia Tomisului, prin Departamentul Cultural-Patrimoniu, va evidenția temele amintite prin diverse activități, inclusiv prin publicarea în cotidianul ZIUA de Constanța a unor articole dedicate parohiilor și preoților de la sat, sub genericul „Preoți și biserici la sat”. Încep acest demers prin prezentarea istoricului Parohiei Vâlcele din județul Constanța.
 

 
Ca multe alte sate dobrogene, satul Vâlcele își pierde istoria în perioada stăpânirii otomane, timp în care purta numele turcesc de „Valalîi”, ceea ce înseamnă „vâlcea”. La doar 8 ani după Războiul de Independență (1877-1878), în anul 1894, pe actuala vatră a satului Vâlcele, sosesc români din Moldova, Muntenia și Oltenia, care sunt împroprietăriți cu pământ, devenind astfel primii locuitori români ai satului. Imediat după ridicarea gospodăriilor, românii din Vâlcele încep în anul 1898 construcția actualei biserici a satului „Adormirea Maicii Domnului“ și „Sfântul Spiridon”, sub coordonarea inginerului Constantin Filip din Pitești. Biserica a fost finalizată și sfințită în anul 1904. Slujba sfințirii a fost oficiată de Pimen Georgescu, episcopul Dunării de Jos - Galați, eparhie de care ținea și județul Constanța în acea vreme.
 
În timpul Primului Război Mondial, când mare parte din populația din Dobrogea era refugiată în Moldova, germanii au transformat lăcașul de cult în depozit de cereale, motiv pentru care prima pictură a bisericii s-a deteriorat în întregime. La fel de prompt, după reîntoarcerea la gospodăriile lor, creștinii din Vâlcele încep repictarea bisericii, tocmindu-l pentru lucrare, în anul 1923, pe pictorul Constantin Iliescu din Craiova. Noua pictură a fost sfințită de Gherontie Nicolau, episcopul Constanței.
 
În timpul unei puternice furtuni, care s-a abătut asupra satului în 1930, turla mică și jumătate din acoperiș au fost distruse. În urma reparațiilor, a fost refăcut în întregime acoperișul, dar turla mică nu a mai fost adăugată.
 
Reparații capitale au mai fost întreprinse asupra bisericii și în anul 1937, de antreprenorul Jean Dumitru din Constanța, când a fost dată turla mare jos, dar și întreg acoperișul. Turla mare și acoperișul au fost reconstruite din beton armat și cărămidă. În urma acestor lucrări, biserica a fost repictată în frescă, între 1942 și 1943, de pictorul Iosif Keber din Târgu Jiu, pictura fiind sfințită pe 5 iunie 1944 de Chesarie Păunescu, episcopul Constanței. În cadrul slujbei de sfințire a picturii, preotul bisericii Grigore Preda a fost hirotesit iconom-stavrofor.
 
Preotul Grigore Preda a slujit la Vâlcele timp de 52 de ani, din 1928 și până în 1980, când a murit. Pentru dragostea pe care i-au purtat-o, creștinii din Vâlcele l-au înmormântat pe părintele Grigore chiar în biserica satului, în pronaos.
 
Potrivit unui istoric din anul 2015, printre preoții care au slujit la Vâlcele se numără: preotul Nicolae Pufulescu, de la comuna Limanu de Mangalia (1894-1903), preotul Ioan Ioanovici, venit din Banat (1903-1921), credincioșii având mare încredere „în puterea lui sfințitoare”, ieromonahul Nifon Ianculescu (1921-1923), ieromonahul Atanasie Florian (1923-1925, preotul Alexandru Dumitrescu, venit din județul Argeș și apoi transferat la Cumpăna (1926-1928), ieromonahul Serafim Cristescu până la 1 noiembrie 1928, iar între 1 noiembrie 1928 și 1980 a slujit preotul Preda Grigore. Au urmat preotul Ștefan, preotul Rusu, preotul Stoian Octavian, preotul Hordencu Irinel, preotul Adrian Zavera, iar în prezent slujește preotul Mădălin Costel Oțelea.

 
În timpul parohiatului părintelui Adrian Zavera, la biserica din Vâlcele a fost reparat acoperișul, au fost schimbate asteriala de la turla mare și tabla de pe biserică. Lucrări au fost făcute și la gardul bisericii de la stradă, care a fost refăcut cu fundație, stâlpi din fier și panouri din sârmă. Din anul 1959, Parohia Vâlcele mai are în componență și filiala Darabani.
               

Biserica „Sfântul Gheorghe” din Darabani

 
La fel ca multe alte sate din Dobrogea, și la Darabani au fost împroprietăriți români veniți aici din Muntenia, Moldova și Oltenia după Războiul de Independență. Denumirea inițială a satului a fost „Danbuchioiu”, care se traduce din limba turcă „darabană”.
 
Biserica satului a fost construită sub formă de cruce cu o turlă la mijloc, între 1911 și 1915, de meșterii zidari Dumitru și Avram Marcu. Pictura bisericii a fost realizată între anii 1922 și 1923, și a fost sfințită de Ilarie Teodorescu, primul episcop al Constanței. Numele pictorului a rămas necunoscut.
 
Până în anul 1959, Parohia Darabani a fost de sine stătătoare, iar din acest an intră ca filială la Parohia Vâlcele. Printre preoții care au slujit la Darabani până în anul 1959 îi putem aminti pe preotul Gheorghe Arghir, preotul Preda Grigore, preotul Crețu Constantin, preotul Crețu Anatolie, preotul Stancu Vasile și preotul Smîntînă Grigore.
               

Preotul paroh Mădălin Costel Oțelea

 

Preotul Mădălin Costel Oțelea, parohul de azi al bisericilor din Vâlcele și Darabani, județul Constanța, s-a născut pe 27 iulie 1982, în comuna Ianca, județul Brăila. După absolvirea Seminarului Teologic Ortodox „Sfântul Ioan Valahul” din Giurgiu (promoția 2002), a urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei” din Constanța. Între 2013 și 2016 a fost profesor de religie la Școala Gimnazială din Albești, județul Constanța, iar în anul 2016 a fost hirotonit preot pe seama parohiei Vâlcele, de Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.
 
În parohia Vâlcele și filiala Darabani, părintele Mădălin s-a remarcat printr-o activitate pastoral-socială deosebită, implicându-se activ în proiecte dedicate persoanelor nevoiașe, dar în mod special dedicate copiilor aflați în diverse situații de risc. Printre alte demersuri, părintele Mădălin Oțelea a înființat în cadrul parohiei un cor de copii, ce numără peste 20 de membri.
 
Despre Ionuţ Druche
 
Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
 
Citeşte şi: 
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea

Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“ „Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“ 

Activitatea „Crucii Roşii“ din România în Primul Război Mondial