A muşcat mâna care l-a hrănit! Jaf de zile mari! O colecţie privată de artă a fost vândută pe bucăţi!

Jaf impresionant produs în capitală, chiar sub ochii bucureştenilor, şi totuşi ascuns privirilor. Zeci de tablouri şi alte obiecte de artă sustrase dintr-o colecţie particulară sunt încă de negăsit, după un furt sistematic întins pe o durată de timp ce aproape atinge cinci ani. Departe ca relatarea de mai sus să fie planul bine întocmit al vreunui lider al crimei organizate bucureştene - este realizarea exclusivă a omului bun la toate, chemat să îngrijească locuinţa unde se aflau ferecate obiectele de artă.
 
Produs în urmă cu câţiva ani, Poliţia Română încă încearcă să recupereze bunurile. În paralel, proprietara colecţiei private se luptă în instanţă, la rândul său, să îşi acopere prejudiciul, în condiţiile în care o parte dintre tablouri au fost deja vândute altor proprietari la licitaţie, iar potrivit legii, a expirat termenul în care puteau fi revendicate de proprietarul de drept.
 
Aşa cum am precizat deja, acestora li se adaugă o listă lungă de tablouri şi obiecte de artă ce figurează pe site-ul Poliţiei Române în secţiunea „Obiecte Furate“. Cât despre individul responsabil de întregul jaf, acesta a fost găsit vinovat de instanţă şi condamnat la doi ani şi şase luni de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
 
Dar iată cum s-au desfăşurat lucrurile. Potrivit informaţiilor puse la dispoziţia ZIUA de Constanţa în exclusivitate de către Poliţia Română, dosarul penal în care a fost anchetat furtul a fost finalizat în anul 2018.
 

Furt întins pe un interval de cinci ani

 
La momentul respectiv, a fost deferit instanţei individul găsit a fi răspunzător de orchestrarea întregului jaf. Cazul a fost instrumentat de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2, din Bucureşti, care l-au trimis în judecată pe vinovat, sub acuzaţia de furt calificat.
 
Conform celor menţionate în actul de acuzare, „în perioada 26.05.2012 – 17.03.2017, inculpatul (...), folosind fără drept chei potrivite, a pătruns într-o încăpere încuiată a locuinţei persoanei vătămate (...) din Bucureşti, (...) sector 2, de unde a sustras, în mod repetat, un număr de 28 de bunuri culturale (pânze tablouri diferite dimensiuni şi autori, icoane, stampe şi statuete)“. Aspectele sunt menţionate în prima hotărâre a instanţei de fond, document citat pe Portalul Jurisprudenţei www.rolii.ro. Totodată, pentru un număr de alte câteva zeci de bunuri culturale, s-a decis disjungerea dosarului, întrucât acestea nu au fost identificate pe parcursul anchetei.
 
De cealaltă parte, proprietara colecţiei a stabilit că îi lipsesc, de fapt, nu mai puţin de 88 de obiecte culturale: „Din declaraţia persoanei vătămate (...), reiese că, la data de 17.03.2017, în jurul orelor 18.30, s-a prezentat la adresa din (...), sectorul 2, împreună cu fiica sa pentru a efectua un inventar al obiectelor depozitate la această adresă în prezenţa chiriaşului (...). A constatat că multe din bunurile pe care le avea depozitate într-o încăpere închisă lipseau, iar în locul acestora a găsit rame de tablouri cu pânzele lipsă. După efectuarea verificărilor împreună cu fiica sa, a constatat că i-au fost sustrase un număr de 88 tablouri, icoane, stampe şi statuete. A precizat că ultimul inventar l-a efectuat la data de 28.05.2012 şi nu lipsea nimic“.
 

