ANSVSA contestă obligația unei plăți către un cabinet veterinar din Ovidiu. Dosarul este la Curtea de Apel Constanța

 
Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în calitate de recurent pârât, a chemat la Curtea de Apel Constanța CMVI Șerbănoiu Lambry – cabinet veterinar din Ovidiu, județul Constanța, în calitate de intimat reclamant și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Constanța, ce are calitatea de intimat pârât.
 
Mărul discordiei în dosarul 1084/212/2023 este suma de 65.000 de lei pe care ANSVSA trebuie să o vireze către cabinet, plus dobânda legală penalizatoare ce se calculează începând cu data înregistrării acţiunii, 16.01.2023 şi până la data plăţii efective a debitului.
 
Cauza a fost soluționată mai întâi la Judecătoria Constanța și apoi la Tribunalul Constanța.
 
Deocamdată, Curtea de Apel Constanța nu a stabilit termenul de judecată.
 
Oricare va fi decizia instanței superioare, aceasta va fi definitvă.
 
Judecătoria a admis cererea cabineteului veterinar
 
Așa cum am menționat, Judecătoria Constanța a avut prima dată acest proces în atenție.
 

Înregistrat pe 16 ianuarie 2023, dosarul a fost soluționat pe 28 februarie 2024.
 
MINUTA:

 
Tribunalul a respins apelul ANSVSA
 
Pe 19 iulie 2024, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a formulat apel, iar procesul a fost mutat la Tribunalul Constanța.
 
Iată decizia instanței din data de 28 noiembrie 2024:

 
Pe 17 ianuarie a.c., ANSVSA a făcut recurs.
 
Mai jos vă prezentăm detaliile litigiului dintre părți, așa cum se arată pe rejust.
 
De ce au fost date în judecată instituțiile
 
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, între părţi, s-a încheiat contractul de concesionare nr. 221/01.09.1999, prelungit prin actul adiţional nr. 70/14.08.2014 până la data de 01.03.2022.
 
Reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1 şi art. 4 din Ordonanţa nr. 42/2004 privind organizarea activităţii veterinare, art. IV şi V din Legea nr. 236/2019 privind modificarea şi completarea art. 15 din OG nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative se modifică şi se completează art. 15 din Ordonanţa nr. 42/2004, O.U.G. 117/2020 şi a arătat că, din interpretarea sistematică şi teleologică a normelor legale evocate rezultă ca legiuitorul a reglementat prin art. IV în Legea nr. 236/2019 o normă tranzitorie cu aplicabilitate până la adoptarea O.U.G nr. 117/2020 care le dă dreptul titularilor contractelor de prestări servicii şi/sau concesiune, la plata sumei lunare de 10.000 lei.
 
A mai arătat că, în toată această perioadă, de la data la care legiuitorul era obligat să elaboreze norme metodologice de aplicare a OG nr. 42/2004 (16.03.2020) şi până la abrogarea art. V din Legea nr. 236/2019 (24.07.2020) care prevedea obligativitatea elaborării normelor metodologice, reclamanta nu a beneficiat de drepturi băneşti cuvenite în temeiul legii.
 
Astfel, obligaţia de plată a sumei de 10.000 lei izvorăşte din lege (art. IV din legea nr. 236/2019) fiind supusă unei singure condiţii, cea a încheierii unui contract de concesiune şi/sau de prestări servicii anterior intrării în vigoare a legii, pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 15 alin. 2 din O.G. 42/2004. S-a menţionat că pârâta DSVSA se legitimează pasiv în cauză, fiind parte, în contractul încheiat cu reclamanta, iar pârâta ANSVSA se legitimează procesual pasiv, raportat la obligaţia legală care-i incumbă a aloca către DSVSA local din bugetul propriu, fondurile necesare efectuării plăţii sumelor prevăzute de art. IV din Legea nr. 236/2019.
 
La data de 06.02.2023 reclamanta a formulat precizări cu privire la câtimea obiectului solicitând obligarea pârâţilor Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru ######### Alimentelor Constanţa şi Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru ######### Alimentelor Constanţa, în solidar, la plata sumei de 65.000 lei cu titlu de pretenţii, pentru perioada 01.01.2020-24.07.2020 şi a dobânzii legale penalizatoare începând cu data introducerii acţiunii şi până la achitarea integrală a debitului.
 
