„În anul 1854 izbucneşte al şaptelea război (declarat la 27 Martie), între Rusia şi Turcia, căreia îi vin în ajutor Anglia, Franta şi Regatul Sardiniei. Relaţiile asupra acestui război le împrumut din scrierile «La guerre de Crimee* de Camille Rousset» şi «L’expedition de Crimee» de Baronul de Bazancourt.
 

 
La început Turcii sunt respinşi din Nordul Dobrogiei, înapoia «valurilor lui Traian». Apoi Ruşii înconjurară Silistra, pe care o atacară, până la 22 lunie 1854, fără a o putea lua. Pe la sfârşitul lui lunie, 30.000 francezi 20.000 englezi au debarcat la Varna, subt comanda lui Saint Arnaud şi Lord Raglan. Până la 17 lulie se declarase holeră in lagăr.
 
Pentru a schimba localitatea infectată, Francezii se pun in marş către Nord, formând trei divizii (Espinasse,Bosquet şi Prinţul Napoleon). Ruşii erau in retragere.

 

Turcii aliaţi cu Francezii, contra Ruşilor

 
Espinasse îşi îndreaptă coloana către Constanţa (porneşte din Varna la 21 lulie) precedat de cavaleria turcească, sub comanda lui lusuf. Până la Balcic, drumul mergea prin păduri. De aci încolo, nici un arbore, nici un râuşor. Cel mult, din distanţă în distanţă, bălţi sărate, puţuri părăsite, sate mizerabile - nişte adevărate muşuroaie - şi acestea părăsite. Erburile uscate ajungeau soldatului până la brâu, aceia ce-i împiedica şi îngreuia mersul, pe câmpiile fără margine, dogorite de arşiţa soarelui de lulie. De la Cavarna (24), satele - din care locuitorii fugiseră - devin şi mai rari. Pustiu şi iar pustiu, cu ierburi înalte, prin care coloana îşi lasă urmele.
 

Mangalia ruinată şi părăsită. Holera face victime.

 
La 25, Espinasse ajunge la Mangalia, ruinată. Populaţia îngrozită, băjenărise de mult. Holera făcuse până acum patru victime. Împrejurul oraşului, grămezi de ruine, bucăţi de coloane antice, cimitire ale căror pietre albe, împrăştiate ici şi colo, semănau ca nişte fantome ale unei vieţi trecute. Doar vulturii, neobişnuiţi de mari, rotindu-se împrejurul coloanei, dela care şi-aşteptau prada, complectau acest decor groaznic.
 
Pe o căldura năbuşitoare, la orele 4, în seara de 26, coloana se puse în marş; iar la 27 forma lagăr la Urluchioi. Tabloul nu se schimbase; ierburi dese şi înalte, pietre cu sculptură prin cimitire, case părăsite formau un cătun sărăcăcios. Şi o sete cumplită, din cauza lipsei de apă! Herghelii de cai sălbateci şi cârduri de gâşte mai vestiau, că prin aceste pustiuri a mai fost odinioară viaţă.
 
Încolo, sate distruse, arse, devastate de vrăjmaşi. În locul caselor uneori - grămezi de pietre. Grădinile şi drumurile dispărute sub o vegetaţie sălbatecă. Rarile puţuri din care apa se scotea cu burduful (acum nu rămaseră decât scripeţii) - părăsite, dărâmate sau otrăvite
de Cerkezi, care aruncau într’însele cadavre de oameni sau de animale. În acest cadru de nenorociri, una nouă, adusa de elementele naturii, se adaogă. Aproape de «valul lui Traian» se ridică o furtună violentă, care întuneca cerul. Pe o noapte oarbă, doar fulgerile mai luminau drumul. O ploaie torenţială - urmată după căldura înăbuşitoare - udă până la piele pe nenorociţii soldaţi.

 

Soldaţii francezi ajung la Constanţa. Mor pe capete

 
În fine coloana ajunge (28) pe la orele 4, la Palaz, unde bivuachează pe ţărmul lacului Sutghiol, la „fântâni“. Aci se declară holera. Vre-o 60 de soldaţi cad victima teribilului flagel. Constanţa, ca toate celelalte oraşe, o grămadă de ruine proaspete, pe care Cazacii li-au lăsat în urmă. Peste tot pustiu, jaf şi jelanie.
 
Cavaleria lui lusuf - după o luptă fără mare importanţă, dată în ziua de 28, la Gargalîc (com. Corbu, jud. Constanţa, de astăzi) - se afla la 29 intre Duimgi (com. Nuntaşi de astăzi) şi Caranasuf (com. Istria, jud. Constanţa, de astăzi), unde făcu printre Cazaci un măcel îngrozitor. Holera se declară şi aci.
 
