Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Arrubium (galerie foto)

Arrubium/Măcin (jud. Tulcea) a fost o așezare romană dezvoltată în jurul unui castru de pe limes-ul Dunării.
 

 
Terminologie
 
Ala (latină) = Unitate romană auxiliară de cavalerie constituite în timpul împăratului Augustus (30 î. H. – 14 d. H.). Era formată inițial din populațiile supuse, ulterior fiind completate cu recruți din regiunea de garnizoană. Era compusă din 500 sau 1000 de soldați conduși de un praefectus. După 25 de ani de serviciu, în care primeau solde mai mari decât cohortele auxiliare de infanterie, veteranii primeau diplome și cetățenie.
 
Aquaeductus (latină) = Canal artificial construit pentru aducerea apei de izvor în localități, jgheabul fiind înclinat pe arcuri de piatră.
 
Castrum (latină/„fortăreață”) = Tabără fortificată romană construită la graniță de-a lungul căilor de comunicație și în puncte strategice din provincii. Avea o formă pătrată, cu dimensiuni variabile și patru porți, în centru aflându-se clădirea comandantului (praetorium). Zidul de piatră era dublat în exterior cu un șanț (fossa), iar în interior cu un val de pământ (agger), cele temporare din timpul campaniilor erau construite din pământ.
 
Limes (latină) = Linie defensivă construită pe o frontieră naturală (ripa), ai cărei soldați se numeau ripenses, sau pe o frontieră artificială, ai cărei ostași se numeau limitanei. Era alcătuit dintr-un val de pământ (vallum), un șanț în fața valului, castre și castele (la distanțe de 5-10 km) și turnuri de observație (burgi, turris), toate legate printr-un drum militar (via). Zona din fața șanțului era defrișată, iar comunicațiile se făceau cu foc și fum.
 
Miliarum (latină/„piatră care marchează locul unde se sfârșește o milă romană”) = Borne de pe drumurile publice romane destinate marcării distanțelor în mii de pași. Erau inscripționate cu numele împărtatului sau guvernatorului provinciei care construise sau refăcuse drumul.

 
Preliminarii
 
La Măcin s-au descoperit două lame de halebardă din bronz și un tezaur de drahme din argint cu litere și monograme emise de colonia greacă Histria.
 
Origine
 
În 2001, Alexandru Vulpe (1931-2016/Institutul de Arheologie „V. Pârvan” București) considera că Arrubium este unul din numele dobrogene „indiscutabil” de origine celtică, dar este „nesigur” dacă a avut legătură cu regatul celt de sec. III î. H. din Tylis (Tulovo, Bulgaria).
Tot atunci, pentru Mircea Babeș (1941-/Universitatea București) Arrubium era unul din acele toponime dobrogene „mai mult sau mai puțin sigur celtice”, deoarece lipsesc „urme arheologice consistente”.

 
Castrul de la Arrubium făcea parte din limes-ul scitic/danubian destinat apărării provinciei Moesia (Dobrogea și Bulgaria dintre Dunăre și Balcani), a cărui construcție a fost începută de împăratul Vespasianus (69-79) și finalizată de Traianus (98-117).
 
În lucrarea militară de referință privind armata romană din Dobrogea, Andrei Aricescu susținea că, în a doua jumătate a sec. I, Arrubium era unul din punctele limes-ului apărat de o unitate auxiliară.
 
Izvoare scrise
 
Localitatea a fost menționată în următoarele patru surse latine: documentele topografice Tabula Peutingeriana/sec. I-IV (VIII, 4) și Itinerarium Antonini Augusti/sec. I-III (225, 4), Notitia Dignitatum/sec. IV (Oriens, 39, 16) și Cosmographia geografului din Ravenna/sec. VII (4, 5).
 
Notitia Dignitatum, act imperial privind funcțiile administrative, amintește o unitate auxiliară de cavalerie grea, Cunceus equitum catafractariorium, înființată de împăratul reformator Constantin I cel Mare (305-337).
 
