Denumiri vechi şi noi (III) Ştiţi cum se numesc azi localităţile Cartalu, Bazarlîkoy, Toxof sau Vicus Clementianensis? (galerie foto)

Dobrogea este un tărâm al contrastelor, al mozaicului cultural. Este locul de întrepătrundere a culturilor care au stăpânit vremelnic pământul dintre Dunăre şi mare. Întindere binecuvântată şi disputată între greci şi romani, între otomani şi români, Dobrogea a fost mereu un loc de poveste, iar ceea ce cunoaştem astăzi sub numele Constanţa a aparţinut fie dacilor, fie romanilor, turcilor, bulgarilor sau nemţilor. Continuăm povestea începută în ediţiile trecute, când v-am propus un periplu al poveştilor spuse de-a lungul fluviului Dunărea, plimbându-ne prin oraşele întemeiate în judeţ, mai noi sau mai vechi. Am trecut în revistă, în ultimele numere ale ZIUA în judeţ, o parte din istoria localităţilor de astăzi. Multe dintre ele şi-au schimbat complet denumirea pe care o aveau în urmă cu câteva decenii. Dacă numele lor s-ar fi păstrat şi astăzi, harta României ar fi arătat altfel, iar judeţul Constanţa ar fi fost cea mai exotică „insulă“ a României.
 
Astăzi, redăm un alt capitol din călătoria noastră. Dacă până acum am călătorit în sus şi în jos prin localităţile din sudul Constanţei, astăzi vă propunem să aruncaţi un ochi prin lentila istoriei şi peste localităţile din jumătatea nordică a judeţului Constanţa, până la graniţa cu Tulcea.

Ghindăreşti, insula slavă

Una dintre localităţile speciale ale Constanţei este Ghindăreşti (în rusă, Новенькое, transliterat Novenkoe). Este reşedinţa şi singurul sat din comuna Ghindăreşti, având puţin peste 2.000 de locuitori. Are o populaţie în proporţie de 95% ruşi-lipoveni. Prima atestare sigură privindu-i pe ruşii-lipoveni din Ghindăreşti datează dintr-un document editat în Țara Românească în anul 1837: „Lipovenii din Turchia, şi anume cei din Ghindăreşti...“. Dintre localnici, cei mai mulţi sunt creştini ortodocşi de rit vechi si aparţin de Eparhia Ortodoxă de Rit Vechi a Slavei (Православная Старообрядческая Славская Епархия) - centrul spiritual al unora dintre comunităţile de ruşi-lipoveni din Dobrogea. Costumul tradiţional se poartă şi astăzi la biserică, iar sărbătorile se păstrează cu sfinţenie.

Rămăşiţele unei vechi cetăţi dacice

Tot pe malul Dunării, o altă localitate cu istorie în spate este comuna Topalu, constituită din două sate: Topalu, satul de reşedinţă, şi Capidava. Satul Topalu a fost întemeiat de emigranţi români refugiaţi din Bugeac sau din podişul Transilvaniei. Ei au fost împroprietăriţi cu pământ şi s-au ocupat în special cu creşterea oilor. Toponimul Topalu este de origine turcă, fiind numele unui turc care a murit eroic în anul 1877, în Războiul de Independenţă (1877-1878), cuvântul „topal“ însemnând „şchiop“. Satul Capidava aparţine administrativ de comuna Topalu. La vest de localitate, pe malul stâng al Dunării, se află ruinele fortificaţiei Capidava. În trecut, satul se numea Calachioi.

Citeşte şi

Satul populat de arabi din Siria: Denumiri vechi şi noi - Ştiţi cum se numesc azi localităţile Alakapî, Buiulbiul sau Enghez? (II)

Târgul din târg

Comuna Vulturu (fostă Cartalu) este alcătuită dintr-un singur sat - Vulturu. Prima atestare documentară a acestei localităţi a avut loc în 1854, 14 ianuarie, dată la care are loc sărbătoarea „Zilele comunei Vulturu“. Satul se numea iniţial Cartalu, cuvânt turcesc, care, tradus în româneşte, înseamnă vultur. Neoficial, locuitorii comunei utilizează ambele denumiri.
Comuna Târguşor este alcătuită din două sate: Mireasa şi Târguşor. Numele comunei este dat de cea mai mare dintre localităţile componente şi provine din limba tătară. În trecut, a fost un sat tătăresc numit Pazarlî sau Pazarlîk, însemnând Târgul sau Satul cu târg. Martin Gruneweg din Danzig, azi Gdansk, care, între 1582 şi 1586, a călătorit de şase ori în Imperiul Otoman cu caravanele negustorilor armeni din Liov, menţionează că în satul tătăresc Bazarlîkoy din întinsa câmpie a văzut întâia oară cum se ara cu o cămilă albă ca zăpada. Cât despre satul Mireasa, acesta se numea Ghelengic.

Seimenii, soldaţii lui Şerban Basarab şi ciuma lui Caragea

Seimeni este reşedinţa comunei cu acelaşi nume, care mai are în componenţă localităţile Dunărea şi Seimenii Mici. Primele date istorice care atestă existenţa localităţii Seimeni provin din jurul anului 1600, când o parte dintre soldaţii domnitorului Constantin Şerban Basarab s-au răsculat împotriva lui şi au trecut Dunărea. Aceşti soldaţi, care formau armata plătită a domnitorului amintit mai sus, se numeau seimeni.
 
Altă atestare documentară este legată de perioada din jurul „ciumei lui Caragea“, când populaţia a fost aparent decimată. În perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, zona a fost populată inclusiv de oieri din zona Nucet, cărora li s-au încredinţat loturi de pământ, astfel devenind o parte din comunitatea locală.
În ceea ce priveşte satul Dunărea, acesta s-a numit, în trecut, Boascik. Pe teritoriul satului există un sit arheologic ce cuprinde o necropolă datând din secolele IV-III î.Hr, dar şi o aşezare rurală romană, aproximată de specialişti ca fiind din perioada secolelor I-IV d.Hr.

De la Azigia, la satul lui Saligny

Nicolae Bălcescu este o comună care are în prezent în componenţă două sate: Nicolae Bălcescu şi Dorobanţu. Satul Nicolae Bălcescu a purtat în trecut numele de Bilaller, Carol I şi Danachioi. Comuna Saligny, situată în partea de vest a judeţului Constanţa, cuprinde trei sate: Făclia, Saligny (reşedinţa) şi Ștefan cel Mare. Numele comunei provine de la cel al inginerului constructor Anghel Saligny, care a avut aici organizarea de şantier în perioada construirii podului şi a gării Anghel Saligny din localitatea Ștefan cel Mare. În trecut, localitatea Saligny purta numele de Aziza, Azizia sau Azigia. Primii locuitori ai comunei s-au stabilit la sfârşitul secolului XIX aproape imediat după Unirea Dobrogei cu România. Cei mai mulţi dintre ei au venit din Brăila, Buzău, au fost veterani de război sau deportaţi din Bulgaria, din zona Cadrilaterului.
 
Satul Făclia a fost alipit comunei Saligny pe 5 aprilie 2004. Primii locuitori s-au stabilit aici la sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX, majoritatea având origine germană. În perioada 1873-1883, localitatea a fost populată de colonişti de origine germană, cunoscuţi ca germani dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutaţi în Germania, sub lozinca „Heim ins Reich“ („Acasă în Reich“). De altfel, multe dintre casele construite în acea perioadă îşi păstrează şi astăzi structura arhitecturală.

Citeşte şi

Denumiri vechi şi noi: Adschemler, Mungeapunar, Hasi-Duluc, Ada-Kariyesi, vechi sate dobrogene. Ştiţi cum se numesc azi?

Cadi Câşla sau Bălăceanu

Comuna Ciobanu este formată din două aşezări: Ciobanu (reşedinţă) şi Mioriţa. Mioriţa se numea în trecut Cadi-Câşla (transcrierea românească a numelui turcesc Kadi Kışla), apoi Bălăceanu, actuala denumire primind-o prin Decretul Consiliului de Stat nr. 799/1964 privind schimbarea denumirii unor localităţi.

Comuna Grădina este una dintre cele mai noi unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Constanţa. Asta nu înseamnă însă că locurile nu sunt printre cele mai vechi cunoscute în Dobrogea. În trecut, satul Grădina s-a numit Toxof. Comuna este compusă din trei sate, pe lângă satul reşedinţă, Cheia şi Casian. Satul Cheia s-a numit anterior Kireşlik. La sud de localitate se află rezervaţia naturală Masivul Geologic Cheia sau Cheile Dobrogei. Satul Casian, acolo unde a fost descoperită peştera sfântului Ioan Casian, se numea în trecut Şeremet.

