Viaţa preotului Nicolae Cănănău, paroh al Catedralei din Constanţa între anii 1952 şi 1986 (galerie foto)

Simbol al revenirii Dobrogei la Patria Mamă, Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Constanţa, construită între anii 1883 şi 1885, îi are ca principali ctitori pe regele Carol I şi regina Elisabeta. În decursul anilor, mulţi ierarhi şi preoţi de seamă au slujit la altarul ei, printre ei numărându-se şi vrednicul de amintire preotul Nicolae Cănănău.
 
Părintele Nicolae Cănănău s-a născut pe 20 septembrie 1919, în satul Badicul-Moldoveni, judeţul Cahul (azi în Republica Moldova), din părinţii Chiril şi Alexandra. Între 1926 şi 1930 a urmat cursurile şcolii primare din comuna Turcoaia, judeţul Tulcea, în ultima serie de elevi a învăţătorului Dobre Vlădescu, după absolvirea cărora s-a înscris la Seminarul Teologic „Sfântul Andrei“ din Galaţi. În tot cursul studiilor seminariale, s-a remarcat drept un elev sârguincios, dornic de a învăţa cât mai mult, serios în studiu şi disciplinat. Pentru aceste calităţi era apreciat de profesori şi îndrăgit de colegi, aflându-se în toţi anii seminarului printre primii din clasă.
 
După terminarea seminarului s-a înscris la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, pe care a absolvit-o în data de 12 iunie 1942, ca şef de promoţie. Patru luni mai târziu, pe 18 octombrie, s-a căsătorit, fiind binecuvântat de Dumnezeu cu doi copii: Liviu, născut pe 19 ianuarie 1944, şi Minodora, născută pe 3 iulie 1946.
 
Căsătorit şi cu studiile teologice terminate, şi-a depus dosarul pentru hirotonire la Episcopia Dunării de Jos - Galaţi. În recomandarea către Cosma Petrovici, episcopul Dunării de Jos, protoiereul T. Trandafir scria: „Am luat îndeaproape cercetare duhovnicească, prin Sfânta Taină a Spovedaniei, pe tânărul Cănănău Nicolae, licenţiat în Teologie, şi am constatat că este vrednic să primească Sfânta Taină a Preoţiei...“. Astfel, a fost hirotonit diacon în ziua de 30 octombrie 1942 şi preot a doua zi, de către episcopul Cosma Petrovici, în biserica „Sfântul Ilie“ din oraşul Galaţi, pentru biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae“ din parohia Pisica (azi Grindu), judeţul Tulcea.

Preot slujitor la parohia Pisica, azi Grindu, jud. Tulcea (1942 - 1952) 

Viaţa în satul Pisica, parohie de ultimă categorie, nu era uşoară. Prin prezenţa ei geografică (sat de baltă, izolat) şi prin aspectul social, parohia Pisica reclama o funcţiune excepţională faţă de parohiile vecine. Cu toate acestea, în cei zece ani petrecuţi aici, părintele Nicolae Cănănău nu şi-a neglijat vreodată familia, enoriaşii sau atribuţiile administrative bisericeşti şi a obţinut calificative foarte bune la toate inspecţiile efectuate periodic de Episcopia Dunării de Jos.
 
A desfăşurat o prestigioasă activitate de pastoraţie. Deşi tânăr, a ştiut să găsească cele mai potrivite căi de a-şi atrage credincioşii la biserică, aceştia apreciindu-i calităţile de slujitor şi bun duhovnic.
 
Părintele Cănănău a pus accentul şi pe cultura religioasă şi duhovnicească a enoriaşilor. În acest scop, s-a îngrijit să întemeieze o bibliotecă parohială, care număra atunci peste 130 de volume. Nici biblioteca personală, la care avea acces orice credincios doritor de studiu, nu trebuie neglijată. După opt ani de slujire, biblioteca sa număra peste 600 de cărţi şi reviste, din toate domeniile: teologie, filosofie, literatură, cultură generală etc...
 
