#citesteDobrogea #memoriateatruluiconstantean „Omul care aduce… hazul”, autor Jean Badea. În curând, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

„… Pe Jean Constantin nu l-aş fi lăsat să iasă la pensie. L-aş fi legat de scenă cu lanţuri şi aş fi înghiţit cheia!" (Mihai Maximilian)
„Jean Constantin merge la ţintă în pas de drac împieliţat” (Ecaterina Oproiu).
 
Am debutat cu aceste două citate aparţinând unor reputaţi oameni ai teatrului românesc, nu pentru a justifica neapărat valoarea artistică a celui care a fost regretatul Jean Constantin, ci mai mult pentru a demonstra necesitatea unei biografii, ca un reper în timp a ceea ce a reprezentat pentru scena românească.
 
Lucru pe care l-a simţit şi secretarul literar artistic Jean Badea atunci când a scris şi i-a dedicat cartea „Omul care aduce... hazul”, apărută la Editura Leda&Muntenia, în anul 2000, consiliată literar de prof. Valentin Sgarcea.
 
Cele 220 de pagini cuprind multă ilustraţie, imagini de arhivă, dar mai ales teatrografie, filmografie, interviuri, aprecieri critice, repere biografice ale unui... „antistar“.
 
Până prin 1990, Jean Constantin realizase 63 de roluri în filmele de cinema, cam două pe an, şi mai puţine în teatru, întrucât s-a afirmat că „ar fi un actor de «respiraţie scurtă», predestinat interpretării miniaturilor satirice revuistice (monolog, cuplet, scheci), au riscat o sentinţă dură, fără acoperire în plan artistic“.
 
În capitolul „Fantasio, mon amour“, Jean Badea ne dezvăluie începuturile celui ce avea să devină simbolul acestei regretate reviste: „În toamna anului 1957, când s-a prezentat la concursul pentru ocuparea unui post liber de actor din schema tinerei secţii de estradă a Teatrului de Stat din Constanta (înfiinţată în vara anului 1956, premiera de inaugurare având loc
la 27 decembrie, acelaşi an), tânărul (la 30 de ani ...) Jean Constantin era cunoscut pentru isprăvile sale de artist amator. Dacă s-a hotărât singur, bun gând i-a dat Dumnezeu... Dacă a fost îndemnat de cineva, bun sfetnic i-a fost“.
La recunoaşterea oficială a meritelor sale, pe care a cunoscut-o chiar şi în noiembrie 1988, cu cel dintâi Premiu Naţional de Revistă acordat de organizatorii Festivalului Naţional al Teatrelor de Revistă, la ediţia a 7-a, sau la 23 decembrie 1999, când i s-a acordat titlul de Cetăţean de Onoare conferit de Consiliul Municipal Constanta, într-o companie selectă: Gheorghe Hagi (fotbal), Simona Amânar şi Ion Forminte (gimnastică), Zoanei Gheorghiu (artă monumentală), s-a adăugat şi inaugurarea centrului cultural ce-i poartă numele, în oraşul său de suflet.

 
Aşadar, destule motive pentru a vă incita la lectura acestei cărţi, în curând, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa.
 
Citeşte şi:
 
Constanţa de odinioară Teatrul şi filmul lui Tranulis (galerie foto)
 
#citeşteDobrogea #memoriateatruluiconstănţean Teatrul „Elpis“, povestea celei mai vechi clădiri de teatru din Constanţa
 

#citeşteDobrogea #memoriateatruluiconstănţean Zbuciumata istorie a Teatrului „Fantasio“ se identifică cu destinul lui Demostene Tranulis

#citeșteDobrogea #memoriateatruluiconstănțean „FANTASIO 40. Monografie“, autor Jean Badea. În curând, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța