#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Soluţiunea ce se impune e aceasta - Întărirea elementului românesc şi îndrumarea Dobrogei pe calea propăşirei“

„Cestiunea Dobrogei” este numele unui articol apărut la 22 ianuarie 1898, în ziarul „Istrul", I, nr. 4, și indexat în volumul istoricului Stoica Lascu, „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“.
 
Jurnalistul ridică problema bulgarilor care – chiar și la douăzeci de ani de la revenirea provinciei sub administrație românească - continuă să revendice Dobrogea, în ciuda evidenţelor istorice. Pericolul poate fi înlăturat – susține autorul - prin susținerea de la centru pentru realizarea de noi progrese economice şi sociale. Se arată că bulgarilor "Dobrogea nu le-a aparţinut niciodată".
 

„Cestiunea Dobrogei este la ordinea zilei. Ziarele româneşti, ca şi cele bulgăreşti, se ocupă mereu de ea şi fiecare o tratează din punctul său de vedere, fără însă a propune vre o soluţiune. Tocmai aceasta a motivat apariţia ziarului nostru.
 
Ne am zis că, din momentul ce este vorba să se rezolve această cestiune, care ne priveşte de aproape pe noi, cuvântul ne aparţine. Atunci am descins pe arena ziaristică şi ne am luat obligaţiunea a ridica vălul ce acoperă situaţiunea, arătînd în ce constă cestiunea Dobrogei, de unde a izvorît şi în ce mod se poate rezolva.
 
Înainte de toate să vedem în ce constă această cestiune. Pentru noi, cestiunea Dobrogei nu este una şi singură, ea este un complex de cestiuni care urmează a se rezolva fie-care în parte; iar în totalul ei, ea se poate rezuma în starea de inferioritate, mai mult economică, în care se află elementul românesc faţă cu celel'alte neamuri ce locuesc aci, şi în starea 'napoiată, sub ori-ce punct de vedere, în care se află această provincie. Deci soluţiunea ce se impune e aceasta: Întărirea elementului românesc şi îndrumarea Dobrogei pe calea propăşirei.
În ce constă inferioritatea noastră, cărei cauze se datoreşte, asupra cui cade respunderea situaţiunei actuale şi cum se poate îndrepta actuala stare de lucruri, acestea le vom arăta treptat în coloanele ziarului.
 
Dacă noi însă înţelegem ast-fel cestiunea dobrogeană, nu tot aşa o înţeleg şi unii dintre concetăţenii noştri bulgari. Fie că sunt împinşi de dragostea de neam, fie că interesul lor personal ast-fel le povăţueşte, fie că sunt unelte mai mult sau mai puţin conştiente a unor şovinişti slavi, sau a altor persoane ce au înteres a tulbura lucrurile la noi ca să poată pescui în apă turbure, ei îşi dau aerul că voesc să stăpînească acestă provincie.
Aceştia sunt puţini la număr, totuşi fac gălăgie şi propagă între noi idei subversive. Pe de altă parte, unele capete svăpăiate din Bulgaria, fără a-şi da seama de starea de lucruri din Dobrogea, cred că această provincie, într'un viitor mai mult sau mai puţin apropiat, ar putea să le aparție şi duc campania pe tema aceasta.
 
Ia să vedem pe ce ar putea eI întemeia pretenţiile lor: Ca să revendici un lucru trebue să ai un drept oarecare asupra acestui lucru şi noi nu prea vedem ce drept ar putea invoca bulgarii asupra Dobrogei. Bulgarii sunt ei mai numeroşi în această provincie ? Aparţinut-a lor vre o dată ? Nu. Atunci pe ce drept eI se întemeiază ?
 

Că ei nu sunt cei mai numeroşi aceasta o dovedesc statisticele. Bulgarii alcătuesc abia a cincea parte din populaţia judeţului Tulcea şi mai puţin de cât a şăsea din întreaga populaţiune a Dobrogei.
Că Dobrogea nu le a aparţinut nici odată, aci răspunde istoria: Dobrogea, locuită în vechime de Geţi şi de Sarmaţi fu cucerită de Romani şi a făcut parte din provincia numită Moesia secunda.
 
La împărţirea imperiului roman ea a urmat soarta celor'lalte ţări orientale şi făcu parte din imperiul bizantin. Posesiunea bizantinilor însă a fost turburată de necontenitele năvăliri ale barbarilor, cari toţi au trecut pe aci, dar fără a se aşeza în mod permanent şi fără a lăsa măcar vre-o urmă de trecerea lor. A fost un moment când Dobrogea a făcut parte din imperiul Româno-Bulgar, însă acesta sub împăraţi români şi pe când elementul românesc predomina pe ambele maluri ale Dunărei. Cuprinsă de Mircea, ea făcu parte din ţările române de sub stăpânirea marelui Domn. Veniră turcii şi o cuceriră, ea însă nu-şi pierdu prin aceasta caracterul ei de ţară română. Turcii au permis Tătarilor, Cazacilor şi Lipovenilor a se aşeza în Dobrogea, totuşi şi după această colonizare elemenul român a rămas predominant. Abia pe la 1828 veniră primele colonii de bulgari, pe cari Ruşii 'i aduseseră din Basarabia şi din judeţul Brăila şi 'i aşezară între români din Dobrogea. În timpurile noastre numerul bulgarilor a crescut, nu însă pănă acolo în cât să covârşească pe al românilor cari sunt băştinaşi în Dobrogea. 

