#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Despre colonizarea Dobrogei și „relele făcute din cauza unei proaste și nepatriotice administrațiuni”

În volumul „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ semnat de istoricul Stoica Lascu, putem citi un articol despre colonizarea Dobrogei și modul în care s-a făcut administrarea terenurilor și împroprietărirea coloniștilor din noua provincie românească. Articolul apare în ziarul „Istrul” I, nr. I, din 11 ianuarie 1898.

„De la anexarea Dobrogei, guvernul era nesigur ce să facă cu pămenturile ce erau disponibile şi aceste pămenturi coprindeau o mare suprafaţă. Cu oameni lipsiţi cu desăvârşire de cunoscinţele măcar elementare de administraţie domenială, în Ministerul Domeniilor, terenurile acestea nu produceau  mai nimic.

 

Administraţia locală dobrogeană, de asemenea desinteresată la început şi nepricepută nu ştiu să propună nicI o măsură de îndreptare; maI tîrziu această administraţie puse toate piedicile unei desvoltărI economice şi naţionale.

 

Toate veniturile terenurilor din Dobrogea se administrau prost din cauza lipsei unui serviciu domenial, din care pricină statul perdu foarte mult. Toată lumea deplîngea retrocedarea Basarabiei şi considerau Dobrogea ca pe o provincie neproductivă, şi cu care statul trebuia să fie încărcat de cheltueli şi greutăţi, fără să'şi fi dat seama câtuşi de puţin despre ceia ce este această provincie. Administraţia locală nu numai că nu putea favoriza desvoltarea ei economică, dar a făcut un rău colosal din punctul de vedere naţional, persecutind tot ce era românesc şi încurajînd stabilirea şi desvoltarea streinilor.

 

Punându-se în aplicare parcelarea şi vînzarea loturilor micI de cîte zece hectare, comisiunile de parcelare şi ingineriI parcelatorI împreună cu administraţia lucrară în mod criminal, mai cu seamă în judeţul Tulcea, unde distribuiră loturile pe nume fictive, pe copii minori şi chiar pe nume de animale, dîndu-se unor indigeni cîte 50 până la 200 hectare, în satele însă româneşti legea o aplica cu stricteţe nevoind să dea loturi de cît capilor de familie. Locuitorilor plugari cari veneau de peste Dunăre să ceară împroprietărirea în acest judeţ, li se refuza şi se puneau pe goană, iar terenurile rem'ineau necultivate şi neproductive. Multe mijloace s'a întrebuinţat spre a opri pe Români că să se aşeze în Dobrogea, dintre toate cel mai ingenios a fost următorul: Îndată ce cine-va cerea stabilirea într'o comună să publica în Monitorul Judeţului că ori-cine ar avea vre o obiecţiune de făcut asupra purtărei persoanei ce cerea stabilirea să o comunice prefecturei în timp de 40 zile. Acest sistem lăsa ca să se calomnieze prin denunţări Românii ce cereau stabilirea şi ast-fel cererea lor să respingea. Orice altă ţară - şi exemple avem destule - caută prin toate mijloacele să'şi coloniseze cu locuitorii săi terenurile cucerite sau anexate, făcându-le să producă; numai la noi s'a lucrat deandoasele. Dacă pămînturile s'ar fi distribuit numai indigenilor - prin indigeni înţelegem pe locuitorii de ori-ce naţionalitate, găsiţi în Dobrogea la anexare - acesta n'ar fi fost nici un rău, dar cu acte preparate de la diferite primăriI se înscriseră pe nume fictive numeroase loturi, cari pe urmă se speculară de cîţI-va agenţi administrativi prin acte de cumpărătoare. Astă-zi să stăpânesc şi să exploatează o mulţime de terenuri ce au fost cumpărate de locuitorii din Basarabia cari continuă a locui tot în Basarabia şi n'au dat măcar o dată pe la locurile lor. Mai multe sate turceşti părăsite în timpul războiului, fură imediat după războiu ocupate de străini, de ruşi şi bulgari, veniţI sub ochii administraţiei care le-a permis pe tăcute să se stabilească aici. Inginerii parcelatori, nefiind controlaţi de nimen, risipiră pămenturile numaI ca să termine mai iute şi să incaseze de la stat costul parcelărei, şi osebit de aceasta în această afacere nici specula n'a fost înlăturată; Ministerul Domeniilor a concedat cu contract parcelarea Dobrogei unei asociaţii de cinci ingineri, iar aceştia o cedară D-lui I. Râmniceanu. Dar un singur om nu putea să lucreze peste tot în termenul prevăzut de contract, el găsi foarte avantagios ca să cedeze parcelările la diferiţi ingineri plătindu-le câte trei-zeci bani de hectar, deşi densul încasa lei: 150 bani. Natural că aceştia erau nevoiţi, ca să beneficieze, să facă toate concesiunile locuitorilor şi administraţiei, din cauza aceasta, parcelară fără a fi presenţi cumpărătorii de loturi, şi celor presenţi le trecură în parcelare poenile de prin pădure. Ast-fel trecură în parcelare întinderi însemnate de pădure, distrugend întreaga economie a pădurilor, cari au remas isolate pe dealuri şi fără drumuri de comunicaţie.