Ultimul an de slujire la Pisica, 1951 - 1952, l-a îmbinat cu lucrarea duhovnicească pe care a desfăşurat-o în calitate de preot spiritual la Şcoala de Cântăreţi bisericeşti din Galaţi. Autorităţile comuniste au contestat însă numirea ca spiritual a părintelui Nicolae, considerând că ar trebui angajat în acest post un preot din oraşul Galaţi. Răspunsurile Episcopiei nu au întârziat să apară: „Nu s-a putut găsi printre preoţii din oraş unul care să îndeplinească obligaţiunile respective“, sesiza un consilier bisericesc al Episcopiei, iar episcopul Chesarie Păunescu, într-o adresă către Ministerul Cultelor, scria: „Ocuparea acestui post de o persoană cu o pregătire specială este necesară în urma transformării şcoalelor de cîntăreţi în şcoli medii tehnice, cu durata cursurilor de trei ani, cum şi pentru faptul că şcoala de cîntăreţi din Galaţi nu are un pedagog care să se ocupe de îndrumarea şi supravegherea curentă a elevilor. C. Pr. N. Cănănău, de la Parohia Pisica, apropiat de oraşul Galaţi, corespunde acestui post, având examenul de capacitate pentru religie...“.
 
Cu toate că a rămas încadrat pe post, la doar un an de la angajare, Şcoala de Cântăreţi bisericeşti din Galaţi şi-a încetat activitatea, iar părintele Cănănău avea să înceapă o nouă etapă a vieţii lui.

Preot paroh la Catedrala din Constanţa (1952-1986) 

Deşi dorea să fie mai multă vreme la Galaţi, Dumnezeu a avut alt plan cu Părintele Nicolae, astfel că, de la 1 noiembrie 1952, a fost transferat la parohia „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Constanţa, pe care o va conduce ca paroh de la începutul anului 1953 până la sfârşitul vieţii.

 
De-a lungul vremii, Catedrala a suferit mai multe avarii, dar cele mai grave au survenit în timpul bombardamentelor aeriene sovietice din 3 august 1941, în urma cărora au fost distruse acoperişul, zidăria, altarul, iconostasul şi pictura. Prin intervenţia episcopului Constanţei, Chesarie Păunescu, s-au făcut reparaţii capitale, aşezământul de cult fiind resfinţit în anul 1951, de către patriarhul României, Iustinian Marina, şi de către episcopul Chesarie. Cu toate reparaţiile făcute, biserica nu mai păstra totuşi aerul de monument de arhitectură şi artă, nici de Catedrală a oraşului (lipsa picturii, fisuri, lucrări exterioare neterminate, lipsa încălzirii pe timp de iarnă - toate acestea făceau anevoioasă săvârşirea serviciului divin).
 
În această stare a găsit părintele Nicolae Cănănău biserica în momentul sosirii la Constanţa. Tânăr, energic şi cu experienţă administrativă, îi va reda aspectul de catedrală monumentală. În anul 1955 a făcut demersuri repetate către autorităţile bisericeşti, precum şi către cele ale statului, pentru efectuarea de reparaţii şi amenajări interioare.
 
Într-un document din 26 aprilie 1955, părintele paroh rezumă starea deplorabilă în care se găsea Catedrala: „...Catedrala «Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel» din oraşul Constanţa, avariată de bombardament în războiul trecut, a fost restaurată pentru a fi redată cultului prin fondurile acordate de Sf. Episcopie Galaţi, de Sf. Patriarhie şi de Ministerul Cultelor, iar în luna ianuarie 1951 a fost resfinţită.
 
Reparaţiile începute atunci au avut un caracter limitat şi urgent, ele mărginindu-se numai la posibilitatea folosirii pentru cult a bisericii şi nu la aspectul cerut de valoarea clădirii şi restaurarea ei completă. Ea a rămas încă neterminată atît în exterior, cît şi în interior, întrucât noua zidărie nu s-a cimentat, iar pictura a fost acoperită cu spoială de var, în nădejdea continuării acestor lucrări în viitor“.
 

Urmare a numeroaselor sesizări făcute de preotul Cănănău, Episcopia Dunării de Jos a acordat bisericii, în bugetul pe anul 1955, suma de 100.000 de lei, Ministerul Cultelor a trimis, doar pentru trimestrul I al anului 1955, 3.000 de lei, iar Patriarhia a acordat 60.000 de lei.
 