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

 

„O cestiune a Dobrogei din punctul de vedere al naţionalităţilor, şi aşa precum voiesc să o pună pe tapet şoviniştii din Sofia şi uneltele lor de pe aici, nu există şi nu poate exista“
 

De alt-fel că atât slavii în general cât şi bulgarii în special, n'au stăpânit nici o dată această provincie şi nici n'au fost în numer suficient ca să impue limba şi instituţiunile lor, aceasta să constată foarte uşor prin toponimia Dobrogei. Să păstrează şi astă-zi la noi urmele de numiri a unor timpuri depărtate când această provincie era supusă influenţei coloniilor eline. S'au păstrat urmele dominaţiunei romane prin faptul că găsim la noi o mulţime de numiri latineşti. În colo numirile satelor, munţilor, apelor ş.c.l. sunt curate româneşti, afară de căte-va numiri turceşti şi aceasta mai mult prin părţile unde populaţiunea turcească înaintea războiului a fost în majoritate. Chiar urmele Genovezilor ale căror aşezăminte au fost vremelnice să păstrează în Dobrogea, pe cât timp nu găsim nici un sat, un deal, un pârâu sau alt-ceva, care să poarte nume bulgăresc sau slavonesc.
Deci e incontestabil că nici un popor de viţă slavă n'a stăpânit vre o dată această provincie. Dar chiar dacă vom tăgădui adevărul istoric, dacă nu vom ţine compt de origina populaţiunei dobrogene şi chiar dacă vom merge până acolo ca să recunoaştem bulgarilor vre-un drept asupra acestei provincii; chiar în ipoteza asta s'ar naşte o întrebare: Pot ei spera ca vre-o dată au să o anexeze de principatul lor? De sigur că nu.
Pentru că Dobrogea, sau ori care altă parte a ţărei, să treacă sub stăpânirea streină, va trebui de sigur să mijlocească evenimente pe care bulgarii nu le pot provoca. Dar să admitem pentru un moment că aceasta se va putea întâmpla.
 
 

O schimbare în orientaţia politică a Europei, o remaniere a hartei geografice a acestui continent, în urma unui războiu nenorocit, care ar permite ruşilor să se întindă la sud ca să realiseze visul lor de a transporta reşedinţa Ţarilor pe malurile Bosforului, de sigur că ne ar face şi pe noi să perdem Dobrogea; însă în acest caz ea va fi fatalmente înghiţită de colosul rusesc şi împreună cu ea şi actuala Bulgaria.
 
În acest caz credem că bulgarii vor fi încă mai de plâns de cât noi; căci nouă ne ar rămânea posibilitatea de a trăi tot în ţara noastră, din momentul ce vom trece Dunărea, pe cât timp bulgarii perduţi în noianul noroadelor ce compun marele imperiu moscovit şi ar perde limba lor şi în individualitatea lor ca naţiune spre a mări numerul robilor ce gem sub cnutul rusesc. Ast-fel fiind, nu ne dăm seama cum ideile pe care le propagă unii şovinişti din Bulgaria în privinţa Dobrogei au putut încolţi în creerul lor. Deci o repetăm; o cestiune a Dobrogei din punctul de vedere al naţionalităţii, şi aşa precum voesc să o pue pe tapet şoviniştii din Sofia şi uneltele lor de pe aci, nu există şi nu poate exista. Cestiunea Dobrogei există numaI pentru noi românii, cari prin aceasta înţelegem reaua stare de lucruri ce a urmat până acum din cauza unor greşeli comise tot de noi la început şi a administraţiei nedestoinice şi neprevăzătoare cu care am fost înzestraţi în trecut.
 
Astă-zi ne am pus cu toţi la lucru ca să îmbunătăţim situaţia şi să ne îndrumăm spre progres şi dacă vom fi sprijiniţi de ceI de la centru suntem siguri că vom reuşi.
Atunci cestiunea Dobrogei va fi definitiv rezolvată. O altă cestiune a Dobrogei, afară de aceasta, nu cunoaştem să fie, şi încă o dată or repetăm, o asemenea cestiune nu există şi nu poate exista”.

  
#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu

Mai multe date din istoria Dobrogei puteţi afla accesând lucrarea „Mărturii din epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“,  disponibilă integral în format electronic.
 
Dacă în urmă cu 121 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Sursa foto: Ilustrație din volumul „Dobrogea 1878-1929. Cincizeci de ani de vieață românească”, aflat în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța
 
Citeşte şi:
 
#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Astă-zi, peştele este un aliment de lux, iar pescarul a devenit un fel de rob al comerciantului“

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Rusia din Dobrogea“ - consideraţii asupra elementului slav din provincia românească, la sfârşit de secol XIX
  
#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Sărbătoare regală în portul Constanţa, cu ocazia botezului vapoarelor „Regele Carol I“ şi „Principesa Maria“

 
#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Tulcea a rămas un oraş tot atât de necunoscut ca Pekinul“
https://www.ziuaconstanta.r
 
#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Despre colonizarea Dobrogei și „relele făcute din cauza unei proaste și nepatriotice administrațiuni”

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“: Curse de cai în Constanța sfârșitului de secol XIX