De la Vicus Clementianensis, la satul lui Murat cel Negru

Mihail Kogălniceanu, fost Karamurat, este o localitate din judeţul Constanţa, cunoscută în ţară mai ales datorită Aeroportului Internaţional „Mihail Kogălniceanu“, care este amplasat la intrarea în comună. Tot la Kogălniceanu se află şi o bază militară NATO, militarii americani fiind deja obişnuiţi cu localitatea. Atestările documentare privind aşezarea care astăzi poartă numele Mihail Kogălniceanu datează din secolul I î.Hr. În timpul ocupaţiei romane, localitatea s-a numit Vicus Clementianensis. La jumătatea secolului al XIII-lea, pe vremea ocupaţiei otomane, localitatea era cunoscută sub numele de Kara Murat; în perioada anilor 1930, a purtat denumire de Ferdinand I, pentru ca, în anul 1948, aceasta să dobândească numele actual.

Citeşte şi

De la ţinutul boierului Movilă, la „satul cu bani“: O plimbare prin oraşele de odinioară ale judeţului Constanţa

Satul unde se schimbau caii poştalioanelor

În anul 2005, prin Legea nr. 67 din 23 martie 2005, din comuna Cogealac s-a desprins satul Fântânele, spre a se înfiinţa comuna cu acelaşi nume. Satul Fântânele s-a numit anterior Imamçeşme. Pe teritoriul comunei Cogealac de astăzi a fost descoperită o aşezare din secolul II î.Hr., care probabil făcea parte din zona rurală a cetăţii Histria. Este cunoscută de la 1890-1905 sub numele Hogeainlik (în limba turcă, Poşta Mare), fiind popasul pentru schimbarea cailor poştalioanelor ce străbăteau Dobrogea. În perioada 1873-1883, localitatea a fost populată de colonişti de origine germană, cunoscuţi ca germani dobrogeni.

Mihai Viteazu este o comună alcătuită tot din două sate. Mihai Viteazu (reşedinţa) s-a numit anterior Sarıyurt. Satul Sinoe are şi el o poveste interesantă. În trecut, s-a numit Casapchioi. În cursul anului 2001, au intrat în colecţia numismatică a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa două monede de argint, emise de centrele greceşti Cyzic (aproximativ 530 - 500 î.Hr.) şi Milet (aproximativ 510 - 494 î.Hr.), descoperite în apropierea localităţii Sinoe, în punctul „Movilele Dese“. 

Colonie grecească devenită aşezarea lui Nasuf cel Negru 

Şi comuna Istria are tot două sate în componenţă: Istria (reşedinţa) şi Nuntaşi. Satul Istria adăposteşte complexul primului oraş din existenţa României, Complexul Arheologic Histria, o veche colonie greacă - Histria, Istropolis. Numele îi provine de la „Hister“, sau „Istros“ - „Dunăre“. În trecut, satul Istria s-a numit Caranasuf sau Karanasuf, care, în traducere, înseamnă „Nasuf cel Negru“. Nasuf era reprezentat drept întemeietorul satului. Potrivit tradiţiei locuitorilor, la nord de actualul sat Istria, la circa 5-6 km, a existat, acum câteva sute de ani, un sat turcesc numit Haidân. Din cauza unei epidemii care a omorât un număr considerabil de oameni din localitate, conducătorul satului, Nasuf, a dat ordin să fie dărâmate casele şi incendiate gospodăriile, iar vatra satului a fost mutată în locul actual.

Înainte de 1879, a fost numit, de asemenea, Caranisip. În urma Războiului Crimeii, la retragere, trupele ruseşti au luat numeroase familii, pe care le-au aşezat în Bucovina. Cum acestor familii nu le-au convenit condiţiile de trai de acolo, s-au întors înapoi în sat. De aceea, acestea au dobândit denumirea de bucovineni şi, astfel, pentru o scurtă perioadă de timp, satul a purtat numele Bucovina.

Citeşte şi

Poveşti de pe malul Dunării: Cum au schimbat războaiele şi sătenii denumirile localităţilor din Dobrogea

Valea Neagră a devenit… luminoasă 

Lumina este o comună situată în partea central-estică a judeţului Constanţa, aflată în plină expansiune. Cuprinde trei sate: Lumina (reşedinţa), Oituz şi Sibioara. Cea din urmă aşezare s-a numit în trecut Cicrâcei. Satul Lumina a purtat numele Valea Neagră până în anul 1965. Înainte de asta, localitatea se numea Cogealia, vechea denumire venind de la şeful tribului tătar Cogea-Ali (Ali Cel Mare). Denumirea de Cogealia s-a păstrat de la înfiinţare şi până în anul 1929, când a primit denumirea de Valea Neagră. Ca primă aşezare, satul Lumina a luat fiinţă în anul 1650, iar din punct de vedere administrativ, din anul 1880. După înfiinţarea ca sat - din anul 1880 până în anul 1908 -, satul Lumina a aparţinut de comuna Sibioara. Din anul 1908 şi până în anul 1925, satul Lumina a aparţinut de comuna Ovidiu, iar de la 1 ianuarie 1926, s-a desprins de comuna Ovidiu, formând o unitate administrativ-teritorială de sine stătătoare, la care s-a alipit satul Mamaia şi Năvodari, denumit atunci Cara-Coiun (oaia neagră).

Comuna Pantelimon are mai multe sate în componenţă - Călugăreni, Nistoreşti, Pantelimon, Pantelimon de Jos, Runcu. În trecut, Călugăreni a purtat numele de Kaçamak, iar Nistoreşti s-a numit Küçük Köy (nume tradus din limba turcă: Satu Mic). Siliştea a purtat numele vechi turcesc de Taşpunar, în timp ce satul Ţepeş Vodă, aflat în componenţa localităţii, s-a numit Körçeşme. Tortoman este o comună alcătuită tot din două aşezări: Tortoman - reşedinţa şi Dropia, sat ataşat comunei Dropia, care se mai numeşte şi Derinchioi. La recensământul din 2002, avea o populaţie de 80 de locuitori.

Crucea este o comună care cuprinde astăzi nu mai puţin de şase sate: Băltăgeşti, Crişan (în trecut s-a numit Capugi), Crucea (reşedinţa), Gălbiori (Sarâgea), Şiriu şi Stupina (Ercheşec). În trecut, reşedinţa de comună s-a numit Satişchioi.

În partea de est a judeţului, la o distanţă de 47 de kilometri de Constanţa şi la 30 de kilometri de oraşul cel mai apropiat, Năvodari, se află comuna Săcele, cu o suprafaţă de 103 kmp. Cuprinde două sate: Săcele (reşedinţa), care în trecut s-a numit Peletlia, şi satul Traian.

Agigea, Stratonis-ul lui Herodot?

Tot două sate are în componenţa sa şi Agigea. La sfârşitul XIX, comuna nu exista, satele ei intrând în componenţa comunei Techirghiol din plasa Constanţa a judeţului Constanţa. În 1925, anuarul Socec consemnează satele Agigea şi Lazmahale în comuna Hasiduluc. După Al Doilea Război Mondial, satele Agigea şi Lazu au format comuna Agigea, o suburbie a Constanţei, dar în 1968, au redevenit sate componente ale Techirghiolului, Agigea fiind înfiinţată drept comună de sine stătătoare în cadrul judeţului Constanţa în 1989. Cercetările efectuate pe coasta Mării Negre şi a limanurilor care o însoţesc au identificat aşezarea greco-romană de la Agigea, cu o populaţie impresionant de densă, atestată prin marea cantitate de ceramică, ţiglă, pietre de construcţie, fragmente de unelte din fier descoperite pe aceste meleaguri. Nu se ştie precis numele aşezării, deoarece nu s-a descoperit nicio inscripţie cu această informaţie, dar este posibil să fie Stratonis-ul menţionat de Herodot şi de Strabo. Documentele şi hărţile de dată recentă menţionează localitatea începând cu anul 1860 (Adjidjé).

Citeşte şi

Fost-au ale noastre - Mirceşti, Colelia, Adâncata sau Grăniceru: Sate din Constanţa din care a rămas doar praf de amintire

Corbu este o comună ce are în componenţă trei sate: Corbu (reşedinţa), Luminiţa (la o distanţă de 8 km de satul reşedinţă), care în trecut s-a numit Urumbei, şi Vadu, care a purtat numele de Caraharman. Aici se regăseşte una dintre cele mai frumoase plaje sălbatice din ţara noastră.

Valu lui Traian este o comună în judeţul Constanţa formată dintr-o singura localitate, cu acelaşi nume. A luat naştere conform noii împărţiri administrativ-teritoriale din 1967, din satele Valea Seacă şi Valu lui Traian, care, datorită dezvoltării şi ritmului intens de construire, s-au apropiat una de cealaltă, contopindu-se. Cele două sate, Valea Seacă şi Valu lui Traian, au existat ca unităţi distincte sub numele de Hasancea (Valu lui Traian) şi Omurcea (Valea Seacă), ambele fiind aşezate pe linia celor trei valuri romane, zise „ale lui Traian“, şi anume pe cel mai important dintre ele, Valul de piatră. La 1-2 km nord, se întinde marele val de pământ, iar la sud, cu intermitenţe, valul cel mic de pământ. Pentru prima dată, denumirea de „Valu lui Traian“, apare în documentele oficiale, în luna octombrie 1925.