Preotul Ioan Grigorescu, protopop al județelor Tulcea și Constanța între 1902 și 1910

Fiu de preot, părintele Ioan Grigorescu s-a născut pe 9 martie 1871 în comuna Urleasca, județul Brăila. După ce a absolvit cursul inferior al Seminarului Teologic Ortodox din Galați, ca bursier al statului prin concurs, a intrat tot ca bursier la Seminarul Central din București, pe care l-a absolvit în anul 1896. Tot în anul 1896 a fost hirotonit diacon pe seama Mănăstirii Pasărea și s-a înscris la Facultatea de Teologie din București.
 
La sfârșitul facultății, a susținut teza de licență „Viața și activitatea Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan“, pe care a publicat-o la București în anul 1900.
 
Pe 1 ianuarie 1901 a fost transferat la Catedrala din Brăila, unde a funcționat până la 1 septembrie 1902, când a fost hirotonit preot pentru Parohia Nalbant și numit protoiereu al județului Tulcea. Tot în anul 1902 a fost hirotesit iconom stavrofor. A funcționat la Tulcea până la 1 septembrie 1904, când a fost transferat ca protopop al județului Constanța și preot slujitor al Catedralei „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“ din orașul Constanța. A condus protoieria județului Constanța până la 1 iulie 1910, iar la Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“ a slujit până la 1 aprilie 1920, când a fost transferat la Biserica „Adormirea Maicii Domnului - I“ din Constanța.
 
Într-un album tipărit în anul 1906, Petru Vulcan consemna următoarele despre activitatea preotului Grigorescu: „Ca protoiereu în ambele județe din Dobrogea s-a distins printr-o bună administrație bisericească. A introdus cercurile culturale preoțești, a muncit foarte mult pentru înființarea băncilor populare în județul Tulcea. A scris diferite articole de interes bisericesc. A desființat multe obiceiuri din poporul rural, ca superstițiile și sărbătorile păgânești. Cu orice ocazie îndeamnă pe popor la buna cinstire a lui Dumnezeu în care este mântuirea. Fire blândă, dar dreaptă. Naționalist desăvârșit și dezinteresat“.

În timpul Primului Război Mondial, părintele Ioan Grigorescu a participat activ pe front, în calitate de confesor al Brigăzii 9 Artilerie, fiind rănit grav de o bombă la Flămânda în primele zile ale războiului. Despre activitatea de pe front a părintelui Grigorescu ne oferă câteva detalii preotul Constantin Nazarie, protopopul preoților mobilizați: „Preotul Ioan Grigorescu din Constanța a fost mobilizat confesor al Brigăzii 9 Artilerie, plecând în ziua de 17 august 1916 din Constanța cu Regimentul 18 Artilerie și Brigada. Preotul Grigorescu a însoțit numitele unități până în ziua de 18 septembrie 1916, când a fost grav rănit la Flămânda de o bombă din aeroplan și evacuat la un spital din București. În tot timpul cât a funcționat confesor al brigadei, numitul preot a dat dovadă de o deosebită destoinicie și conștiință desăvârșită în îndeplinirea misiunii sale, îmbărbătând pe soldați în toate împrejurările și întreținându-le sentimentul datoriei față de Patrie și Tron, prin desele predici și convorbiri pe care le făcea trupei în mijlocul căreia se găsea în tot momentul. Prin cultura și frumoasele sale însușiri sufletești, preotul Grigorescu face cinste clasei preoțești“.
 
În martie 1917 a fost prins de ocupația străină la Brăila, iar în septembrie 1918 a fost bătut și batjocorit pentru sentimentele sale patriotice.
 
După înființarea Episcopiei Constanței, în anul 1923, a fost numit director al Cancelariei Eparhiale, de episcopul Ilarie Teodorescu. Sub păstorirea episcopului Gherontie Nicolau, a deținut și funcțiile de consilier economic, consilier cultural și director al comitetului de redacție al revistei eparhiale „Tomis“.
 
Alte date legate de activitatea părintelui Grigorescu le aflăm din „Anuarul Presei Române și al lumei politice, 1926-1927“, alcătuit de N. Rusenescu: „...Fost deputat, părintele Ioan Grigorescu este autorul legii pentru înființarea Secției a II-a a Tribunalului Constanța și Raportor al legii pentru ridicarea școlii Veterinare la rangul de Facultate. A fost susținător la legea agrară din 1921, ca împroprietăririle în Dobrogea să se facă cu câte 8 - 10 hectare, și la acordarea despăgubirilor de război dobrogenilor. Este membru fondator al Partidului Poporului în județul Constanța în ianuarie 1919 etc.“.


Pentru întreaga activitate, a primit mai multe distincții, printre care și „Coroana României în gradul de cavaler“.
 
A murit în anul 1949 și este înmormântat în Cimitirul Central din Constanța.
 
Bibliografie
 
Drăgoi, preot Eugen, Ierarhi și preoți de seamă la Dunărea de Jos, 1864-1989, Galați, 1990
 

Nazarie, iconom C., Activitatea preoților de armată în campania din 1916-1918, București
 
Niculescu, protopop G.V., Protoieria județului Tulcea - Dare de seamă, București, 1906
 
Popescu, preot Grigore N., Preoțimea română și întregimea neamului, vol. II, București 1940
 
Rusenescu N., Anuarul Presei Române și al lumei politice, 1926-1927, Constanța, 1926
 
Vulcan, Petru, Albumul național al Dobrogei 1866-1877-1906, Tipografia Regală, București, 1906
 
Sursa foto: arhivă Ionuț Druche

Despre Ionuț Druche  

Ionuț Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanța. Este absolvent al Școlii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanța, al Grupului Școlar Industrial Construcții de Mașini din Constanța și al Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanța, promoția 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului și pe cel de redactor-șef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicație de cultură și spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului. Preocupat de istoria contemporană a vieții bisericești din Dobrogea, Ionuț Druche a organizat din 2010 și până în prezent mai multe comemorări și simpozioane. De asemenea, este autor și coautor a mai multor cărți și articole.
 
Citește și: 
 
Colaborare ZIUA de Constanța Ionuț Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieții bisericești din Dobrogea
 
Interviu online cu Ionuț Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului și redactor-șef al revistei „Tomisul Ortodox“ „Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoți dobrogeni“
 
Istoricul Parohiei Viroaga, cu hramul „Sfântul Dumitru“, din județul Constanța