Suspectul principal, identificat imediat

 

Întocmai ca în filmele poliţiste, bănuiala a căzut imediat chiar asupra celui ce s-a dovedit a fi, în cele din urmă vinovatul. Anume, omul bun la toate din gospodărie: „Tot cu această ocazie a constatat că martorul (...), care se ocupa de acel mobil, în lipsa persoanei vătămate, cazase un muncitor, pe nume (...), în imobil pentru a-l ajuta la gospodărirea casei. În anul 2016 martorul (...) i-a spus că l-a dat afară din imobil pe (...), deoarece îi furase de două ori maşina personală şi a avariat-o în două accidente“, după cum se arată în documentul citat anterior.
Martorul-chiriaş i-a mai spus proprietarei colecţiei de artă că omul bun la toate ştia despre camera de depozitare, ştia că aceasta este încuiată şi că martorul-chiriaş ţine cheia la el.
 
În paranteză trebuie menţionat faptul că, potrivit hotărârii judecătorilor, martorul-chiriaş este persoana care, încă din anul 2012, a încheiat un contract de comodat pe firma sa cu proprietara colecţiei de artă şi a locuinţei în care se afla aceasta depozitată, dat fiind că deţinătoarea colecţiei nu locuieşte în ţară. În 2015, între cele două părţi a fost încheiat şi un contract de închiriere.

Idila cu menajera

 
Pentru a reveni la furtul impresionant de tablouri, este de menţionat că poliţiştilor nu le-a luat mult să identifice autorul în persoana omului bun la toate, cum fusese indiciat iniţial, şi să strângă dovezile necesare acuzării acestuia. Un aspect ce a atârnat greu în defavoarea autorului, de altfel, a fost faptul că şi-a lăsat amprentele peste tot în camera unde sunt depozitate obiectele de artă, inclusiv pe ramele de tablou ale căror valoroase pânze fuseseră sustrase.
 
Declaraţiilor iniţiale ale martorului – chiriaş care arunca bănuiala asupra omului bun la toate li s-au adăugat declaraţiile menajerei locuinţei, care se pare că avusese o relaţie cu suspectul: „A fost audiată martora (...) din a cărei declaraţie reiese că din anul 2012 a lucrat ca menajeră în locuinţa martorului. Acolo l-a întâlnit pe inculpatul (...) cu care a intrat într-o relaţie de concubinaj. La sfârşitul anului 2013 – începutul anului 2014, inculpatul a început să îi ofere diverse cadouri, haine şi bijuterii, să o scoată în oraş şi să o împrumute cu diferite sume de bani. A precizat că în luna septembrie a primit un mesaj de la acesta în cuprinsul căruia i-a spus că a făcut ceva rău, că a vândut ceva şi că o va trage după el la puşcărie. A mai adăugat că ştie că în corpul A al clădirii se afla o încăpere încuiată în care inculpatul i-a spus că sunt depozitate mai multe bunuri ale lui (...) sau ale proprietarei care locuieşte în Germania“, după cum se arată în documentul menţionat anterior.
 
Pentru a rămâne în atmosfera specifică filmelor poliţiste, cităm din concluziile iniţiale ale anchetei: „Raportul de constatare criminalistică emis de Biroul Criminalistic al Secţiei 6 Poliţie a evidenţiat că 5 urme papilare ridicate de pe ramele de tablouri corespund amprentelor inculpatului (...)“.

 

Audierea anticarilor

 
Ulterior, pe parcursul anchetei au fost audiaţi şi doi anticari bucureşteni care au declarat că suspectul venise de mai multe ori la ei de-a lungul timpului, cu diferite bunuri culturale. O parte din tablouri, ori icoane, fuseseră cumpărate de aceşti anticari, iar altele nu. Cert este că, potrivit anchetatorilor, în intervalul de cinci ani pe care s-a întins sustragerea bunurilor, suspectul făcuse mai multe drumuri la cei doi anticari.
 
La rândul său, chiar şi suspectul principal şi-a recunoscut vina. În hotărârea instanţei de judecată, document citat pe Portalul Jurisprudenţei, se arată că acesta a declarat că „în perioada anilor 2013-2015, profitând de lipsa de vigilenţă a numitului (...), a sustras din locuinţa persoanei vătămate (...) un număr de aproximativ 80 de tablouri şi icoane, pe care le-a valorificat în mod repetat la un anticariat denumit (...), situat în Bucureşti, (...) sector 3. A adăugat că a valorificat o parte din bunuri (icoane) la un alt anticariat, situat lângă un restaurant denumit (...), deţinut de un bărbat poreclit (...) de origine (...). Pe parcursul acestei perioade a primit în total suma de 500.000 lei din vânzarea bunurilor către anticarul (...)“.
 
