#citeşteDobrogea Cine sunt blajinii sau rohmanii? Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

„Analele Dobrogei”, revista Societăţii Culturale Dobrogene, este un „fluviu” de scrieri care aduc în mintea cititorilor tot mai multe perspective despre Dobrogea. Astfel, astăzi aducem în atenţie un articol care referitor la sărbătorile marcate de dobrogeni.
 

 
Articolul lui Th. D. Speranţia „Dobrogea în folklorul nostru” este un articol despre „poporul năvălitor, care a împins pe Românii Dobrogeni spre nordul Moldovei. Nu poate fi acel al Bulgarilor, ci al Turcilor, căci aceştia au venit din spre sud, pe când ceilalţi din spre nord est”. Se face referire la sărbătoarea românească „Paştele Blajinilor” sau „Paştele Rohmanilor”. Aflăm din articolul  lui Th. D. Speranţia din numărul 3, anul II, 1921 al „Analelor Dobrogei” (serie veche), la pagina 124/578, faptul că „blajinii” sau „rohmanii” sunt români, creştini care trăiesc în general pe la marginea mării, acolo unde se varsă apele care vin din Bucovina.
 
„Blajinii sau Rohmanii se află sub putere păgână şi n’au de unde afla nici măcar când sunt Paştele. Prin mai toate ţările pe unde se ţin Paştele Blajinilor, şi mai ales în cele mai din spre nord: Transilvania, Bucovina, Maramureş; femeile au grije la Paşte să adune toate cojile de ouă şi să le dea pe gârlă, ca din gârlă în gârlă apa să le ducă până în ţara unde sunt Blajinii”.
 
Mai aflăm din acest articol că Paştele Blajinilor se sărbătoreşte în ziua de miercuri, după sărbătorile pascale, doar că în unele zone se serbează după duminica Tomei, dar şi în săptămânile trei şi patru după Paşte.
 
„Cine sunt Blajinii sau Rohmanii?” Din toate scrierile publicate până la acea vreme, reiese că aceştia trăiesc pe lângă mare, pe lângă zonele unde se varsă apele din Bucovina şi „trăiesc în ţară păgânească”.
 
„Blajinii sau Rohmanii ar fi un popor din cele emigratoare, ce au trecut peste poporul nostru şi care, prin bunătatea şi blândeţea lui, ni s’a făcut simpatic. Însă, de oarece poporul spune că locuinţa lor e peste mare, e mai posibil ca Blajinii să fie un popor pe care ai noştri l-au trecut în emigrarea loc încoace (…). Rohmanii sau Blajinii sunt Români şi adică fraţi de ai noştri pe care i-am lăsat, nu peste Mare ci la Marea, în parte unde se revarsă apele Bucovinei, adică în Dobrogea”.
 
Însă, odată ce popoarele care au năvălit în Dobrogea, mulţi dintre oameni au plecat, fiind izgoniţi, dar cei rămaşi puteau fi numiţi „blajini” de către cei plecaţi. Termenul are definiția de răbdător, blând, iar provenienţa sa este de origine slavonă.

 
„Ţara Blajinilor este la Mare şi nu peste Mare, căci vărsarea apelor bucovinene este dincoace de Mare. În decurgerea atâtor veacuri imaginaţiunea poporului, neavând nici un punct de reazăm, a putut prea bine să schimbe adevărul istoric”.
 
Adevărul desigur e undeva la mijloc, deoarece din perspective diferite aceşti „blajini” puteau să trăiască într-o ţară păgână sau într-una extrem de îndepărtată. Alte idei despre aceştia ar fi că trăiesc în închisori pe viaţă, acolo unde sunt închişi creştinii sau că trăiesc sub pământ, pe lumea cealaltă, ori chiar la „hotar cu Raiul pentru că e totdeauna cald”.
 
„Noi susţinem că Blajinii sunt Români pentru că altfel Românii n’ar fi avut nici un interes ca să-i ţină minte, ar fi uitat de dânşii, cum au uitat de mulţi alţii. Însă, fiind Români de acelaşi neam, negreşit că cei rămaşi erau în înrudire de aproape cu cei ce au plecat. Cei rămaşi vor fi fraţi, feciori, părinţi, rude ai celor ce au plecat, vor fi fost persoane iubite şi scumpe, pe care într’o vreme de restrişte, la o cumpănă, la o nevoe mare i-au părăsit, dar pe care în urmă inima nu i-au lăsat să-i poată uita”. „Din faptul că poporul ştie că Blajinii sunt pe lângă Mare, rezultă de asemenea că într’o vreme au trăit împreună şi amintirea că Blajinii sunt pe lângă Mare, e tocmai amintirea că i-a lăsat pe lângă Mare şi deci că Blajinii sunt Români ca ei”, se mai arată în articol.
 
Termenul „blajini” este folosit în general de români, iar cel de „rohmani“, de străini. Cele două cuvinte sunt folosite cu acelaşi scop, însă „blajinii sunt români”.
 

„Acestea toate ne arată pe de o parte legăturile noastre din vechime cu Dobrogea, iar pe de altă parte de ce important este folklorul - studiul legendelor, obiceiurilor, credinţelor şi al tuturor producţiilor intelectuale, estetice ale poporului, care poate să dea istoriei un material, pe care cercetările arheologice n’au putut să-l procure”. 

Puteţi accesa varianta integrală a numărului 4 din anul 2 (1921) al Analelor Dobrogei AICI.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA DE CONSTANŢA (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA DE CONSTANŢA sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.

b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.

Cotidianul ZIUA de Constanţa şi-a depăşit statutul publicistic, angajându-se într-un amplu demers de restituire a istoriei Dobrogei şi a personalităţilor sale marcante. În Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa, puteţi să descărcaţi în format electronic revista „Analele Dobrogei“ - serie veche, izvor de aur pentru cunoaşterea istoriei locale. 
 
Citește și:  
 
#AdrianV.Rădulescu În deschiderea Pontica 51, ZIUA de Constanța lansează varianta digitală a volumului „Istoria Dobrogei“ și a revistei „Analele Dobrogei“ - serie veche (document)
 
#citeşteDobrogea „Nici un colţ de pământ nu mi s’a alipit mai mult de suflet ca pământul dobrogean“. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa