#Dobrogeaetnică Laudatio Garabet Kumbetlian

Autor: prof. univ. dr. ing. Mihael Chircor, Facultatea de Inginerie Mecanică, Universitatea “Ovidius”

Garabet Kumbetlian (11 martie 1936 - 3 ianuarie 2018) se înscrie în galeria marilor oameni de cultură și de știință pe care comunitatea armeană din România i-a dăruit cu dragoste ospitalierului popor român. O mie de ani de conviețuire pașnică între două popoare (cel român și cel armean) fără niciun incident reprezintă un fapt destul de rar întâlnit în istorie. Una din modalitățile prin care comunitatea armeană a răspuns ospitalității poporului român a fost printr-o contribuție remarcabilă la cultură și știință românească, dăruind pe cei mai buni și valoroși fii ai săi tezaurului cultural-științific românesc. Și cred că este destul să amintim aici pe Ana Aslan, Gheorghe Asaky, Dumitru Bagdasar, Nicolae Bagdasar, Spiru Haret, Garabet Ibrăileanu, Mihail Jora, Virgil Madgearu, Gheorghe Manea, Petre Missir, Matei Socor, Kricor Zambaccian, Vasile Conta, Grigore Trancu-Iași, Virgil Acterian, David Ohanesian, Seropian Ervant și mulți alții, pe care Dumnezeu să mă ierte că nu-i pomenesc acum.
Prin opera sa, prin noblețea să sufletească, prin dimensiunea să culturală, Garabet Kumbetlian nu este cu nimic mai prejos decât iluștrii săi înaintași. Prin ceea ce a fost, prin tot ceea ce a făcut, profesorul Garabet Kumbetlian s-a ridicat pe o treaptă care pentru noi, cei ce-i urmăm va fi foarte, foarte greu de atins. Vizibilitatea să în societate a fost cu mult sub valoarea să datorită unei trăsături pe care numai marile caractere o au: modestia dusă până la smerenie.
Lista realizărilor profesorului Garabet Kumbetlian în cultură și știință, deși este lungă, nu reușește să creioneze întrutotul personalitatea Domniei Sale. Aș dori totuși să menționez un singur titlu din vasta sa opera, căreia el i-a dăruit cu pasiune, devotament și nespusă plăcere câțiva ani  din viață: traducerea în limba română a monumentalei opere a lui Timoșenko Istoria rezistenței materialelor.
   

Profesorul, academicianul Garabet Kumbetlian a avut o prestație onorantă, de excepție, în tot ceea ce a făcut: ca inginer, ca profesor universitar, ca cercetător științific, ca om de cultură, ca armean, dar mai presus de toate că OM. Rar ne este dat să avem în față noastră o personalitate atât de complexă ca a domniei Sale. Și cred că nu greșesc dacă afirm că el este produsul multiculturalității, al multietnicității, îndrumat și cizelat de reprezentanți ai poate celei mai valoroase generații de oameni de cultură pe care țară această a dat-o: generația interbelică.
Mă număr printre privilegiații care au beneficiat de îndrumările și prietenia profesorului Garabet Kumbetlian și apropiindu-mă de domnia sa am reușit să descifrez o parte a personalității sale. Am găsit întruchipate în el rigoarea germanului împreună cu sensibilitatea și seriozitatea armeanului. Minunată combinație.
Nimeni din cei ce i-au solicitat ajutorul nu a plecat de la el cu mâna goală, ba dimpotrivă, încărcați de sfaturile și dragostea sa. Sunt mulți profesori pe lume, și eu sunt profesor, dar pentru mine Garabet Kumbetlian va rămâne «Profesorul». Aș fi fost cu mult mai sărac dacă nu l-aș fi cunoscut.
Și, ca unul care i-am fost aproape, cred că o însemnată parte din realizările sale s-au datorat și soției sale, Ana Kumbetlian, care i-a stat alături și l-a sprijinit în tot ceea ce a întreprins, cu care a împărțit bucuriile și care i-a fost cel mai valoros și fidel asistent.
Să fiu iertat, pentru ceea ce am omis, dar o carieră și o viață ca ale domniei sale nu încap între file, oricât de multe ar fi ele.