DSVSA a invocat excepția lipsei calității procesual pasive
 
Prin întâmpinarea depusă la data de 09.03.2023 intimatul Direcţia Sanitară Veterinară Şi Pentru Siguranța Alimentelor Constanţa a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată şi neîntemeiată.
 
Pe cale de excepţie, a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Direcţiei Sanitar Veterinară Şi Pentru Siguranța Alimentelor Constanţa arătând că nu poate avea calitate procesual pasivă, aceasta aparţinând Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranța Alimentelor, în temeiul Legii nr. 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din OG nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor precum şi pentru modificarea unor acte normative prin care Autoritatea Naţional Sanitară Veterinară şi pentru Siguranța Alimentelor se obligă să suporte contravaloarea serviciilor sanitare veterinare cuprinse în Program, din bugetul propriu.
 
Pe fondul cauzei, a solicitat a se observa şi a se reţine că solicitarea reclamantului ca Direcţia Sanitar Veterinară Şi Pentru Siguranța Alimentelor Constanţa să fie obligată la plata sumelor menţionate este nefondată/neîntemeiată întrucât din contractul de concesionare nr. 221/01.09.1999 pentru CSV ######, invocat de reclamant nu rezultă nicio clauza care să constituie temei legal pentru plata sumei de 10.000 lei lunar, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019.
 
Întrucât DSVSA are calitatea de ordonator terţiar de credite, ordonatorul principal de credite fiind ANSVSA București, precum şi faptul că pentru perioada solicitată ANSVSA nu a făcut nicio deschidere bugetară cu sumele solicitate, a solicitat a se observa că DSVSA Constanţa nu are competenţa/posibilitatea plăţii unor sume nealocate de ordonatorul principal de credite şi nu există cadrul care să confere calitate procesuală, aceasta aparţinând Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru ######### Alimentelor iar reclamantul nu face dovada că instituţia ar fi primit de la Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranța Alimentelor sumele respective, iar intimatul ar fi refuzat să plătească.
 
Cum s-a apărat ANSVSA
 
Prin întâmpinarea depusă la data de 28.03.2023, intimata Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranța Alimentelor Constanţa a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
 
Intimata a invocat excepţia necompetenţei materială a Judecătoriei Constanţa arătând că instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ precum şi orice litigii legale de încheierea contractului administrativ, inclusiv în litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. S-a arătat că litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun.
 
S-a mai arătat că acordarea sumei de 10.000 de lei pretinsă de reclamantă nu rezultă din executarea contractului de concesionare, întrucât acest contract administrativ nu cuprinde vreo clauză contractuală în acest sens, dreptul pretins de reclamant izvorând din lege, prevederile art. III din O.U.G. nr. 117/22.07.2020 coroborate cu cele ale art. IV din Legea nr. 236/11.12.2019.
 
Intimata a apreciat, astfel că, instanţa competentă din punct de vedere material este Curtea de Apel Constanţa-Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.
 
Intimatul a mai invocat excepţia lipsei capacităţii procesual pasive a Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinară şi pentru ######### Alimentelor Constanţa arătând că reclamanta are raporturi contractuale cu D.S.V.S.A. Constanţa, instituţie publică cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat căreia, în calitate de ordonator terţiar de credite îi revine competenţa exclusivă cu privire la îndeplinirea atribuţiilor referitoare la stabilirea şi plata drepturilor izvorâte din O.U.G. nr. 117/22.07.2020. Astfel, prestarea activităţilor sanitar-veterinare prevăzute de art. 15 alin. 2 din OG nr. 42/2004 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004 cu modificările şi completările ulterioare şi plata lunară, pentru fiecare contract, a sumei de 10.000 lei sunt obligaţiile principale ce rezultă pentru reclamantă şi respectiv pentru D.S.V.S.A Constanţa din existenţa raporturilor juridice născute prin semnarea, de către acestea a contractului de concesionare menţionat în acţiune.
 
