Se ştiu puţine lucruri despre Dobrogea antică, cea de acum două milenii şi jumătate. Cele mai multe informaţii fac referire doar la coloniştii greci care au întemeiat, începând din sec. VII î.Hr., polisuri înfloritoare pe malul vestic al Pontului Euxin.
 

 
Despre băştinaşii care locuiau aici, izvoarele antice şi dovezile arheologice nu ne oferă însă date prea clare. Ştim că geţii pontici erau majoritari, uneori amestecaţi cu sciţii, şi că ocupau întreg teritoriul Scythiei Minor, de la oraşele greceşti, în centrul, sudul şi nordul ţinutului şi până în vestul mărginit de linia Dunării (Istrului).
 
Chiar dacă sunt puţine, există însă dovezi care atestă faptul că geţii din acele timpuri (sec. V-III) erau constituiţi în mici uniuni statale şi conduşi de regi. Nu erau nişte simple căpetenii de triburi, ci conducători puternici şi influenţi.
 
Istoricii antici Trogus Pompeius şi Justinus menţionează că în anul 339 î.Hr., pe vremea regelui macedonean Filip al II-lea Chiorul (tatăl lui Alexandru Cel Mare), în Scytia Minor domnea un foarte puternic rege get, numit Rex Histrianorum. Acest bazileu fără nume este un rege misterios, despre care nu s-au putut afla prea multe. Chiar şi termenul a trezit aprigi controverse, până s-a stabilit, fără putinţă de tăgadă, că el nu era un rege al Histriei (colonia grecească avea o organizare democratică), ci mai degrabă un rege al Istrului şi al băştinaşilor din zona Scytiei Minor.
 
Izvoarele antice ne spun că, în anul 339, regele scit Ateas (Atheas) era pe punctul de a pierde un lung război, purtat împotriva acestui rex Histrianorum. Din acest motiv, în numele său, cetatea Apolonia Pontica (azi Sozopol, Bulgaria) trimite o solie la Filip al II-lea, solicitându-i ajutorul. Regele Macedoniei este de acord (sub condiţia de a fi adoptat de Ateas şi de a deveni moştenitorul acestuia) şi îşi începe expediţia spre Nord.
 
În timpul călătoriei lui Filip spre Scytia Minor se întâmplă însă ceva neaşteptat: rex Histrianorum moare în împrejurări neelucidate. Nimeni nu a putut afla ce s-a întâmplat cu regele get, dacă a pierit în vreo bătălie sau din alte motive. Cert este că moartea getului îl face pe Atheas să îl anunţe pe Filip că nu mai are nevoie de ajutorul său. Evident, regele Macedoniei se simte umilit şi îşi continuă călătoria, motivând că vrea să ridice la Gurile Dunării o statuie a eroului Herakles, pe care îl considera strămoşul său. Ajuns în Dobrogea, el îl atacă pe Atheas, îi distruge armata, iar bătrânul rege scit (care potrivit izvoarelor avea peste 80 de ani) moare în luptă.
 
La plecarea din Scytia Minor, Filip este atacat de tracii tribali, este rănit în luptă şi forţat să fugă şi să abandoneze uriaşa pradă luată de la Atheas - peste 20.000 de robi (n.a. cu siguranţă cifră voit exagerată) şi turme uriaşe de vite.
 
De-a lungul timpului au existat multe încercări de a-l identifica pe misteriosul rex Histrianorum, a cărui moarte neaşteptată a condus într-un final la distrugerea lui Atheas. O variantă foarte interesantă este cea propusă de Laurenţiu Nistorescu în lucrarea „O propunere de identificare a lui rex Histrianorum“ (BHAUT 2010, revista ştiinţifică Bibliotheca Historica et Archaeologica Universitatis Timiensis - Timişoara). Conform ipotezei, rex Histrianorum ar fi fost regele get Kothelas. Filip se căsătorise cu ceva ani în urmă cu Meda, fiica acestui conducător get şi în baza acestei uniuni, ar fi revendicat stăpânirea ţinutului dintre Dunăre şi Mare. Ipoteza este plauzibilă şi susţinută cu argumente solide, dar povestea este departe de a se fi sfârşit.

