#Dobrogeaetnică Moravuri tătărești din Pervelia. Extrase din „Analele Dobrogei“. Despre căsătorie, porecle și anecdote obscene (I)

Tătarii din Dobrogea au fost și sunt una dintre etniile cele mai cunoscute din regiune. Ei și-au menținut peste ani obiceiurile, care au fost transmise din generație în generație. În „Analele Dobrogei“, anul 2, nr. 1, 1921, disponibil în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța, găsim un capitol care le este dedicat, intitulat „Însemne despre Tătarii din Pervelia”. Descrierea este savuroasă și un adevărat călător în timp se poate delecta cu cântecele lor, cu felul în care se porecleau unii pe ceilalți, dar și cu modul în care se purtau.
 

 
Astfel, ei sunt caracterizați ca un popor inteligent. Elevii prindeau rapid ce aveau de învățat, chiar dacă în septembrie 1919 a fost deschisă prima școală în Pervelia. Moșneni (în trecut, Perveli și Pervelia) este un sat care aparține de comuna 23 August din județul Constanța.
 
După un an și jumătate de la deschiderea școlii, cei mici înțelegeau tot ce citeau și chiar povesteau. Erau recunoscuți pentru cunoștințele deprinse cu mare lejeritate la aritmetică.

„În satul acela mai tuturor le plătea negoțul și mulți dintre ei chiar se îndeletnicesc cu el. În privința aceasta dl Ioan Bănescu - care a fost prizonier în Turcia - mi-a spus că tătarii dobrogeni sunt superiori altora din alte părți și chiar turcilor”, se arată în înscrisuri.

 

„Când stau tătarii de vorbă, discută - mai ales acum în urma războiului - foarte mult despre politică, lupte și mișcări de trupe. Îi interesează totul și caută să știe cât mai mult. În vorbirea lor se amestecă din timp în timp glume și ridiculizări”, reiese din „Analele Dobrogei“.
De aici, aflăm că tătarii obișnuiau să se poreclească unul pe altul: unuia, fiindcă este mândru, îi spuneau „curâc” - „foale”, adică se umflă ca niște foale țigănești, altuia, fiindcă se supăra repede și „îi sare țandăra“, i se spunea „tabiatlî” - „țăndărosul”, altuia care este tuciuriu i se spunea „cara”, adică „negrul”, altuia, al cărui nas fusese afectat de sifilis, îi ziceau „manca” – „cârnul”, unuia voinic și serios i se spunea „cartancuș” - „vulturul”, iar altuia, fiindcă îi plăcea să vorbească mult despre aeroplane pe care le-a văzut în timpul războiului, i se spunea „aeroplan”. Nu putem să omitem a aminti porecla unui sătean mic de statură și îndesat: „mormoloc”. Pe un român cu șase degete la mâna dreaptă tătarii îl porecliseră „altî-parmac” - „șase degete”. Nici măcar nu îi cunoșteau numele românului, ci numai porecla.
 
Tătarii țineau foarte mult la legea și obiceiurile lor, după cum reiese din următoarea poveste: „În ziua de 13 februarie 1921, erau strânși în localul primăriei mai mulți inși, dintre care și eu, primarul, notarul, câțiva români și un hoge, S.H. La un moment dat, intră câțiva tătari și - după obiceiul lor - i-au zis întâi hogii „seleam alechium” și apoi românilor „hoș-gheldân” – „bine ați venit”. Hogea, nemulțumit că nu i-au urat la fel și lui, care, după obiceiul lor, este o primă datorie, se adresă către primar - vezi, domnule Bănescu, acum puteți fi mulțumit că ați isbutit să-i desnaționalizați pe tătarii noștri și să-i faceți gialuri - necredincioși, căci uite, românilor vi s-a urat hoș-gheldân, iar mie nu. Prin cuvintele acestea, care de fapt nu aveau niciun sâmbure de adevăr, hogea voia să lovească indirect pe ceilalți tătari. În anecdotele lor, tătarii ridiculizau în deosebi pe țigani, pe judecători și mai ales viața casnică”.

 
Când se adunau tătarii în număr mare, spuneau o mulțime de anecdote, piperate, pline de obscenități, care nici nu au putut fi reproduse. Glumele făcute de tătari au legătură cu viața conjugală, cu întâmplări pline de haz și, de multe ori, cu nelipsitele „coarne” puse soțiilor. Aceste anecdote nu sunt pur tătărești, ci sunt împrumutate și de la turci, dar și de la români.
 