Întrucât reclamanta nu a făcut nicio dovadă cu privire la existenţa unui raport juridic obligațional în care A.N.S.V.S.A. să fie subiect pasiv în cadrul acestui raport, consideră că aceasta nu poate avea calitate procesual pasivă.
 
Prin răspunsul la întâmpinare din data de 2104.2023 intimatul D.S.V.S.A. Constanţa a solicitat respingerea solicitării Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranța Alimentelor referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ca neîntemeiată şi nefondată, arătând că aceasta calitate presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi persoana care este ţinută să ducă la îndeplinire obligaţia stabilită în raportul juridic dedus judecăţii ori în speţa, persoana care este ţinută să ducă la îndeplinire obligaţia stabilită prin legea nr. 236/2019 este a Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranța Alimentelor care asigură bugetul în acest sens.
 
Ce a reținut instanța în raport cu DSVSA Constanța
 
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, instanța a reținut că pentru perioada 1.01.2020 – 24.07.2020, art.IV din Legea nr. 236/2019 prevede că plata sumei de 10.000 lei se face din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranța Alimentelor, independent de calitatea beneficiarilor, de părţi într-un contract de concesiune încheiate cu direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene.
 
Totodată, reclamantul îşi întemeiază pretenţiile pe disp. art.IV din Legea nr. 236/2019 şi nu pe contractul de prestări servicii, iar pretenţiile solicitate de reclamant nu decurge din executarea contractului, chiar dacă sunt în legătură cu acesta.
 
În consecință, în lipsa unei dispoziţii legale care să oblige direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene să suporte din bugetul lor plata indemnizaţiei de 10.000 lei/lună sau a obligaţiei contractuale în acest sens, instanța reține că pentru perioada indicată de reclamantă prin cerere obligaţia de plată revine Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranța Alimentelor, iar nu direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene.
 
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR CONSTANȚA și va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR.
 
Ce a reținut instanța în raport cu ANSVSA
 
Reclamanta este beneficiar al contractului de concesionare nr. 221/01.09.1999, încheiat pentru o durată de 15 ani, având ca obiect activităţile sanitare veterinare de interes public naţional din cadrul CSV ######, ####### #########, prevăzute în Programul acţiunilor strategice de supraveghere, profilaxi şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om şi protecţia mediului aprobat prin Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei, conform anexei 4 care face parte din prezentul contract.
 
La data de 14.08.2014 s-a încheiat între pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor prin Direcţia Sanitar-Veterinară şi Siguranța Alimentelor Constanţa, în calitate de concedent şi CMVI DR. Șerbănoiu Lambry, actul adiţional nr. 70.
 
Instanța reține că prin art. IV a fost acordat beneficiarilor suma de 10.000 lei lunar pentru realizarea activităților prevăzute de art.15 alin. 2 din OG 42/2004, fără a se impune condiții suplimentare și fără ca astfel de condiții suplimentare să poată fi impuse prin acte normative cu forță juridică inferioară.
 
Totodată, se reţine că reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata drepturilor băneşti prevăzute de art. IV din Legea nr. 236/2019 pentru perioada 01.01.2020 – 24.07.2020, perioadă pentru care art. IV din Legea nr. 236/2019 prevedea că plata sumei de 10.000 lei se face din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranța Alimentelor, independent de calitatea beneficiarilor de părţi într-un contract de prestări servicii încheiat cu direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene.
 
În cauză, pârâta nu a făcut dovada faptului pozitiv al plăţii.
 
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată formulată reclamantă în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR şi să o oblige pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 10.000 lei lunar începând cu data de 01.01.2020 şi până la data de 24.07.2020.
 
Conform art. 1531 Cod civil creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, astfel ca instanța va admite și cererea accesorie a reclamantului și va obliga pârâta şi la plata dobânzii legale penalizatoare începând cu data de înregistrării acţiunii, 16.01.2023 până la data plăţii efective a debitului.
 
Sursă text: rejust și Portal just
 
PRECIZĂRI:

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 
Citește și:
Rejudecarea unui dosar DNA Fostul șef al DSVSA Geronimo Răducu Brănescu, citat la Tribunalul Constanța