Trubadurii interbelici și legăturile lor cu Dobrogea - Artiști și reprezentații din anii 20-30 (I) (galerie foto)

În deceniile ce au urmat Primului Război Mondial și până la startul celei de a doua mari conflagrații a umanității, Dobrogea a cunoscut o puternică dezvoltare pe toate planurile (economic, social și cultural).
 
Constanța în special a devenit un oraș extrem de puternic, cosmopolit, un adevărat El Dorado al Estului, unde poposeau mii de oameni dornici de înavuțire și de trai îmbelșugat. Portul modern, unul dintre cele mai mari ale Europei, asigura afaceri înfloritoare, iar turismul era principalul atu al urbei, întreaga Românie luând orașul cu asalt în sezonul estival, pentru a se bucura de „băile de soare și de mare“ și de cât mai multe clipe frumoase, liniștite și de neuitat la malul bătrânului Pont Euxin. Vara, protipendada Bucureștilor părăsea caldarâmul încins al capitalei pentru a se relaxa la Constanța.

Cazinoul din Constanța, inaugurat încă din 1911, era la rândul său un punct irezisitibil de atracție care aducea lumea bună din țară și din străinătate, bogați și săraci deopotrivă, unii dornici de relaxare și distracție, ceilalți visând să își schimbe radical viața după o sperată „mare lovitură“ la jocurile de ruletă sau de cărți.
 
Este logic în aceste condiții ca viața culturală să înregistreze o puternică dezvoltare la Constanța. Muzica era și pe atunci, „ingredientul minune“, capabil să asigure buna-dispoziție și să distreze masa de oameni, fie aceștia localnici sau oaspeți.
 
Așa se face că în Constanța interbelică toate restaurantele, sălile de spectacol, terasele, parcurile urbei răsunau de acordurile muzicii bune, a orchestrelor care cântau melodii la modă.
 
Veneau să cânte aici mari artiști ai Bucureștiului, soprane și tenori care avuseseră succes pe marile scene ale Europei, la Paris, Berlin sau Milano...
În același timp, localnicii erau la curent cu toate noutățile apărute, iar numărul melomanilor era unul important.
 
Astăzi, unul dintre cele mai importante nume românești legate de muzica interbelică este, fără doar și poate, Jean Moscopol. Melodiile sale, iconice pentru descrierea perioadei dintre cele două războaie, pot fi găsite ușor și ascultate pe Internet.
 

Moscopol a fost un mare artist, născut în 1903 la Brăila, care a rămas în istoria muzicii românești prin creații nemuritoare precum „Vrei să ne întâlnim sâmbătă seară“, „Mână birjar“, „Îți mai aduci aminte, doamnă“, „Violete pentru fete“, „A ruginit frunza din vii“, „Te aștept diseară în Cișmigiu“, „Să treci în lume fără dor“, „Tu nu mai ești a mea“ etc.
A fost în același timp un patriot, care, prin creațiile sale a luptat contra comunismului, un exemplu în acest sens fiind cântecele sale cu versuri acide „În țara-n-care m-am născut“, „Tot ce e românesc nu piere“, „Guvernul Comunist“, „Anticomunist“ etc.
 
Celebru în întreaga lume (semnase cu case de discuri precum His Masters Voice și Columbia Records), Moscopol a părăsit România în 1947, a locuit în Franţa, la Paris, apoi în Germania și ulterior s-a stabilit la New York, în Statele Unite, unde a decedat în 1980.
 
Ce se știe mai puțin despre Moscopol este că el era fiul unei frumoase grecoaice din Constanța, pe numele ei Thersiphore Constantinidi. Se spune că de la ea a moștenit talentul muzical, Thersiphore având un glas foarte frumos, de soprană.
Constantinidi (Constantinidis și uneori sub forma Konstantinidis) este numele unei cunoscute, numeroase și prospere familii grecești din Constanța.
 
Chiar și astăzi, pe strada Mihail Kogălniceanu, la nr. 22 (în spatele Muzeului de Artă și al fostei școli nr. 12), există Casa Constantinidi, monument istoric construit în 1905 și care este realizat în stilul Art Nouveau, stil celebru la începutul sec. XX (Hotel Intim și Cazinoul sunt realizate tot în stil Art Nouveau). Astăzi, clădirea Constantinidi aparține Inspectoratului Școlar Județean Constanța.

 
Brăilean după naștere, dar constănțean după mamă, tânărul Jean Moscopol a venit cu siguranță des în orașul de la malul mării, în vacanță și pentru a-și vizita rudele materne.
 
Până în prezent, nu am reușit să găsesc informații clare și fără echivoc cu privire la eventuale concerte ale lui Moscopol la Constanța, dar se știe că în primii ani ai carierei sale el a fost cu diverși artiști în turnee prin țară, turnee care nu puteau exclude și cel mai important oraș al sezonului estival.
 
Înainte de a deveni artist cu acte în regulă, Moscopol a lucrat, în anii 1921-1922, ca funcționar la o agenție maritimă din Brăila, Embiricos.
Această companie (înființată de doi frați greci, Leonidas și Mihail Embiricos) și-a deschis o Casă la Constanța chiar în 1922, pe strada Lascăr Catargiu nr. 28 (azi N. Titulescu, strada pe care se află și Casa cu Lei).
 
Pentru a înțelege cât de dezvoltat era orașul Constanța în perioada interbelică, trebuie spus că doar această companie de navigație Embiricos (numele societății: National Steam Navigation) a asigurat între 1922-1940 curse transatlantice Constanța - via Pireu - New York, realizate cu trei nave de mare tonaj: „Megali Hellas“, „Themistocles“ și „King Alexander“. Fiecare vas putea prinde o viteză de 16-18 noduri și ajungea la New York după un voiaj de 15, până la 18 zile.
 
Îl lăsăm pe Moscopol pentru moment și rămânem în Constanța interbelică, pe aceeași stradă Lascăr Catargi (sau Catargiu), care în trecut s-a mai numit Strada Elenă, iar astăzi este Titulescu.
Astfel, la nr. 7 funcționa Variete-ul Britania, Dancing Cabaret celebru în Balcani și Europa de Est. Mulți îl compară cu Moulin Rouge-ul Parisului. A fost înființat în 1909 de Mișu Georgescu și a fost un local extrem de popular tiomp de trei decenii.
Nu știm dacă Jean Moscopol a cântat vreodată aici, dar ziarele vremii ne confirmă că pe scena de la Britania „se produceau“ vara artiști celebri de la București.
 
Mai mult, existența curselor transtalatince a făcut facilă aducerea formațiilor de jazz din Statele Unite, trupe valoroase de muzicieni negri cântând adesea și pe terasa cabaretului, care dădea spre Hotel Regina (azi Hotel Intim).
Se spune că aici, la Britania, s-a cântat prima oară în România, în 1923, celebrul Charleston, care făcea deja furori peste Ocean...
 
(Va urma)
 
Despre Cristian Cealera
         
Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile şcolilor nr. 25 şi nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal“, promoţia 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licenţiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanţa. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.


Citeşte şi:

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“