Preotul Epaminonda Grigore din Constanța, deținut politic în regimul comunist (galerie foto)

Pe 23 decembrie 1948, Tribunalul Militar Constanța îi condamna într-un lot de 26 de persoane pe preoții Radu Șerban din Năvodari, Bumbac Ștefan din Constanța, Andrei Costea din Constanța și Epaminonda Grigore, parohul bisericii din comuna Movilița (fostă Voievodul Mihai).
 
Lotul „Arghiropol”, așa cum a fost numit de Securitatea din Constanța lotul în care au fost judecați și condamnați cei patru preoți, a fost unul dintre multele grupuri de rezistență anticomunistă formate în Dobrogea după instalarea regimului comunist în România. Șeful grupării a fost Ioan Arghiropol din satul Viile, județul Constanța. El a primit cea mai grea condamnare dintre toți: 25 de ani de muncă silnică.
 
Preotul Grigore Epaminonda s-a născut pe 11 iunie 1910, în comuna Rași, județul Ialomița, și a urmat cursurile Seminarului Pedagogic Universitar din București. În anul 1939 s-a căsătorit cu Maria Vulpoi, cu care a avut trei copii: Mihai, Gabriela și Cecilia-Cornelia. 
 
A fost hirotonit preot și numit pe 1 septembrie 1940 la parohia Munteni-Buzău, județul Ialomița. Pe 15 iunie 1943 a fost transferat la parohia Voievodul Mihai (azi, Movilița) din județul Constanța, obținând în același an, pe 17 noiembrie, licența în Teologie Ortodoxă, la Facultatea de Teologie din Cernăuți.
 
A fost arestat pe 13 noiembrie 1948 și a fost condamnat pentru „crima de uneltire contra ordinii sociale” la patru ani de închisoare corecțională. În această perioadă, soția și băiatul lui au fost mutați cu domiciliu obligatoriu în județul Ialomița. A trecut prin penitenciarul Aiud și Coloniile de muncă de la Valea Neagră (1950), Poarta Albă (1951) și Capul Midia, de unde a fost eliberat pe 23 decembrie 1952.
 
Cecilia-Cornelia, fiica cea mică a preotului Epaminonda, își amintește câteva episoade din temniță povestite de tatăl ei: „La Aiud, în seara de Crăciun, colegii din celula tatălui meu l-au rugat să țină slujba. El s-a suit pe o masă și au început să cânte cu toții. La scurt timp, un gardian a intrat și a început să îl bată. Ce m-a impresionat cel mai mult a fost că, din ce mi-a povestit, în timp ce era bătut, continua să cânte. A avut de suferit mult în urma acestei bătăi. Și de la Canal avea amintiri groaznice. În timp ce erau scoși la muncă la săpat, de deasupra lor a fost tăvălit un bolovan. Unde săpau ei era un adăpost ca o grotă și toți s-au îngrămădit să intre acolo. Așa a scăpat cu viață”.
  
După eliberare, a fost numit preot în comuna Dunărea, județul Constanța, dar reîncadrarea lui nu avea să fie chiar ușoară, deoarece Departamentul Cultelor întârzia să îl recunoască „în câmpul muncii ca preot”, motiv pentru care i se adresează ministrului Muncii pe 29 aprilie 1953, printr-o scrisoare în care îi cere rezolvarea cazului său. Printre altele, părintele Epaminonda îi scria ministrului Muncii: „La 13 septembrie 1948 am fost arestat, judecat și condamnat de Tribunalul Militar Constanța la patru ani de închisoare corecțională pentru delictul de omisiune de denunț. În acest timp, am muncit în fabrica din închisoarea Aiud patru luni, iar la Canal am muncit doi ani și o lună... pe ziua de 23 decembrie 1952 am fost pus în libertate cu biletul de eliberare nr. 5271, în care se arată că am dreptul de a munci în întreprinderile de stat sau particulare. Tovarășul aj. de comandant al Coloniei de muncă de la Canal ne-a spus la plecare: «Ați fost disciplinați, ați muncit bine, v-ați reabilitat! Fiecare va fi primit la serviciul pe care l-a avut!»”.
 
Cererea este soluționată pe 12 mai 1953, când Episcopia Dunării de Jos îl numește preot suplinitor la parohia Bărăganul, județul Constanța, unde a slujit până în luna iulie, când a fost transferat la parohia Dunărea, pe 1 august 1953. Din această parohie a fost arestat în anul 1958 și trimis în lagărele de muncă de la Culmea și Periprava, fiind eliberat pe 23 februarie 1961. La ultima arestare a fost martoră și fiica lui, Cecilia-Cornelia, care își amintește: „Primarul comunei Dunărea l-a atenționat pe tata că va fi arestat. Ținea foarte mult la el. Doar că a fost prea târziu. Au venit noaptea, cu țipete și urlete, au intrat cu forța în casă și l-au luat ca pe ultimul bandit”.     

 
Între anii 1961 și 1980 a slujit la parohiile Moșneni, Vadu și Cotu Văii din județul Constanța. În aceste parohii a desfășurat o bogată activitate administrativă. Printre altele, a finalizat sau restaurat lucrările la bisericile din Cotu Văii, Vârtop și Arsa.
 
Ținând cont de toate acestea, episcopul Antim Nica îl transferă pe preotul Epaminonda la parohia „Sfântul Ilie” din Constanța, pe 1 mai 1980. În această parohie a slujit până la trecerea sa la Domnul. A murit pe 13 decembrie 1987 și este înmormântat în Cimitirul Central din Constanța.
 
Bibliografie
 
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Dosar Preot Grigore Epaminonda, Vol. 1
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Dosar Preot Grigore Epaminonda, Vol. 2

Adrian Nicolae Petcu, Preoţi ortodocşi în rezistenţa anticomunistă din Dobrogea, în Ziarul Lumina, ediția online, din 12 noiembrie 2012 Apud - http://ziarullumina.ro/preoti-ortodocsi-in-rezistenta-anticomunista-din-dobrogea-77125.html
Constantin Ionașcu, Rezistența anticomunistă din Dobrogea, ed. a III-a, Fundația Academia Civică, Societatea de cultură Macedo-Română, București, 2011
 
Despre Ionuţ Druche 
 
Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de Constanţa: Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea

Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“: „Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“
 
Lăudat de Horia Măcellariu, condamnat de comunişti. Preotul Mihail Buric din Constanţa (galerie foto)