#citeşteDobrogea „Unde trebuie căutat mormântul lui Ovidiu“. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

Astăzi se împlinesc 2062 de ani de la naşterea celui considerat de exegeţi ca fiind cel dintâi mare poet al românilor - Ovidiu. „Recuperarea şi integrarea lui în sfera spiritualității româneşti sunt impuse atât de biografia omului, cât şi de cea a creatorului. Ovidiu a trăit la Tomis (Constanța de astăzi), a învățat limba localnicilor geți, în care s-a şi exprimat ca poet, a realizat ultimele opere aici, a murit şi a fost îngropat la noi, s-a definit deci ca poet al Sulmonei, dar şi al Tomisului”, scrie Puiu Enache în lucrarea sa „Istoria literaturii din Dobrogea”, în capitolul „Epoca străveche”.
 

 
Un amplu studiu, bazat pe o biografie impresionantă, aveam să descoperim în revista „Analele Dobrogei” (anul 9, volumul II, 1928), al cărui autor, Carol Blum, a fost profesor al Liceului „Mircea cel Bătrân”, dar şi secretar al Muzeului de Antichități, pe vremea când acesta îşi avea sediul în actualul Acvariu (fostă anexă a Cazinoului).
 
Cele 12 teme atinse de prof. Blum în studiul său sunt: Apărarea lui Ovidius, Legalitatea internării lui Ovidius, Călătoria spre Tomis şi petrecerea lui în această cetate, Factori criminogeni, Greşala lui Ovidius şi opinia publică, Fidelitatea lui Ovidius, „Error” şi „timor”, Rolul civilizator al lui Ovidius pe meleagurile noastre, O încercare de şantaj asupra internatului Ovidius, Despre Ibis, Unde trebuie căutat mormântul lui Ovidius, Procesul lui Ovidius şi istoria.
 
Studiul poate fi parcurs integral în Biblioteca virtuală ZIUA de Constanța, dar astăzi vă redăm un pasaj legat de mormântul lui Ovidius.
„Săpăturile lui V. Părvan, combinate cu informaţia mai ales a lui Georgius Trapez, apreciată după valoarea ei reală de S. Reinach şi întărită şi de noi prin unele citaţii din poeziile lui Ovidius, ne indică cu oarecare probabilitate locul mormântului lui Ovidius, care trebuie să fi fost nu departe de fostul comandament al corpului V de armata - poarta oraşului. Poarta cetăţii Tomis era, după cele relatate de Ovidius, slabă. Cetatea fu adesea ori asaltată de călăreţii barbari.
 
Pentru apărarea cetăţii, Tomitanii au construit o mulţime de movile (tumuli) menite să respingă pe duşmani. Se pare însă că unele din aceste movile nu erau prea rezistente, din cauză că ele erau construite numai fugitiv din nisip. În Ep. ex Ponto l. 2. 109, Ovidius îşi exprimă teama că rămăşiţele sale pământeşti vor fi îngropate într-o movilă construită superficial, astfel că ele vor putea să fie călcate de copitele cailor bistonieni.
 
Dl. Tafrali, în lucrarea sa asupra movilelor dela Callatis (apărută în al doilea fascicol al revistei Arta şi Archeologia), face deosebirea între tumuli funerari şi cei de apărare. Această distincţie este de sigur justificată, dar faptul că Tomitanii au construit tumulus-ul lui Ovidius tocmai înaintea porţii, dovedeşte că acest tumulus, precum şi toţi ceilalţi tumuli funerari, adesea ori călcaţi de caii bistonieni, aveau, pe lângă menirea lor proprie, şi aceea de a fi, prin însăşi aşezarea lor, un obstacol al barbarilor năvălitori.
 

Era o dorinţă fierbinte a poetului, exprimată către soţia sa ca, după arderea corpului său pe rug, osemintele sale, strânse într-o mică urnă, să fie transportate la Roma şi îngropate într-un loc suburban. Nu ştim dacă Fabia a executat dorinţa soţului ei. Este probabil că nu s-a făcut acest lucru”.