Putin vrea să stăpânească toată Europa

Scopul adevărat al actualului război din Ucraina a fost dezvăluit recent de  Alexandr Dugin, prezentat drept „cel mai mare filozof rus”. Dugin este, de fapt, sfetnicul principal al țarului Vladimir Putin.

 

Aceste cuvinte mi-au izbit memoria, aducându-mi brusc în minte formulele, socotite sacre, ale propagandei bolșevice și, mai înainte, ale Rusiei țariste. Propagandiștii țarismului susțineau ideea că armatele ruse cotropeau țări, masacrau mase de oameni și subjugau popoare pentru a-i „elibera de barbarie” și de a răspândi „dreapta credință”. Rușii bolșevici ziceau că ei sunt eliberatorii popoarelor oropsite, care se vor bucura de „lumina democrației și binefacerile comunismului” sub stăpânirea Rusiei sovietice. Din fericire, generațiile actuale nu știu nimic despre marile adunări publice, ședințele interminabile din fabrici, colhozuri, universități, instituții, întreprinderi, școli ș.a. pe care generația mea și cea de dinainte le-au trăit din plin în România comunistă. Zi de zi, chiar ceas de ceas ne erau băgate în cap și în suflet idei ca: „măreția patriei sovietice”, „lumina vine de la Răsărit”, „socialismul biruitor”, „comunismul - viitorul fericit al omenirii”, „imperialismul american este dușmanul popoarelor”, „Occidentul retrograd este în prăpastie” și multe altele în același registru. Lozinca cea mai răspândită era „Proletari din toate țările, uniți-vă!”. Lozinca era veche, dar fusese actualizată și folosită intens de Kremlinul roșu ca o chemare la înregimentarea tuturor muncitorilor din Occident în tabăra bolșevică pentru zdrobirea capitalismului și asigurarea victoriei comuniste, care însemna de fapt dominația mondială a Rusiei bolșevice.

Scopurile lui Al. Dugin sunt identice cu aceste obiective, numai formularea este nițel diferită. În loc de capitalism acum este vizat globalismul, care trebuie blocat prin „rezistență globală”, pentru a asigura dominația asupra lumii a unui „continent-stat”, adică a Rusiei. Lansând ideea că Rusia „apără valorile Tradiției împotriva lumii moderne”, Dugin dezvăluie esența medievală a ideologiei imperiale ruse, care, se vede, nu s-a schimbat prea mult de la Ivan cel Groaznic (1547-1584) încoace. Acest țar, faimos prin cruzimile sale, este fondatorul imperiului rus. Acest imperiu s-a fondat și s-a format pe ideologia antiislamică, mai bine zis pe dușmănia „pe viață și pe moarte” cu tătarii, mai întâi, apoi și cu otomanii. S-a lansat ideea eliberării și unității lumii creștin-ortodoxe. Propaganda antitătară și antiotomană, dusă sistematic și timp îndelungat, a avut succes. La sfârșitul veacului al XIX-lea, Imperiul Rus se întindea pe un teritoriu imens din Europa și Asia, unde trăiau sub jug și teroare mai mult de 25 milioane de musulmani, marea majoritate turco-tătari.

La sfârșitul Primului Război Mondial, Imperiul Rus era sleit de putere și frământat de convulsii interne mortale. A apărut atunci un filozof rus vizionar și oarecum dezaxat, numit Vladimir Ilici Lenin, care a reușit să mobilizeze masele dezorientate pentru ideea formării unui stat nou, care a fost declarat a fi al muncitorilor, soldaților și al țăranilor. Țarul și membrii familiei lui au fost măcelăriți, iar toată aristocrația rusă a fost ucisă, întemnițată sau deportată în Siberia; numai cei norocoși au putut fugi în străinătate. Dar, marele Imperiu Rus a fost salvat și a fost mărit, chiar dacă pentru asta s-a trecut prin război civil și au fost făcute masacre neîntrerupte, inclusiv prin înfometare voită (îndeosebi în Ucraina și Crimeea), în care au pierit zeci de milioane de muncitori, soldați și țărani.

