#citeşteDobrogea Krikor Zambaccian - o pasiune pentru o viaţă

Anul acesta, în februarie, personalitatea „conului Zambacu”, aşa cum i se spunea cu simpatie marelui colecţionar de artă şi critic de artă Krikor Zambaccian, a fost celebrată cu prilejul împlinirii a 130 de ani de la naşterea acestuia. Astăzi se împlinesc 57 de la moartea sa, moment în care nu e de prisos să ne amintim încă o dată de cel a cărui pasiune pentru artă l-a făcut pe G. Călinescu să scrie: „Cutare face o istorie a artei, altul o teorie, numai K.H. Zambaccian se logodeşte cu tabloul“.

Născut în Constanţa, la 6 februarie 1889, Krikor Zambaccian a crescut în casa părintească de pe strada Mircea cel Bătrân, în zona veche a oraşului. După ce a absolvit liceul în oraşul natal, situaţia prosperă a părinţilor săi le-a permis acestora să-l trimită la Institutul Superior de Comerţ din Anvers, unde a prins gustul artei, a vizitat muzee celebre şi a început să cumpere tablouri de la tineri pictori.

„Economiseam câte ceva din banii pe care mi-i trimitea familia pentru întreţinere şi, din când în când, cumpăram un tablou. Nu o dată am cumpărat tablouri de la tineri pe care nu-i cunoştea nimeni şi care mai târziu au ajuns celebri“, mărturisea colecţionarul de artă, citat de publicistul constănţean Simion Tavitian în volumul „Armenii dobrogeni în istoria şi civilizaţia românilor“, ce poate fi parcurs integral şi descărcat gratuit în Biblioteca digitală ZIUA de Constanţa.

Mobilizat pe frontul Primului Război Mondial, îi cunoaşte printre camarazi pe pictorul Camil Ressu şi pe sculptorul Cornel Medrea. În Constanţa avusese ocazia să îi întâlnească pe artiştii inspiraţi de peisajul Dobrogei: Marius Bunescu (cel care avea să joace un rol important în organizarea Muzeului Naţional de Artă) şi Ion Theodorescu-Sion.
 

Prima donaţie către statul român - 240 de opere de artă din colecţia sa şi casa din parcul Filipescu

Întors din război, se stabileşte la Bucureşti, unde începe să se afirme ca un fin cunoscător al artei. Publică lucrări de critică despre artiştii plastici ai vremii - Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Corneliu Baba, Camil Ressu.

În anul 1947 face prima donaţie către statul român: 240 de opere de artă din colecţia sa (cuprinzând pictură, sculptură, grafică şi mobilier) şi casa din parcul Filipescu, de pe strada ce-i poartă astăzi numele.

Gustul desăvârşit al colecţionarului şi capacitatea de a intui adevărata valoare s-au materializat într-un ansamblu impresionant de opere, ce alcătuiesc o veritabilă istorie a picturii româneşti moderne în capodopere. Sunt prezente lucrări de vârf ale maeştrilor secolului al XIX-lea sau de la începutul secolului al XX-lea: Aman (Autoportret), Grigorescu (Intrare în pădurea Fontainbleau, Peisaj din Bretagne, Portret de femeie), Andreescu (Iarna la Barbizon), Luchian (Lăutul, Scară cu flori, Tufănele în ulcică). Alături de acestea se regăsesc lucrări ale artiştilor din perioada interbelică: Tonitza (Katiuşa lipoveanca, Nina în verde), Pallady (Natură statică cu mănuşă neagră), Petraşcu (Autoportret cu beretă roşie, Natură statică, Portretul lui Zambaccian), Iser, Dărăscu, Ressu. Pot fi admirate, de asemenea, sculpturi de Brâncuşi (Cap de copil), Paciurea (Bust de femeie), Miliţa Petraşcu, Oscar Han (Arcaşul) şi Cornel Medrea.
 

Medalia Meritul Cultural în grad de Ofiţer şi includerea în Academia Română

„Mulţumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să realizez această colecţie pe care o donez poporului român. Aduc omagiul meu talentelor româneşti care în elanul lor m-au ridicat şi pe mine spre piscuri de lumină. Mă simt uşurat, ca acela care s-a spovedit şi s-a împărtăşit. Plec de aici iluminat“, a spus Krikor Zambaccian la inaugurarea muzeului său.

Colecţionarul va fi decorat de Regele Mihai, cu medalia Meritul Cultural în grad de Ofiţer, iar în anul 1948 i se acordă onoarea de a fi primit în rândurile Academiei Române.

Corneliu Baba descrie în amintirile sale care era cea mai mare desfătare a colecţionarului Zambaccian: „Noaptea cobora din dormitorul de la etaj şi mergea în odăile unde erau expuse tablourile şi sculpturile. Trecea pe la fiecare, le mai aranja, le ştergea de praful nevăzut, apoi se aşeza într-un fotoliu şi rămânea în contemplare ore în şir. Arta îi vorbea, iar el ştia s-o asculte. Sfârşitul vieţii i-a adus amărăciunea şubrezirii sănătăţii. S-a îmbolnăvit de Parkinson, apoi de cataractă şi inevitabil a orbit. Cea mai grea pedeapsă pentru iubitorul de frumos. Dar frumosul îi rămăsese în faţa ochilor minţii”.

În anul 2008, muzeul a fost închis pentru lucrări de consolidare şi renovare a clădirii si de reamenajare a expunerii. O bună parte din lucrările prezente în noua formula expoziţională au fost restaurate. În urma lucrărilor de renovare a casei, spaţiul de expunere a fost extins. Sunt prezentate acum în totalitate cele 19 pânze aparţinând maeştrilor şcolii franceze: Delacroix, Corot, Renoir, Sisley, Pissarro, Cézanne, Picasso, Matisse, Bonnard, Utrillo, Marquet, aceasta fiind cea mai substanţială şi valoroasă grupare de pictură franceză dintr-o colecţie publică românească.

A încetat din viaţă la 18 septembrie 1962, la vârsta de 73 de ani. În cinstea lui Krikor H. Zambaccian, care şi-a dedicat întreaga viaţă pasiunii pentru artă, o stradă din Constanţa îi poartă numele.


Sursa text: Simion Tavitian, „Armenii dobrogeni în istoria şi civilizaţia românilor“; Facebook/ Muzeul K.H. Zambaccian
Sursa foto: Facebook/ Muzeul K.H. Zambaccian

Citeşte şi:

#citeşteDobrogea Moştenirea impresionantă a „conului Zambaccian“. 130 de ani de la naştere