După finalizarea lucrărilor de reparaţie, părintele Cănănău şi-a îndreptat atenţia către repictarea bisericii. Lucrările de repictare au început pe 1 septembrie 1959 şi au durat până pe data de 16 noiembrie 1965. Pictura în stil neobizantin a fost realizată de către Gheorghe Popescu (profesor universitar la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti, autor al frescelor din Capela Ortodoxă Română de la Ierusalim) şi Niculina Dona-Delavrancea (una dintre fiicele lui Barbu Ştefănescu Delavrancea, cu studii de specialitate).
 
Criticul de artă Petru Cormarnescu, vizitând şi cercetând Catedrala din Constanţa în anul 1967, a remarcat: „Noua pictură murală a Catedralei constănţene este o simfonie de forme şi culori, admirabil legate şi armonizate între ele“.
 
Recunoaşterea din partea episcopului Chesarie nu a întârziat să apară şi, astfel, părintele Cănănu a fost hirotesit iconom, la 12 octombrie 1961. Motivat de recunoştinţa şi încrederea Episcopiei, după terminarea picturii şi susţinut de consiliul parohial, a continuat aceeaşi lucrare de apostolat, întemeiată pe spirit de iniţiativă şi gospodăresc.
 
Ales episcop titular al eparhiei Dunării de Jos, la 10 iunie 1973, Antim Nica a rămas şi el impresionat de neobositul preot paroh Nicolae Cănănău. Drept consecinţă, episcopul Antim Nica l-a hirotonit iconom stavrofor.
 
După patru ani, Părintele Nicolae a fost ales membru în consistoriul disciplinar protopopesc, pentru perioada 1979 - 1982 şi reales în aceeaşi funcţie, pentru perioada 1983 - 1986.

Activitatea culturală a părintelui Nicolae Cănănău 

Intelectual profund ancorat în domeniile culturii, părintele Nicolae Cănănău a fost un om cultivat, preocupat permanent de îmbogăţirea cunoştinţelor proprii, fiind la curent cu tot ce se publica, el însuşi colaborator al unor reviste teologice. Se pot identifica articole, predici şi studii ale sale în paginile revistelor: „Glasul Bisericii“, „Îndrumătorul pastoral“, „Îndrumătorul bisericesc misionar şi patriotic“ al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, precum şi în cel al Episcopiei Buzăului. În unele articole de profil, părintele Nicolae Cănănău se dovedeşte un fin analist şi cunoscător al folclorului religios, pledând pentru cunoaşterea şi păstrarea acestor comori de artă populară românească.
 
Articole publicate de părintele Nicolae Cănănău:
- Abaterile stiliste, în rev. „Îndrumător bisericesc, misionar şi patriotic“, Buzău, 1984, nr. 3
- Adevăruri de credinţă în colindele dobrogene, în rev. „Glasul Bisericii“, anul XLI (1982), nr. 1-3
- Biserica aşezământul mântuirii, în rev. „Îndrumător bisericesc, misionar şi patriotic“, Buzău, 1984, nr. 3
- Biserica Ortodoxă, păstrătoarea şi continuatoarea dreptei credinţe, în rev. „Îndrumător bisericesc, misionar şi patriotic“, Galaţi, 1987, nr. 3
- Cinstirea Sfintelor Icoane, în rev. „Îndrumător bisericesc, misionar şi patriotic“, Buzău, 1986, nr. 5
- Cultura preotului, în rev. „Îndrumător bisericesc“, Buzău, 1989-1990, nr. 8-9
- Maica Domnului, în rev. „Îndrumător bisericesc, misionar şi patriotic“, Buzău, 1985, nr. 4
- Noţiunea de jertfă în cultul creştin, în rev. „Îndrumător bisericesc, misionar şi patriotic“, Galaţi, 1989, nr. 5
- Predică la Duminica Samarinencei, în rev. „Glasul Bisericii“, anul XXXIX (1980), nr. 3-5
- Predică la Duminica a III-a după Rusalii, în rev. „Glasul Bisericii“, anul XXXVIII (1979), nr. 7-8
- Predică la Duminica a XXXII-a după Rusalii, în rev. „Glasul Bisericii“, anul XL (1981), nr. 1-2
- Predică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci, în rev. „Glasul Bisericii“, anul XL (1981), nr. 9-10
- Predică la Duminica Mironosiţelor, în rev. „Îndrumător bisericesc, misionar şi patriotic“, Buzău, 1987, nr. 6
- Predică la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, în rev. „Glasul Bisericii“, anul XXXVIII (1979), nr. 7-8
- Preotul Nicolae Codreanu, în rev. „Glasul Bisericii“, anul XXXIX (1980), nr. 1-2
- Recenzie la cartea de predici a Părintelui Dr. Ştefan Slevoacă, Făclie pentru dreapta credinţă, 1985, 314 p, în rev. „Glasul Bisericii“, anul XLV (1986), nr. 2
- Semnificaţia şi valoarea colindelor de Crăciun, în rev. „Glasul Bisericii“, anul XLIII (1984), nr. 10-12