«Oamenii cad ca trăzniţi» - comunica lusuf. Transportul bolnavilor dela Gargalîc devenise imposibil. Puţinele harabale, ce se mai găsiră din întâmplare, numai puteau prididi. Chiar ca trăzniţi au căzut 80 de oameni, care au fost îngropaţi pe câmp. În aceiaşi zi, pe la orele 6 seara, o ploaie torenţială răzbi până la piele trupa plină de sudoare Holera reîncepu în lagăr. Pe când Espinasse se pregătea, ca printr’un marş de noapte, să cadă asupra grosului forţelor ruseşti dela Babadag, 500 oameni rămaseră întinşi pe pământ, fără a se mai putea scula. Pe la orele 8 seara (30 lulie) coloana avu 150 morţi şi 350 în agonie.
 
Divizia se retrage a doua zi la Constanţa, lăsând lagărul dela Palaz în paza unui batalion; iar alte două pentru ambulanţă. În această noapte fatală, ca şi în dimineaţa de 31 lulie, 800 bolnavi au fost transportaţi la Constanţa cu harabalele şi cu trăsurile de artilerie, care numai puteau prididi. Mulţi au fost îngropaţi în pripă pe marginea drumului şi pe câmp; însă fiind prea la suprafaţă, infectau aerul, aceia ce mări şi mai mult flagelul. În seara de 1 August tot lagărul dela Palaz a fost adus la Constanţa, unde vaporul «Pluton» transportă pe cei bolnavi la Varna. Însă mulţi au rămas morţi şi îngropaţi în taluzul drumului ce coboară în port. Espinasse a fost şi el atins de holeră. Numai în ziua de 1 August, Francezii lăsară in Constanţa 1300 morţi; iar a doua zi, alţi 900.
 

La Mangalia flagelul a fost tot aşa de grozav. Pe când se transportau holericii cu corabia «Calypso», în ziua de 6, de o data se iveşte un uragan. 31 rămân întinşi pe plaje; iar 25, înainte de-a se ridica pânzele. Până la Varna foarte puţini au ajuns.
 

Monumentul Francezilor la Constanţa

 
Aşa s’a sfârşit această nenorocită expediţie -vorbesc numai de coloana lui Espinasse - de care Francezii îşi aduc cu groază aminte. Campania s a continuat in Crimeia. Celor ramaşi pe vecie în Constanţa, li s’au găsit în 1894, osemintele, care au fost îngropate în cimitirul oraşului, cu pompa cuvenită unor viteji, care şi-au dat viaţa pentru o cauză, care nu era a ţării lor, prin ţinuturi aşa de sălbatece şi aşa de depărtate de căminul lor.
 
Pe monumentul ce s’a ridicat deasupra osemintelor acestor eroi stă scris:
LA FRANCE / a ses / SOLDATS MORTS / pour / LA PATRIE / 1854-1855.“ 
 
  
#citeştemaideparte - poate fi descărcată în format PDF - 21,2 MB
#capitolulII. Stăpânirea turcească. Kustendje
#TOMI-CONSTANTA monografie(1931)
#Autor M.IONESCU-DOBROGIANU
 
Mai multe despre istoria Tomi aflaţi din monografia „Tomi - Constanţa“ , disponibilă integral în format electronic.
 
Dacă în urmă cu 119 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ VIRTUALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“ .

DREPTURI DE AUTOR 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA DE CONSTANȚA (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA DE CONSTANȚA sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Citeşte şi:
 

#citeşteDobrogea TOMI - CONSTANŢA (1931) Cuvînt Înainte. Autor, colonel Marin Ionescu Dobrogianu

#citeşteDobrogeaTOMI-CONSTANŢA monografie (1931). Capitolul III. Stăpânirea turcească. Kustendje Ruşii dau foc oraşului Constanţa la 1809

#citeşteDobrogeaTOMI-CONSTANŢA monografie (1931). Capitolul III. Stăpânirea turcească. KustendjeHatmanul Mazepa se stabileşte în Dobrogea la 1709
 
#citeşteDobrogeaTOMI-CONSTANŢA monografie (1931). Capitolul III. Stăpânirea turcească. Kustendje „Dela Isaccea până la Bazargic, nu se vedeau decât case arse şi câmpii devastate”

#citeşteDobrogea TOMI-CONSTANŢA monografie (1931). Capitolul III. Stăpânirea turcească. KustendjeKustendje avea nu mai mult de 150 de locuitori