#citeşteDobrogea 67 de ani de la spectacolul inaugural al primei instituţii de teatru profesionist din Constanţa. Evocarea unei istorii necesare

Până să ajungă Constanţa să aibă trei instituţii teatrale distincte, cu o ofertă ce astăzi satisface majoritatea gusturilor... numai public să existe, viaţa culturală a municipiului de la malul mării a cunoscut etape amestecate de dezvoltare şi pe care, din păcate, nu le mai putem regăsi în niciuna dintre arhivele teatrelor, fie că vorbim de „Oleg Danovski“, de Teatrul de Stat sau de „Elpis“.

Suntem însă norocoşi să avem contemporani precum secretarul literar artistic Anaid Tavitian, o mărturie vie a ceea ce a însemnat devenirea teatrală constănţeană şi istoria sa frământată.

Teatrul „Elpis“ - construit de comunitatea elenă în 1896: „Era unica sală din oraş, pe a cărei scenă jucau trupele care veneau în turneu în Constanţa - şi nu numai teatru, ci şi operă şi operetă, chiar şi din străinătate - Franţa, chiar America, inclusiv la nivelul mişcării de amatori, intelectualii, în general, elevii de liceu, care făceau spectacole, dădeau concerte“, povesteşte Anaid Tavitian.

Ceea ce numim noi astăzi, generic, „Fantasio“ este fostul teatru al Ligii Culturale, ridicat de Demostene Tranulis în 1927: „Era, în general, cinematograf, şi acolo mai jucau trupe. Sică Alexandrescu pomeneşte, la un moment dat, în memoriile lui, că juca acolo şi locuiau la hotelul Victoria de lângă Grand. Acolo dădeau ansamblurile ruseşti spectacole şi în parcul Maxim Gorki, unde este acum Danovski, exista o grădină. Atelierele şi cabinele din spatele actualului teatru au fost construite după 1949-1950“, ne lămureşte, în continuare, acelaşi interlocutor.

După 1948-1949, au început să apară - în centrele muncitoreşti ale României - teatrele de stat, toate numindu-se astfel în baza unei hotărâri de Guvern. Dar teatre mari, naţionale, existau în ţară, după cum bine îşi aminteşte Anaid Tavitian. „Aveau teatru naţional Clujul, Iaşiul, Bucureşti. După anii '60, s-au construit teatrele naţionale Craiova şi Târgu Mureş.

Revenind la teatrele de stat, acestea au apărut pentru că în provincie nu existau instituţii profesioniste de spectacol şi atunci statul a hotărât să se construiască teatre. În Constanţa, pe vremea aceea, începuse construcţia Canalului şi au spus că şi aici trebuie să existe un teatru de stat. Aşa încât o parte din fondurile pentru Canal au fost redirecţionate pentru ridicarea, pe locul fostei săli de festivităţi a Liceului «Mircea», a viitorului Teatru de Stat din Constanţa.
 

El a funcţionat cu această denumire cam până prin anii '70, când i s-a spus Teatrul de Dramă şi Comedie şi mai apoi Teatrul Dramatic“, povesteşte Anaid Tavitian, menţionând că „Păpuşile“ au funcţionat la balconul acestui teatru până prin 1956-1958, împreună cu Teatrul de Revistă, care avea să se mute în noiembrie 1956 la „Fantasio“.

Revenind la istoria fostului Teatru de Stat, cunoscut astăzi sub denumirea de Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski“, şi la spectacolul inaugural din 2 mai 1951, al primei stagiuni, „O scrisoare pierdută“, de I.L. Caragiale, din lucrarea „Presă şi teatru în Dobrogea“, semnată de conf. univ. dr. Aurelia Lăpuşan, aflăm că repetiţiile începuseră la Bucureşti, pe 15 ianuarie, sub „bagheta“ regizorului Nicu Kiriţescu, cel care, în perioada 1941-1944, fusese directorul Teatrului Naţional din Cluj.

Predestinat să prolifereze valori româneşti şi de pretutindeni, acest teatru s-a afirmat ca un factor de promovare şi sădire în mintea şi inima oamenilor a preţuirii şi ataşamentului faţă de arta scenică şi tot ceea ce este frumos. Diversitatea mare şi amplitudinea deosebită a repertoriului derulat în această jumătate de veac stau mărturie a caracterului universal al actului de cultură realizat.
 

Astfel, de la «O scrisoare pierdută» şi până la tragediile antice, de la lucrările clasice şi până la operele contemporane şi chiar postmoderniste, registrul spectacolelor a îmbrăţişat tot ce a fost mai de valoare în dramaturgie“ (citat din volumul „Thalia Ex Ponto la cumpănă de milenii“, elaborat de Anaid Tavitian şi Georgeta Mărtoiu, un adevărat document istoric pentru ceea ce a însemnat istoria teatrului constănţean).

În curând, cotidianul ZIUA de Constanţa va demara un amplu proiect dedicat memoriei teatrului constănţean, din respect pentru valorile care au dăinuit peste decenii şi care au scris istoria culturii constănţene.