Familia tătară era constituită pe modelul celei a vechilor slavi - „zadruga”. Când flăcăul se însura, nu putea părăsi casa părintească. El muncea pe pământul tatălui său cât timp acela trăia, se îmbrăca, mânca și cheltuia din ce îi dădea tatăl său. Feciorii își construiau casele alături de cea a tatălui, astfel încât toată familia să rămână la un loc, condusă de cel mai bătrân, indiferent dacă este bărbat sau femeie.
 

Se punea accent în mare măsură pe respect. „Obiceiul nu poate fi încălcat cu niciun chip. Cel mic nu poate nici să fumeze în fața celui mai mare. În locul în care bătrânii stau de vorbă, tinerii nu pot sta, iar dacă într-un loc, unde stau flăcăii de vorbi, vin câțiva bătrâni, flăcăii trebuie neapărat să plece să lase locul bătrânilor”, reiese din articolul cuprins în paginile „Analelor Dobrogei“.
 
În general, tătarii se căsătoreau din iubire. În Pervelia, din 37 de căsătorii, 28 s-au făcut din dragoste și numai 9 din convenții. La vremea respectivă, în afară de poligamie, se mai obișnuia ca un bărbat să se căsătorească cu văduva fratelui său mai mare, o femeie se putea căsători cu soțul surorii sale mai mari, dacă aceasta deceda, se puteau căsători doi frați cu două surori, se puteau căsători frate și soră vitregi, copiii unor părinți căsătoriți a doua oară și născuți înainte de căsătoria lor.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA DE CONSTANŢA (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA DE CONSTANŢA sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.

 
Cotidianul ZIUA de Constanţa şi-a depăşit statutul publicistic, angajându-se într-un amplu demers de restituire a istoriei Dobrogei şi a personalităţilor sale marcante. În Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa, puteţi să descărcaţi în format electronic revista „Analele Dobrogei“ - serie veche, izvor de aur pentru cunoaşterea istoriei locale. 
 
Citeşte şi:
 
#AdrianV.Rădulescu În deschiderea Pontica 51, ZIUA de Constanța lansează varianta digitală a volumului „Istoria Dobrogei“ și a revistei „Analele Dobrogei“ - serie veche (document)
 
#citeşteDobrogea Prognoze pentru Portul Constanţa, la 1920, dar... „risipite în lupte politice inutile“. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

Constantin I. Brătescu, întemeietorul „Analelor Dobrogei”, supranumit și „geograful Dobrogei”
 
#citeşteDobrogea „O faptă culturală neobişnuită”. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa
 
#citeșteDobrogea „Coasta de răsărit a Constanței”. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

Arhiva Dobrogei, vol. II, nr. 1, 1919

Arhiva Dobrogei, vol. II, nr. 2, 1919

Analele Dobrogei, anul 1, nr. 1, 1920

Analele Dobrogei, anul 1, nr. 2, 1920

Analele Dobrogei, anul 1, nr. 3, 1920

Analele Dobrogei, anul 1, nr. 4, 1920

Analele Dobrogei, anul 2, nr. 3, 1921

Analele Dobrogei, anul 2, nr. 4, 1921

Analele Dobrogei, anul 3, nr. 1, 1922

Analele Dobrogei, anul 3, nr. 2, 1922

Analele Dobrogei, anul 3, nr. 3, 1922

Analele Dobrogei, anul 3, nr. 4, 1922

Analele Dobrogei, anul 4, nr. 2, 1923

Analele Dobrogei, anul 4, nr. 3, 1923

Analele Dobrogei, anul 4, nr. 4, 1923

Analele Dobrogei, anii 5 și 6, 1924 și 1925

Analele Dobrogei, anul 7, 1926

Analele Dobrogei, anul 8, 1927

Analele Dobrogei, anul 9, volumul II, 1928

Analele Dobrogei, anul 10, fasciculele 1-12, 1929

Analele Dobrogei, anul 11, fasciculele 1-12, 1930

Analele Dobrogei, anul 12, fasciculele 1-12, 1931

Analele Dobrogei, anul 13-14, 1932-1933

Analele Dobrogei, anul 15, 1934

Analele Dobrogei, anul 16, 1935

Analele Dobrogei, anul 17, 1936

Analele Dobrogei, anul 18, 1937

Analele Dobrogei, anul 19, volumul III, 1938