#scrieDobrogea Un episod mai puțin cunoscut din istoria Peșterii Sfântului Andrei - sfințirea din 23 iulie 1944 (galerie foto)

Încă de pe vremea turcilor, Peştera Sfântului Andrei şi izvoarele din pădurea Cuzgunului erau renumite în toată Dobrogea pentru sfinţenia lor, încât și musulmanii veneau aici să se roage.
 
Aşa se face că, nu la mult timp după unirea Dobrogei cu Patria Mamă, tradiţia Peşterii Sfântului Andrei a început să prindă viaţă şi printre românii care veneau din toată ţara să populeze pământul dintre Dunăre şi Marea Neagră.
 
După recente cercetări, cel care a localizat oficial la începutul secolului al XX-lea Peştera Sfântă, a fost primarul din Ion Corvin (fostul sat Cuzgun), C. Ionişor. Însă, personalitatea care şi-a pus definitiv amprenta asupra peşterii, cel care şi astăzi este identificat cu numele ei, după Sfântul Apostol Andrei, este renumitul teolog şi avocat Ion Dinu. După ce a analizat mărturiile bătrânilor români şi turci din zonă, cât şi pe cele istorice, a hotărât de comun acord, împreună cu primarul C. Ionişor, ca, pentru păstrarea tradiţiei, în fiecare an, de 15 august, să se oficieze în pădure sărbători tematice.
Prima serbare a avut loc pe 15 august 1919, când Peştera a fost numită oficial ca fiind cea în care a sălăşluit Sfântul Apostol Andrei, iar cişmeaua cea mare din pădure a fost botezată „Fântâna Mihai Eminescu”. O astfel de serbare, la Fântâna lui Eminescu, a avut loc şi în ziua de 15 august 1922, când, la cişmea a fost dezvelită o piatră comemorativă în cinstea marelui poet. Tot în această zi au fost cununate religios 70 de familii şi au fost botezaţi zece copii.

În anul 1944, Ion Dinu, alături de preotul Constantin Lembrău din Adamclisi, au format un Consiliu pe lângă Pretura Adamclisi (pretorul era şeful administraţiei şi al poliţiei într-o plasă) şi, sprijiniţi de Primăria Ion Corvin, au organizat un paraclis în interiorul peşterii, au înălţat o turlă deasupra ei şi au amenajat un frontispiciu la intrare.

Cu ocazia săpăturilor de amenajare, muncitorii au găsit în peşteră: cărămidă greco-romană, un opaiţ creştin, de forma lămpilor primare, cu care erau luminate catacombele romane, urme vagi, dar distincte, ale unei icoane săpate pe peretele din partea dreaptă, și unele semne de cruci, fie în formă de X (ca cea pe care a fost răstignit Sfântul Andrei), fie în forma crucilor greacă sau romană.
 
După finalizarea lucrărilor, Consiliul de colaborare a redactat o cerere către Episcopia Constanţa, semnată de pretorul Petrescu, prin care îi solicita episcopului Chesarie Păunescu să sfinţească Peştera:
 
„...Am luat iniţiativa înfiinţării unei capele în peştera care se găseşte într-o pădure pe teritoriul comunei Ion Corvin şi se consideră că ar fi fost locul de adăpostire al Sfântului Andrei. 
 

Sfinţirea acestei capele am programat-o în ziua de 23 iulie 1944. Odată cu aceasta, Consiliul de colaborare a pregătit să dea şi o mare serbare cu caracter religios-patriotic în pădure, lângă peşteră. 
 
Ca urmare la aceasta, sperând în aprecierea şi binecuvântarea Preasfinţiei Voastre asupra faptei pe care am hotărât a o realiza, cu profund respect vă rugăm să binevoiţi a ne onora şi a accepta să sfinţiţi această operă. 
 
Programul este următorul:
- Între orele 11-12:30, slujba sfinţirii schitului;
- Între orele 13-15, masa în pădure;
- Şi între orele 15-17, serbare, reprezentându-se piesa: Sfântul Andrei”.
 

Conform programului, în ziua de 23 iulie 1944 (30 iulie 1944, după alte surse), episcopul Chesarie Păunescu a sfinţit Peştera Sfântului Apostol Andrei, înconjurat de un mare sobor de preoţi şi diaconi.

La finalul slujbei, ierarhul tomitan a ţinut să mulţumească primarului comunei Ion Corvin pentru „râvna deosebită pe care a depus-o pentru amenajarea Peşterii”, dar şi Consiliului de colaborare:
 
„De două mii de ani, pe aceste meleaguri au rămas urme neşterse de viaţă duhovnicească şi strămoşească.
 
Pe lângă multe alte fapte de seamă, de data aceasta adăugaţi şi amenajarea peşterii, în care tradiţia locului şi creştinismul inimii voastre au descifrat legenda trecerii şi adăpostirii Sfântului Apostol Andrei.
 
Prin opera dumneavoastră aţi făcut să fie şi mai vie prezenţa şi lucrarea Apostolului Andrei în ţinuturile româneşti.
 
Convinşi fiind că prin aceasta aţi adus o înviorare sentimentului religios, care de altfel este destul de puternic în inimile tuturor, ţinem să vă aducem mulţumirile noastre pentru opera săvârşită”¹.
 
