Suferinţele îndurate de preotul Ştefan Bumbac din Constanţa în regimul comunist

Pe 23 decembrie 1948, Tribunalul Militar Constanţa îi condamna pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale“, într-un lot de 26 de persoane, pe preoţii Ştefan Bumbac, de la Biserica „Adormirea Maicii Domnului II“ din Constanţa, Andrei Costea, de la Biserica „Sfântul Nicolae Vechi“ din Constanţa, Radu Şerban, din Năvodari, şi Grigore Epaminonda, parohul bisericii din comuna Moviliţa, judeţul Constanţa. 
 
Lotul „Arghiropol“, aşa cum a fost numit de Securitatea din Constanţa lotul în care au fost judecaţi şi condamnaţi cei patru preoţi, a fost unul dintre multele grupuri de rezistenţă anticomunistă formate în Dobrogea după instalarea regimului comunist în România. Şeful grupării a fost Ioan Arghiropol, din satul Viile, judeţul Constanţa. El a primit cea mai grea condamnare dintre toţi: 25 de ani de muncă silnică.

16 ani de temniţă şi domiciliu obligatoriu

Preotul Ştefan Bumbac a fost condamnat la zece ani de temniţă grea, cinci ani degradare civică şi 2.000 de lei amendă. Cu toate acestea, suferinţele preotului Bumbac, dar şi ale familiei lui abia începeau. Şi aceasta deoarece părintele Bumbac urma să vadă libertatea doar în urma decretului de amnistie a deţinuţilor politic din anul 1964, iar soţia, Ioana, şi doi din cei patru copii au fost arestaţi şi ei.
 
Conform documentelor de arhivă de la CNSAS, studiate de istoricul Adrian Nicolae Petcu, părintele Bumbac a petrecut prima condamnare în penitenciarele Constanţa şi Aiud, iar pe 8 iulie 1957, când a fost eliberat, a primit domiciliu obligatoriu la Măzăreni, judeţul Brăila, iar de aici a fost trimis la Colonia de muncă Culmea. Pe 29 ianuarie 1959 a fost arestat din nou şi trimis în judecată. Prin sentinţa nr. 112/1959 a Tribunalului Militar Constanţa, a fost condamnat la 12 ani de închisoare corecţională şi a trecut prin Coloniile de muncă de la Ostrov şi Giurgeni. A fost eliberat pe 2 august 1964 şi s-a reîntors în Constanţa.
 
După o săptămână de la revenirea acasă, pe 8 august 1964, părintele Bumbac a redactat o scrisoare emoţionantă către Chesarie, episcopul Dunării de Jos, prin care îi cerea binecuvântarea de a sluji din nou:
 
„Subsemnatul preot Ştefan Bumbac din Constanţa, supun cunoştinţei Prea Sfinţiei Voastre cele ce urmează: În anul 1948 luna mai ziua 15 am fost arestat şi condamnat 10 ani temniţă grea pentru uneltire. După executarea condamnării am fost pedepsit cu 36 de luni domiciliu obligatoriu, în comuna Măzăreni, Raionul Brăila şi în acelaşi an 1958 septembrie 20, condamnat pentru acelaşi fapt la 12 ani corecţie, pentru ca în anul 1964 luna august ziua 2, să fiu graţiat şi pus în libertate. 

În prezent mă găsesc liber şi plin de dorinţa de a mă reîncadra în cler şi de a sluji în Biserica Domnului nostru Iisus Hristos. Smerit şi cu tot respectul vă rog a mă lua în evidenţă şi a dispune de starea mea. Până la soluţionarea cazului meu vă rog să îmi acordaţi binecuvântarea şi bucuria de a mă împărtăşi slujind“. 

Cererea i-a fost soluţionată şi, în acelaşi an, pe 1 octombrie, a fost numit preot la Biserica „Sfânta Paraschiva“ din Constanţa, pentru ca, pe data de 1 noiembrie 1965, să fie reîncadrat la Biserica „Adormirea Maicii Domnului II“ din Constanţa, unde slujise până la arestare.