Trecerea la cele veşnice                                                                       

Sfârşitul anului 1986 se anunţă trist: pe 18 decembrie, părintele Nicolae Cănănău trece la cele veşnice. Arhierei, preoţi, enoriaşi aduc un ultim omagiu celui ce a fost părinte duhovnicesc, vreme de 34 de ani, la Catedrala din Constanţa.
 
Slujba înmormântării a avut loc în Catedrală, soborul preoţilor fiind condus de episcopul vicar Lucian Tomitanul. La sfârşitul slujbei, episcopul Lucian a dat citire scrisorii de condoleanţe adresate de arhiepiscopul Antim Nica familiei părintelui Nicolae. În această scrisoare, între altele, arhiepiscopul Antim spunea: „Slujitor devotat al Bisericii timp de 44 de ani, Părintele Nicolae Cănănău a fost un preot cu o aleasă ţinută şi nobleţe sufletească, un păstor duhovnicesc iubit de credincioşi, apreciat de conducerea bisericească şi de preoţi, virtuţi împletite cu cele de cărturar şi gospodar desăvârşit, rîvnitor pentru Casa Domnului. Prin plecarea sa dintre noi eparhia a pierdut pe unul din cei mai străluciţi membri ai clerului“.
 
Părintele Dumitru Stănei a citit scrisoarea de condoleanţe adresată de Epifanie Norocel, episcop al Eparhiei Buzăului: „Profund îndurerat de pierderea vrednicului preot Nicolae Cănănău, vă rog să primiţi sincere condoleanţe şi binecuvîntări de îmbrăţişare în aceste clipe grele prin care treceţi, precum şi asigurarea că nu îl vom uita în rugăciunile noastre. Prin plecarea lui din această viaţă am pierdut un delicat preot şi un om de omenie, un foarte bun prieten, sensibil la nevoile semenilor, un devotat slujitor al Bisericii străbune, un excepţional orator, un valoros intelectual cu multe preocupări cărturăreşti, un distins îndrumător şi păstor de suflete. Viaţa, predicile şi publicaţiile lui rămân mărturie pentru viitor despre vredniciile şi calităţile sale. Rugăm pe Tatăl Ceresc să îl aşeze în rîndul aleşilor Săi şi cu drepţii să îl odihnească“.
 
Părintele Nicolae Cănănău a fost înmormântat în Cimitirul Central din Constanţa.

Bibliografie 

Alexandrescu, Remus, In memoriam, Constanţa, 1995
 
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Dosar Preot Nicolae Cănănău
 
Doina, Păuleanu şi Virgil Coman, Catedrala Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel Constanţa 1883 - 2008, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanţa, 2008
 
Drăgoi, Preot Eugen, Ierarhi şi preoţi de seamă la Dunărea de Jos 1864 - 1989, Editura Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, Galaţi, 1990
 
Petroaia, Preot Drd. Lucian, Drăgoi, Preot Eugen, Bulgaru, Preot Prof. Cornel, Seminarul teologic „Sfântul Apostol Andrei” din Galaţi, şcoală a apostolatului la Dunărea de Jos, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2008
 
Popa, Preot Tudorel, Preotul iconom stavrofor Neculai Cănănău, în rev. „Îndrumător bisericesc, misionar şi patriotic”, Galaţi, 1987, nr. 3
 
Velea, Vasile, Monografia comunei Turcoaia, judeţul Tulcea, Turcoaia, 2004.
 
Sursa foto: Arhiva personală

Despre Ionuţ Druche 

Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
 
Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea
 
Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“ „Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“