Acum s-a ajuns din nou în situația în care se pune iarăși problema salvării Imperiului Rus. Acest Dugin se pare că și-a pus în cap să fie un al doilea Lenin. Numai că Lenin a știut să profite de condițiile sociale, politice și militare agravate de Primul Război Mondial și de nivelul extrem de scăzut al educației din Imperiul țarist, pentru a înșela oamenii și chiar popoarele cu promisiuni ademenitoare, care s-au dovedit curând a fi capcane înfiorătoare. Cred că așa ceva are în vedere și Dugin atunci când, într-un alt articol, numit sugestiv „Ultima coridă”, el avertizează că a sosit „ceasul 11:59” al luptei Rusiei „pe viață și pe  moarte” pentru salvarea imperiului. El compară această luptă cu o coridă, în care oamenii de rând ar fi taurii, iar „lorzii occidentali” ar fi toreadorii. Cum aceștia din urmă, de regulă,  câștigă 99% din lupte, Dugin cheamă toți „taurii” din lume să se unească. Este de fapt reactualizarea în formă metaforică a vechii lozinci „Proletari din toate țările, uniți-vă!”. Scopul este același, anume asigurarea victoriei Moscovei pentru salvarea și extinderea Imperiului Rus, de această dată de la Pacific la Atlantic, adică aducerea întregului continent Europa sub stăpânirea Rusiei. Acest „continent-stat” este gândit de Dugin și ca „o civilizație-stat”, care nu poate fi decât cea rusă pravoslavnică. Planul pare aberant, dar și alte planuri expansioniste din istorie au fost considerate la început aberante...

Din fericire, situația actuală, inclusiv din Rusia, este categoric diferită de cea de la sfârșitul Primului Război Mondial; nu se compară nici cu perioada interbelică și nici cu cea postbelică. Nu cred că oamenii, mai ales tinerii, se vor mai lăsa înșelați de asemenea idei agresive, revanșarde și bizare, chiar dacă ele vin de la „cel mai mare filozof rus”.
 
Despre Tasin Gemil
Născut în Medgidia, pe 21 septembrie 1943, într-o familie de origine musulmană, Tasin Gemil a urmat cursurile Școlii elementare de șapte ani cu predare în limba tătară din Medgidia (1949-1956), apoi Liceul Mixt din Medgidia - actualmente Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu" (1956-1960), și apoi cursurile Facultății de Istorie-Filozofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza" din Iași.
În iunie 1976 a susținut teza de doctorat, la Universitatea „Al.I.Cuza” Iaşi, cu titlul: „Ţările Române în contextul politic internațional” (1621-1672) (publicată la Editura Academiei Române, în 1979, 231 pag.)
În anul 1999, Tasin Gemil a primit titlul de Cetățean de Onoare al localității natale.

 
Tasin Gemil a semnat 12 volume de autor, 8 volume  de coautor, 8 volume ca editor, circa 100 de studii ştiinţifice în reviste de specialitate din ţară şi din străinătate, peste 60 de recenzii, polemici şi note; a înființat și editat 2 reviste științifice; a susținut mai mult de 100 de comunicări ştiinţifice la manifestări ştiinţifice interne şi internaţionale; a publicat câteva sute de articole şi interviuri în ziare româneşti şi străine; a fost protagonist la peste 200 de emisiuni radio şi TV în ţară şi străinătate, însumând mai mult de 60 ore de emisie; a luat cuvântul de peste 1000 ori la întruniri naționale și internaționale, cu caracter  științific, cultural, politic, diplomatic.
 
În calitate de ambasador român a elaborat aproximativ 1500 de documente diplomatice. 96 colegi de breaslă din țară și străinătate, inclusiv somități, au contribuit cu lucrări științifice la două volume omagiale, care au fost publicate cu ocazia împlinirii vârstei de 60 și, respectiv, de 70 de ani.

Citește și:
Interviu acordat cotidianului ZIUA de Constanța Istoricul Tasin Gemil - „Societatea de astăzi se depersonalizează rapid, pentru că ignoră istoria proprie și pe cea generală“