Soţia şi doi copii, în temniţele comuniste 

Cercetările întreprinse până acum arată faptul că trei membri din familia părintelui Bumbac, soţia, Ioana, fiica, Elena Ana, şi un băiat, Paul Radu, au suferit în temniţele comuniste, fiind arestaţi în anul 1958. Dacă în cazul soţiei şi băiatului părintelui Bumbac nu am putut identifica lagărele sau coloniile de muncă pe unde au trecut, dintr-un articol semnat de Fabian Seiche aflăm că Elena Ana a suferit în „sufocantele mine de plumb maramureşene, la Mislea, Miercurea Ciuc, Arad şi coloniile de muncă forţată de la Canal“. Toţi trei au fost eliberaţi în anul 1964.
 

Fabian Seiche prezintă mai departe mărturia unei colege de temniţă despre caracterul Elenei Ana: „Elena Bumbac? Această doctoriţă călătoare prin anotimpurile acestor vremuri ciudate rămâne o fiinţă deosebită, în care bunătatea, modestia, perseverenţa, dăruirea şi mai ales dragostea pentru semenii ei conturează o personalitate aparte, în faţa căreia trebuie să te pleci“.
 
Articolul ne prezintă şi mărturia unui fost deţinut politic despre viaţa Elenei Bumbac după eliberare: „După 6 ani de coşmar în penitenciar, se reînscrie la Facultatea de Medicină, pe care o absolvă în 1970. Revine în oraşul natal ca medic, o perioadă la Spitalul CFR Port, iar apoi, până la pensionare, la Secţia Salvare a Spitalului Municipal Constanta. Da! La Salvare, acolo unde îi era menirea şi chemarea: să-şi salveze semenii pentru care a suferit mai mult decât pentru sine“.

Preotul Ştefan Bumbac 

S-a născut pe 3 aprilie 1910, în comuna Tortoman, judeţul Constanţa. După ce s-a căsătorit cu Ioana Topală, cu care a avut patru copii - Constantin, Paul Radu, Elena Ana şi Gheorghe -, a fost hirotonit preot în ziua de 15 ianuarie 1933, pe seama parohiei Potârnichea, judeţul Constanţa. Între februarie 1938 şi septembrie1939 a fost protopopul Protoieriei I Constanţa. Pe 1 noiembrie 1939 a fost transferat la Biserica „Adormirea Maicii Domnului II“ din Constanţa. Între anii 1948 şi 1964 a suferit în temniţele comuniste, iar după eliberare a slujit la bisericile „Sfânta Parascheva“ şi „Adormirea Maicii Domnului II“ din Constanţa.  
Până în prezent, nu am putut identifica rude în viaţă ale părintelui Bumbac, astfel că multe date legate de viaţa lui şi în special de cea petrecută în temniţele comuniste ne rămân necunoscute. În urma unor cercetări recente, realizate în Cimitirul Central Constanţa, am putut identifica mormântul părintelui Ştefan Bumbac. Acesta îşi doarme somnul de veci alături de soţie şi fată, fără a fi precizată pe crucea de mormânt ziua trecerii sale la Domnul.  
Bibliografie
 
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Dosar Preot Ştefan Bumbac
 
Ionaşcu Constantin, Rezistenţa anticomunistă din Dobrogea, Editura Fundaţiei Academia Civică, Bucureşti, 2011

 
https://bucovinaprofunda.wordpress.com/2013/11/28/27-noiembrie-pomenirea-medicului-marturisitor-elena-ana-bumbac-1938-2005/
 
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-15606226-balul-tortionarilor.htm
 
Arhivă foto: Ionuţ Druche

Despre Ionuţ Druche 

Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.

Citeşte şi: 

Colaborare ZIUA de Constanţa: Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea

Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“: „Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“ 

Gheorghe Niculescu, protopopul din Constanţa care a ajuns episcop al Buzăului