 
Controversele continuă, iar acest rex Histrianorum rămâne încă un personaj enigmatic, despre care ştim că a existat, dar nu ştim cât a domnit, unde îşi avea capitala, ce teritorii deţinea şi, mai ales, din ce cauză a murit…
 
Un alt conducător get misterios este Moskon. Ştim de existenţa lui graţie unor monede descoperite în a doua jumătate a secolului trecut. Piesele numismatice găsite în localităţile Mihai Viteazu (Constanţa) şi Revărsarea (Tulcea) ni-l prezintă pe acest rege Moskon (Basileos Moskonos), un bărbat tânăr ce poartă păr lung şi o tiară pe cap, reversul monedei având imaginea unui călăreţ.
 
Cercetările întreprinse de arheologii români în ultimele decenii au stabilit că Moskon a fost un rege get, şef al unei uniuni de triburi din Nordul Dobrogei, dar există încă discuţii referitoare la localizarea exactă a regiunii pe care el o controla. Moskon a domnit în sec. III î.Hr., în perioada de dezvoltare a culturii elenistice, monedele regelui get fiind inspirate după modelele folosite de monetăriile lui Filip II-lea sau ale lui Alexandru cel Mare.
 
Istoricii români au ajuns la concluzia că tânărul rege a adoptat rapid stilul grecesc de administraţie şi că avea o relaţie foarte bună, de colaborare sau chiar de prietenie, cu oraşele de la Pont. Este cert că regatul lui Moskon era unul puternic, din moment ce îşi permitea să bată monedă cu chipul conducătorului. Ca şi în cazul anterior prezentat, regele Moskon rămâne un personaj enigmatic, căruia nu-i vom afla probabil niciodată întreaga poveste.
 

Ajungem însă şi la un al treilea rege get enigmatic. Herodot, Phylachos, Ptolemeu şi mulţi alţi autori antici au scris despre crobizi, unul din importantele triburi ale geţilor pontici. „Părintele istoriei“, Herodot (484-425 î.Hr.), şi Hecateu (550 - 470 î.Hr.) îi menţionează pe aceşti geţi crobizi, aşa că ştim că ei existau în Scythia Minor. În secolul V î.Hr. Strabon a scris apoi ulterior că aceşti geţi se găseau în număr mare undeva între Tomis şi Callatis. Unii specialişti consideră că centrul puterii lor ar fi fost Amlaidina, o aşezare pe care astăzi unii o identifică cu localitatea modernă 23 August.
 
Aceşti crobizi au fost la un moment dat conduşi (undeva între sec.V-III î.Hr.) de către regele Isanthes, cel „renumit pentru frumuseţea, puterea şi bogăţia lui“. În sec. III î.Hr., el era menţionat de istoricul grec Phylarchos. Autorul nu îi vedea însă cu ochi buni pe traci, aşa că, subiectiv, îl prezenta pe Isanthes astfel: „peste tracii numiţi crobizi s-a făcut rege Isanthes, care îi întrecea în desfrâu pe toţi cei din neamul său. Era bogat şi frumos“.
 
Ca şi în celelalte două situaţii, izvoarele nu ne mai oferă alte date cu privire la Isanthes. Este cert faptul că era puternic şi frumos şi că nu era tocmai iubit de greci.
 
Concluzia pe care o putem trage în urma analizei celor trei cazuri este că în perioada sec. V-III î.Hr. în Dobrogea antică existau uniuni statale importante, mici regate getice să le spunem, conduse de bazilei autohtoni puternici...
 
(Va urma)
 
 

Bibliografie

 
FONTES - Izvoare privind istoria României I, Editura Academiei RSR, Bucureşti 1964
Pontica III, 1970, Radu Ocheşeanu - „Monedele basileului Moskon“
Revista Pontica; Al. Suceveanu, Poenaru Bordea, Preda - „Neamurile şi triburile tracice“, Ptolemeu, Strabon, Vasile Pârvan - Getica
 
Sursa foto: revistapontica.files.wordpress.com
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile şcolilor nr. 25 şi nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal“, promoţia 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licenţiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanţa. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.
 
Citeşte şi:
 
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
 
Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
Techirghiol. Legende, istorii şi amintiri (II) Doctorul fără arginţi, „contele“ lacului vărgat şi vacanţele lui Eliade