Izvoare epigrafice
 
Inscripțiile descoperite până în 1976 indică prezența altor două unități auxiliare de cavalerie: ala I Vespasiana Dardanorum și ala II Hispanorum Aravacorum. Este menționată existența unui domus, echivalentul clubului ofițerilor.
 
Comunicații
 
Arrubium se afla pe unul din cele 3 drumuri imperiale din Dobrogea, determinate de academicianul Vasile Pârvan (1882-1927), și anume cel care urma cursul Dunării, trecând pe la Axiopolis/Cernavoda, Capidava, Carsium/Hârșova și Troesmis/Turcoaia.
 
Cercetări arheologice
 
Până în 1976 au fost descoperite două mari tezaure monetare imperiale (sec. II-IV), un stâlp miliar din timpul domniei împăratului Diocletianus (284-305). De asemenea, în punctul Izvoare, situat la 5 km este de orașul Măcin, au fost găsite olane de apeduct. Unul din tezaure, constituit din 598 de monede de argint din timpul dinastiei Constantine (305-361), a fost descoperit într-un vas de un mocan care păștea oile.
Ulterior, a fost găsită o construcție a unității auxiliare ala I Vespasiana Dardanorum.
Cea mai mare parte din ruinele fortificațiilor a fost distrusă de cariera de piatră din zonă.
 
Bibliografie cronologică
 
AL. I. DUMITRESCU, Arrubium și mitropolia din Măcin. Cerctări istorice, București, 1904.
RADU VULPE, Histoire ancienne de la Dobroudja, Bucharest, 1938, p. 84
NICOLAE GOSTAR, Unitățile militare din castellum roman de la Barboși, „Danubius”, Muzeul de Istorie Galați, I, 1967, p. 109.
RADU VULPE & ION BARNEA, Din istoria Dobrogei. Romanii la Dunărea de Jos, București, 1968.
***, Tabula Imperii Romani, L 35, București, 1969.
ANDREI ARICESCU, Unitățile militare în procesul de romanizare a teritoriului dobrogean, „Studii și cercetări de istorie vechi”, București, XXIII, 1972, 4, p. 582-583.
DIONISIE PIPPIDI (coord.), Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 25-26, 37, 51, 373-374, 390, (ala/Dumitru TUDOR; apeduct/D. P.; Arrubium/Ion BARNEA; limes/Cristian Vlădescu; miliarium/Emilia DORUȚIU-BOILĂ).
ANDREI ARICESCU, Armata în Dobrogea romană, Ed. Militară, București, 1977.
EMILIA DORUȚIU-BOILĂ, Inscriptiones Scythiae Minoris, V. Capidava-Troesmis-Noviodunum, București, 1980, nr. 55, 251.
RADU OCHEȘANU, Tezaurul de nummii constantinieni de la Arrubium (1908), contribuții la cunoașterea circulație monetare în Scythia Minor între anii 318-324, „Peuce” (website), Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, s. v. X, 1991, p. 417-455.
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU, Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 57, 87, 92-93, 105-106, 117, 122, 137, 142, 269 (cap. V, VII, VIII /A. R.).
MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIȚA & ALEXANDRU VULPE (coord.), Istoria românilor, vol I: Istoria timpurilor îndepărtate, Ed. Academiei Române, București, 2001, p. 294, 464, 515, 564, 667-668 (I.III./A. LASZLO; II.V./A. V.; II.VI./Mircea BABEȘ; II.VII./Gh. POENARU-BORDEA; II.IX./Adrian RĂDULESCU)
GHEORGHE MĂNUCU-ADAMEȘTEANU, Contribuții la cunoașterea locuirii medio-bizantine de la Măcin – Cetatea Arrubium (secolele X-XII), „Peuce” (website), Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, s. n. VIII, 2010, p. 237-250.
 
 
Despre Marius Teja  
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
 
Citește și: 
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
 
Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Troesmis (galerie foto)