Toate bune şi frumoase, poliţiştii au descoperit vinovatul, au strâns dovezile, acesta şi-a recunoscut şi fapta şi chiar a ajutat la găsirea tablourilor furate. Drept răsplată pentru aportul său, dar şi datorită atitudinii sincere şi cooperante de care a dat dovadă pe parcursul desfăşurării anchetei, bărbatul a fost condamnat în primă instanţă la doi ani de închisoare, cu executare, iar în apel pedeapsa i-a fost ridicată la doi ani şi jumătate. Cu toate acestea, aşa cum menţionam la începutul articolului, o bună parte din tablourile sustrase din colecţia privată de artă încă rămân pierdute, după cum vom detalia.
 

Circa 20 de obiecte de artă, recuperate

 
Mai întâi însă, trebuie spus că, la finalul procesului penal proprietara de drept a colecţiei a primit înapoi aproximativ 20 din obiectele de artă ce îi fuseseră sustrase, acestea fiind cele găsite de poliţiştii conduşi de autorul furtului la cele două anticariate din Bucureşti unde le vânduse. Totodată, alte două tablouri fuseseră aduse de un alt cetăţean, pe parcursul anchetei, acesta declarând că le cumpărase de la suspect.
 
Mai rău este faptul că o parte dintre operele de artă au fost vândute prin intermediul unei case de licitaţii către alţi proprietari, de bună-credinţă, şi până la depistarea furtului, finalizarea anchetei şi, ulterior, a procesului penal, s-a împlinit termenul de decădere, potrivit legii. Cu alte cuvinte, deşi bunurile respective au fost găsite, ele nu au mai putut fi redate proprietarei de drept. Pentru acestea, autorul jafului urmează să o despăgubească pe femeia de la care le-a furat.
 
Interesant este faptul că, pe parcursul desfăşurării procesului, proprietara colecţiei a cerut să fie despăgubită de către acuzat, cot la cot însă cu fostul său chiriaş, dar şi de firma acestuia. Iar aceasta, întrucât, după cum se arată în actele instanţei, autorul jafului fusese omul bun la toate adus în casă de chiriaşul femeii, pe firma pe care acesta o administra.
 

Autorul jafului, pus la plată împreună cu chiriaşul

 
În această situaţie, s-a decis rejudecarea procesului strict în ce priveşte latura civilă, anume recuperarea prejudiciului. Abia în prima jumătate a anului 2019, Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat o decizie definitivă şi în ce priveşte prejudiciul.
 
Astfel, autorul jafului, împreună cu cel care îl angajase şi cu firma acestuia au fost obligaţi să îi achite femeii următoarele sume: 40.385,70 de lei reprezentând contravaloarea unui tablou de Theodor Pallady şi 13.304,70 de lei reprezentând contravaloarea unui tablou de Ipolit Strâmbu – „bunuri adjudecate de numita (...), în privinţa cărora s-a împlinit termenul de decădere“. Mai departe, aceştia au fost obligaţi la plata „către partea civilă a sumei de 7095,84 lei, reprezentând contravaloarea tabloului autor Nicolae Vermont (...), a sumei de 53.373,6 lei, reprezentând contravaloarea tabloului autor Nicolae Tonitza (...), a sumei de 3952,44 lei, reprezentând contravaloarea tabloului autor Paul Miracovici (...) şi a sumei de 3074,12 lei, reprezentând contravaloarea tabloului autor Kimon Loghi (...)“.
 
Aşa cum am precizat de la bun început, ancheta Poliţiei în ce priveşte restul obiectelor de artă sustrase continuă, pentru depistarea celorlalte tablouri, icoane şi bunuri sustrase din colecţia privată.
 
Citeşte şi:
 
Unde au dispărut culorile lui Picasso? Carcaliu, la doi ani după furtul tablourilor din Olanda. Satul care a fost înghiţit de timp (galerie foto)