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

Ca consecinţă a risipei făcută cu terenurile a rezultat pe de o parte lispa braţelor şi salariul muncitorilor întreit ca în restul ţerei, iar desvoltarea economică ne-ajunsă acolo unde trebuia şi pe de altă parte că nu s'a putut împroprietări o mulţime de Români ce veniseră în acest scop. Tot din această cauză veniturile terenurilor domeniale sunt foarte scăzute.

 

Judeţul Tulcea este un judeţ foarte bogat şi dacă se vor fixa braţele ce'i trebuesc şi se va da agriculturei, pescăriilor, pădurilor, carierilor şi comerciului în general desvoltările trebuitoare, veniturile se pot inzeci şi chiar însuti.

 

Pentru a se remedia relele făcute timp de noue-spre-zece ani din cauza unei proaste şi nepatriotice administraţiuni, cari în penultimii ani ajunsese la destrăbălare, cum şi pentru a se porni spre progres această parte a ţărei de la gurile Dunărei, multe vor fi de făcut şi de aceia vom căuta să analizăm în parte fie-care reuşi să propunem mijloacele cele mai nimerite de îndreptare.

 

În primul rând va trebui ca guvernul să lucreze energic pentru popularea judeţului Tulcea, prin împroprietăriri de locuitori lucrători de păment pe terenurile disponibile. Cestia etnografică de care nu s'a ţinut seamă trebue în primul rând observată, planul de colonizare ar fi să se facă sate cari să formeze linii organiceşte legate unele de altele, pentru ca pe lăngă interesul general apoi şi muşterii de a stăpăni administraţia în profitul lor personal esploatănd chestia populaţiilor streine, să nu mai poată avea acest argument. În al doilea rînd şi ca să poată profita de venitul terenurilor şi bălţilor de la gurile Dunărei, vor trebui aceste terenuri ce au o întindere de peste 300.000 hectare colonizate cu români şi exploatate ca să nu remâe neproductive. Cu sprijinul guvernului să pot ajuta colonii să se stabilească, să 'şi facă case şi să'şi cumpere uneltele de lucru. Se pot forma societăţi cooperative pentru lucrările de desecare şi de asanare, fără" a se mai concede unor societăţi streine, şi tot prin societăţi se poate întemeia un comerciu românesc care să devină foarte iute prosper. Să poate da o deosebită desvoltare culturei viilor, înfiinţându-se podgorii întinse acolo unde configuraţia terenului permite cum şi culturilor de plante textile şi uleioase; creşterea vitelor şi fabricaţia untului şi a brânzeturilor pot creşte enorm veniturile; de asemenea creşterea cailor ar fi o resursă foarte însemnată pentru populaţie. Pădurile aproape distruse trebuesc regenerate în mod sistematic ca să nu mai sufere populaţia lipsa combustibilului şi a lemnului de lucru.

 

Dacă se va lucra în sensul acesta atunci într'adevăr că se va îndrepta situaţiunea în Dobrogea şi gurile Dunărei vor lua foarte curînd o desvoltare şi civilizaţie, care va întrece restul ţărei, dar pentru aceasta se cere sprijinul guvernului care nu trebue să se dea în lături de la nici un sacrificiu pentru atingerea acestui scop.

 

Vom căuta dar prin articole speciale să analizăm şi să studiăm în parte fie-care punct din programul de îmbunătăţiri ce propunem.