Apoi, toţi cei prezenţi la slujba de sfinţire s-au îndreptat către Fântâna lui Eminescu, unde a fost prezentată piesa de teatru „Sfântul Andrei”, scrisă şi regizată de Ion Dinu şi jucată de elevii Gimnaziului din Adamclisi, piesă în care apăreau pe scenă atât Apostolul, cât şi Mihai Eminescu.
 
Un scurt fragment din piesa de teatru a rămas posterităţii prin grija fetelor lui Ion Dinu. Este vorba despre o cuvântare a Sfântului Andrei către spectatori:
„Binecuvântat să fie: orice zână şi toţi cei
Care fac întâmpinare, astăzi Sfântului Andrei!
Dumnezeu să vă ajute - cu casa voastră cu tot,
Şi azi şi întotdeauna din bunic în strănepot!
 
În fiecare var-aicea, într-o zi să v-adunaţi
Şi cu toţii laolaltă, slavă Domnului să daţi!
Nu uitaţi că orice umbră din stejari şi până-n tei
Sunt umbra lui Eminescu şi a Sfântului Andrei!
 
Pe mine toţi mă cunoaşteţi, precum Ecoul grăi,
Că în Peştera de alături am trăit şi voi trăi,
Peste care aştept ziua, când cu toţi într-o unire
Cu ajutorul tuturor, să ridicaţi o mănăstire!
 
Eminescu e poetul cel mai mare, ce-l aveţi
Care poeziei dat-a cursu-ntregii sale vieţi!
Cântatu-va-n versui dulce pân şi doine haiduceşti,
A rămas şi va rămâne slava lirei româneşti!
 
Din Tisa pân la Nistru, hotar de ţări a vrăjit,
România Mare-n versu-i profetic a-ntrezărit.
În pădure-n orice vară, vă poruncesc tuturor:
Să cinstiţi aici poetul rece şi nemuritor!”
 
În cadrul acestui spectacol a fost citită şi o poezie scrisă de ziaristul Constantin Sarry, pe care o redăm parţial:
„RELIGIE – POEZIE – ŞTIINŢĂ
Ne întruchiparăţi, astăzi, pe Apostolul Andrei
Şi poetul Eminescu... Foarte bine, dragi, mei...
Unu`nfăţişează Crezul în religia creştină,
Celalt reprezintă Versul – de esenţă tot divină.
Căci Religia şi Versul vieţuiesc ca`ntr-o frăţie:
Poezia e Credinţă, iar Credinţa-i Poezie.
Una ca şi cealaltă şi-au nemijlocit izvorul:
Cel dintâi Poet pe lume fu chiar însuşi Creatorul!
 
Când menirea Poeziei, pure şi adevărate,
E să predice virtutea în colibe şi palate; 
Să cultive, fără preget, idealul şi frumosul,
Aducând Divinităţii ritmic şi onesc prinosul;
Când la întocmirea strofei şi`n structura ei se pune
O continuă, curată şi avântată pasiune
Şi se cizelează versul c`o`ngrijire de estet,
Poezia e Credinţă, iar Poetul, un Profet!
Aducând deci, azi pe scenă, cu îndreptăţit temei,
Pe Poetul Eminescu şi pe`Apostolul Andrei,
Săvârşiră-ţi faptă bună: Ambii bine-meritară
Faţă de Dumnezeire, de Omenire şi de Ţară!”
 
Venind peste ţară conducerea atee-comunistă, Peştera a fost dată din nou uitării, iar amenajările făcute au fost vandalizate, astfel că la sfârşitul anilor 1980 peştera se afla într-o ruină totală. Unele surse menţionează chiar că intrarea peşterii ar fi fost aruncată în aer de ruși, pentru ca nimeni să nu mai poată intra în sfântul lăcaş. La un an după Revoluţie, în decembrie 1990, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Lucian Florea, Arhiepiscopul Tomisului, un călugăr cu metania din Mănăstirea Neamţ, monahul Nicodim Dincă (fiu al Dobrogei din Zorile, com. Adamclisi), a reînviat viaţa monahală în acest loc unde Sfântul Andrei a poposit împreună cu ucenicii săi, a propovăduit Evanghelia Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a hirotonit şi a pus preoţi şi diaconi pe aceste meleaguri dobrogene.
 
Bibliografie
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Caseta 10, Dosar 30
              AAT, Caseta 110, Dosar 67, parohia Ioan Corvin
AAT, Caseta 58, Dosar 569A
AAT, Caseta 58, Dosar 569B
AAT, Caseta 47, Dosar 461
Dinu, Ion, Viaţa şi activitatea Sf. Apostol Andreiu, 1945
Dinu, Paulina, Anuar 1921-1922, Constanţa
Dobrogea jună, anul II, 1944, 20 august, nr.29, Constanţa
Runcan, Preot lect. Univ. Nechita, Sfântul Andrei Apostol al lui Iisus Hristos la români, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanţa, 1994
 
Sursa foto: arhivă Ionuţ Druche.
 
Despre Ionuţ Druche
Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.

Citeşte şi:

Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea
 
Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“„Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“

#citeşteDobrogea: „Metamorfoza“ Constanţei sau 150 de tradiţie şi credinţă la Marea Neagră

#sărbătoreşteDobrogea: Mesajul directorului Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, Traian Cliante

#sărbătoreşteDobrogea: Mesajul dr. Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă Constanţa

#sărbătoreşteDobrogea: Mesajul Mariei Magiru, directorul Muzeului de Artă Populară