#citeșteDobrogea „Ceea ce ați găsit voi în Dobrogea n-o să mai apuce nici copil de copilul vostru“. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

Pentru că astăzi se împlinesc 202 ani de la nașterea lui Mihail Kogălniceanu, aducem în atenție excelenta descriere a personalității marelui om politic oferită de Ioan Adam (26 noiembrie 1875, Vaslui - 18 mai 1911, Iași) în cartea sa documentară „Constanța pitorească și împrejurimile ei“, prin vocea mocanilor transilvăneni ajunși în Dobrogea după revenirea la Țara Românească.
 

 
Tipărită în 1908 și premiată de Academia Română, cartea a fost retipărită, în 2016, de Centrul Cultural Județean „Teodor T. Burada” din Constanța, în ediție anastatică. Dobrogea de după 1878 îi datorează lui Kogălniceanu legile, ordinea și înțelepciunea de a atrage atenția asupra ei într-o vreme în care opinia publică internațională îi era defavorabilă, aproape ostilă. Mihail Kogălniceanu a iubit foarte mult ținutul dintre Dunăre și mare. A cumpărat pământ în Dobrogea și a construit case. În Constanța a avut trei, în una dintre ele, cea de pe faleză, poposind uneori chiar Regina Elisabeta.
 
Primii coloniști veniți în Dobrogea din Transilvania în căutare de pășuni pentru hrana turmelor, mocanii „vorbesc” în cartea lui Adam despre îndemnul și îmbărbătarea oferite de sfătuitorul lui Alexandru Ioan Cuza.

„Dacă-ți porți ochii prin casa unui proprietar mocan, vezi cadrele cele mai neașteptate. Mai întâi frumosul profil al lui Ion Brătianu, prins într-un moment de viziune, pe jețul său. Mai pe urmă dai de C. Negri, Mureșanu, Alexandri, Catargiu și din cei mai din urmă, găsești pe d-nii Haret, Carp, Sturdza, Take Ionescu, etc. Din toate portretele și atențiunile lor, se vede însă o grijă atingătoare pentru amintirea marelui bărbat de stat Mihail Cogălniceanu. Totdeauna, deasupra portretului lui - un portret dela bătrânețe, cu formele prea trecute - vei vedea un omagiu modest, fie un buchețel de flori uscate, sau câteva spice de grâu, fie o panglică ștearsă de la vr'o comemorare.
 
Dacă cumva te întorci întrebător, vei surprinde numai decât în ochii gazdei o înrourare de lacrimi:
- Apoi, aista-i tata nostru ...
Ș'atâta-i trebue, să se 'nceapă vorba, c'apoi trecutul cu toate amintirile de demult, revine ca într'un basm :
- «Când ne-au luat Rușii Basarabia, noi am trecut Dunărea aici în Dobrogea. Se întindeau cârdurile de oi dela Reni încoace, cu poștile. Toate drumurile erau numai un behăit și convoiuri cu bejenie. Dobrogea era pustie și sălbatecă. Ne-am trezit și noi cu toată averea în singurătatea asta, cu nădejdea numai în cel de sus. Ce era de făcut?' Ne uitam și noi, economii de vite, unul la altul și ridicam din umeri cu neîncredere. Unde să ne așezăm și ce să facem ? Parale aveam și avea și oi destule, dar aici nu era nici o liniște și nici un sprijin. Pe ici și colea întâlniam câte un sat tătăresc, dar nu te puteai înțelege cu nimeni».

«Stăteam și noi gata de ducă».
 
«În vremea asta de nedumerire, numai auzim că vine prin Dobrogea, ministrul cel mare, cuconu. Mihalache Cogălniceanu, pe care noi îl cunoșteam încă dela Drăncești, din Fălciu...  Am alergat cu toții înaintea lui și pune-te pe jălanie, că la ce pacoste am căzut aici.
- Măi băieți, ne-a zis el, aici e raiul vostru... Ceea ce ați găsit voi în Dobrogea, n'o să mai apuce nici copil de copilul vostru... Scuturați-vă.
pungile, vindeți ce-aveți, lipsiți-vă și de oi și cumpărați pământ, c'aveți să fiți bogați».
 
Toți dobrogenii au cunoscut pe Cogălniceanu și-i păstrează o amintire neștearsă. El a fost îndemnul și îmbărbătarea primilor coloniști. Se zice că după Congresul dela Berlin, Cogălniceanu s'a întors zdrobit sufletește și amărât ca după cea mai tristă înmormântare. După ce a vizitat însă Dobrogea și i-a văzut însemnătatea, s'a mai domolit din îndurerarea lui și a început să se intereseze de mersul lucrurilor de aici.
 
Mulți dintre bătrânii de azi, spun că ei n'ar fi îndrăznit să se statorniciască în Dobrogea, dacă n'ar fi fost îmbărbătați de Cogălniceanu.

Marele bărbat de stat știa că e nevoe acolo de un element românesc tenace și mai cuprins, care să pună mâna pe locuri și să constitue astfel un stat puternic național. Numai așa s'a putut cumpăni influența naționalităților aflătoare acolo de pe vremuri”.
 
Sursa foto: Ilustrație din cartea „Constanța pitorească și împrejurimile ei“, de Ioan Adam, ce poate fi descărcată gratuit  din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța
 
Citește și:

#citeşteDobrogea Scriitorul şi publicistul Ioan Adam, de astăzi, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa