#arheologiepublica Dobrogea144 Patrimoniul arheologic dobrogean în epocile Modernă și Contemporană. II. Kustendjie, Valul lui Traian și interesul britanicilor pentru vestigiile antice
14 Nov, 2022 00:00
14 Nov, 2022 00:00
14 Nov, 2022 00:00
ZIUA de Constanta
3389
Marime text
În prezenta serie de articole ne propunem să arătăm modul în care a fost perceput și promovat patrimoniul arheologic dobrogean în epocile Modernă și Contemporană, începând cu conștientizarea existenței și importanței sale și continuând cu prezervarea, cercetarea, conservarea, restaurarea și punerea sa în valoare. În primul articol au fost prezentate câteva dintre mărturiile călătorilor străini ce au semnalat în prima jumătate a secolului al XIX-lea importanța vestigiilor antice ce se regăseau, aproape la tot pasul, în teritoriul istro-pontic. În materialul de față continuăm arătând felul în care Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei (titulatura folosită între 1801 și 1922) și-a manifestat interesul față de potențialul arheologic al Dobrogei.
Pe data de 15 august 1838, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei și Imperiul Otoman au încheiat la Balta Liman un tratat comercial extrem de avantajos pentru vestici, care puteau din acel moment să aibă larg și liber acces pe piața Semilunii. Aflat în plină revoluție industrială, Albionul reginei Victoria (1837-1901) putea acum să deruleze mari tranzacții pe piața Orientului, fără a mai plăti taxe împovărătoare, precum i se impusese în trecut. Interesul pentru afaceri în provinciile Imperiului, fie ele stăpânite sau doar controlate, a crescut și mai mult după Marea Foamete din Irlanda (1845-1852). Forțat să găsească soluții pentru a-și hrăni populația din Insulă, Regatul Unit a înțeles să își îndrepte atenția spre grânele din Principatele Române, aflate sub suzeranitatea otomană. Aflată efectiv sub stăpânire turcească, Dobrogea a intrat și ea în atenția oamenilor de afaceri britanici, care au început să studieze oportunități de afaceri pe tărâmul dintre Dunăre și Marea Neagră.
Planurile Marii Britanii au prins și mai mult contur după Războiul Crimeii (1853-1856), un conflict împotriva Rusiei țariste, câștigat de către otomanii aliați cu Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei, Al Doilea Imperiu Francez (1852-1870) și Regatul Sardiniei. La finalul acestui război s-a semnat Tratatul de Pace de la Paris (30 martie 1856), în urma căruia Marea Neagră a devenit zonă liberă pentru comerț. Britanicii au profitat de situație căutând să investească în teritoriile riverane iar Dobrogea a intrat astfel în atenția potenților investitori. Dacă în nordul provinciei, marile puteri au creat Comisia Europeană a Dunării, ajungând să profite de Gurile Dunării, în sudul mai pauper s-a născut ideea creării unei căi ferate care să lege portul Kustendjie (Constanța) de Cernavoda (Bogazchioi, în turcă), locul în care ajungeau vase pline cu cereale din Țara Românească. Ajuns un simplu cătun din cauza distrugerilor suferite în prima jumătate a sec. XIX (în războaiele ruso-turce din 1806-1812 și 1828-1829), Kustendjie avea acum șansa de a renaște economic și de a deveni un port deschis către marele Constantinopol și către restul lumii.
Consorțiul britanic Danube Black Sea Railway (DBSR) a obținut în 1857 de la otomani concesiunea pentru construirea căii ferate și pentru exploatarea portului Kustendjie. Drumul de fier a fost realizat în următorii doi ani și jumătate și inaugurat în octombrie 1860.
Atât înainte de Războiul Crimeii, cât mai ales după încheierea acestuia, britanicii ajunși la Kustendjie au remarcat patrimoniul istoric uriaș al acestei zone, fiind impresionați de vestigiile antice pe care le întâlneau la tot pasul. Prezența lor în Dobrogea ne aduce o serie de mărturii, autorii lor fiind, în principal, persoane implicate în construirea liniei ferate dobrogene sau simpli călători interesați de acest misterios tărâm ce mustea de istorie veche. Martorii britanici au scris despre descoperiri inedite iar grație lor cunoaștem și faptul că unele vestigii au fost luate de la Kustendjie și duse în mari instituții muzeistice ale lumii. Ei oferă detalii legate de starea ruinelor vechiului Tomis, menționează diverse artefacte și ne ajută să creionăm imaginea localității, în primii ani ai aventurii britanice în sud-estul dobrogean.
Printre primii britanici care ajung la Constanța pe la jumătatea secolului al XIX-lea se regăsește călătorul Robert Snow. Așa cum a relatat ulterior într-o carte publicată la Londra („Journal of a Steam Voyage Down the Danube to Constantinople and by Way of Malta and Marseilles to England"), Snow a ajuns în 1841 la Kustendjie (Constanța), despre care scrie următoarele:
„... se fălește cu câteva antichități, coloane din marmură, și vestigii de bogate construcții romane se întâlneau printre ruine iar acordurile vechiului său nume, Constantin, încă sălășluiesc ascunse în denumirea modernă“.
Un alt britanic care face referiri interesante este irlandezul Patrick O'Brien (1823-1895), jurist, parlamentar și baronet britanic. Între anii 1852-1853 acesta a efectuat o călătorie în Imperiul Otoman și în Țările Române. În 1854, el a publicat la Londra cartea "Journal of a residence in the Danubian Principalties - in the autumn and winter of 1853", lucrare tradusă, publicată și comentată în limba română de către istoricul Constantin Ardeleanu, în anul 2016.
Pe lângă descrierea generală a călătoriei, apar și elemente care prezintă situația micului sat de pescari Kustendjie. "Micul port, mărginit de un vechi dig ridicat, după cât se pare, de romani, are acum vreo 2 metri adâncime, fiind plin de bucăți prăvălite din întărituri și de nisipul adus din mare de vânturile dinspre est. Nu poate adăposti decât 12-15 vase mici. Golful sau rada ar fi destul de protejate dacă digul ar fi reparat sau extins, iar golful curățat de nisip sau de resturi, caz în care ar avea loc chiar 50-60 de vase mici cu o încărcătură de 150-200 de tone. Restaurarea digului nu ar fi cu neputință, căci în fața locului se află piatră de toate mărimile”. Este printre primele mențiuni înregistrate ale unei posibile incinte romane, a unei amenajări portuare, dar și a unor vestigii submerse care colmatau ceea ce rămăsese din portul tomitan.
La întoarcerea sa spre Dunăre, O'Brien descrie peisajul dobrogean întâlnit pe ruta Constanța - Rasova:
„... am hotărât să mă întorc la Dunăre pe drumul ce trece prin Rasova... Am mers așadar vreo 2 km spre Sud, până la capătul valului de pământ numit Valul lui Traian, care străbate localitatea din apropiere de Rasova și se oprește aici (n.a. la Constanța). La capătul Valului lui Traian este un șir destul de regulat de movile care seamănă foarte bine cu unele tabere romane din Scoția...".
La câțiva ani distanță, în 1857, un alt britanic, Thomas Forester, descrie vestigiile antice ale satului otoman Kustendjie, pe care o numește Constantiana. Astfel, el notează:
„...importanța ei de altădată este dovedită de ruine vaste, blocuri de marmură, coloane și frize ce se găsesc din loc în loc împrăștiate, dar și anticul mol (dană de acostare) și cheiurile vechiului său port”.
Citând dintr-un raport adresat reginei și atribuit unui colonel britanic (Biddulph), Forester amintește, din nou, prezența la Kustendjie a unor „ruine romane, monede, trotuare și coloane de marmură în cantitate mare". Tot în acest context amintește și coloniile grecești de la Marea Neagră, Istria (Istriopolis), Bizons (Bizone?) Ictrisa Acra (Capul Caliakra?) și Odyssus (Odesos). El scrie și despre alte „două așezări grecești, din care una aflată la Kustendje, Tomos ori Tomi" , concluzionând însă că „Kustendjie era fie lângă, fie chiar identic cu Tomi”. În lucrarea sa Forester vorbește din nou despre antichitățile care se găsesc la Kustendjie. Amintește o monedă de la împăratul Caracalla, unde, în legendă apare o inscripție cu Tomos, „eroul fondator" și reia ideea identității Kustendjie-ului cu Tomisul antic.
O idee interesantă, care apare pentru prima dată, este cea legată de înființarea unui muzeu care să găzduiască toate antichitățile descoperite în zonă. Astfel, el consideră că „aceste vestigii, precum și altele ce ar putea fi descoperite de cercetările în ruinele coloniilor grecești și romane din Estul Bulgariei, ar putea găsi un potrivit loc de depozitare într-un muzeu ce ar putea fi înființat la Kustendjie".
Thomas Forester se dovedește a fi chiar un om înaintea timpului său. Printre rândurile scrise de el se regăsesc concepte care ghidează astăzi cercetarea arheologică și muzeologică, idei transpuse în practică la nivel european abia după cel de-al doilea război mondial. El sugerează ca „supraveghetorii viitoarelor lucrări din acest loc să aibă ca linii directoare prezervarea cu grijă a tuturor acestor vestigii antice, sculpturi, monede, urne, geme, ce ar putea fi găsite în lucrările de săpare și excavare, ca ele să formeze nucleul unei colecții a acestui ținut în vremurile antice".
De la vizita lui O'Brien din 1853 până în 1859, micul sat turcesc trece printr-o serie de transformări datorate constructorilor DBSR-ului, ai căii ferate Cernavodă-Constanța. Printre personalul britanic însărcinat cu construcția căii ferate se regăsește și tânărul inginer Henry C. Barkley, fratele managerului DBSR, John Trevor Barkley. Tânărul inginer britanic (22 de ani), atent la toate detaliile observabile pe șantier, povesteşte despre ruinele antice încă prezente şi despre vestigiile istorice, întâlnite aproape la orice pas. Henry C. Barkley notează că „... de pe coasta de est, până la un punct în Golful Kustendjie, se întinde o veche fortificaţie romană lungă de aproape o milă, ceea ce face oraşul, în aceste zile, destul de sigur în faţa unor atacuri barbare".
De altfel, lucrările scot în fiecare zi urme ale trecutului din micul sat pescăresc:
„La capătul de vest al zidului, dar în exteriorul acestuia, era un perfect grup de tumuli (movile funerare), pe unul l-am deschis şi am găsit un mormânt cu placă plată de piatră şi o ţiglă mare la un capăt. Dacă acestea sunt morminte de mari şefi, aşa cum cred eu că ar trebui să fie, înseamnă că ar trebui să fie la fel de numeroase ca murele, pentru că nu doar aici, ci peste tot în Dobrogea, se găsesc în număr foarte mare astfel de tumuli".
Barkley prezintă și campusul britanicilor care se stabilesc la Kustendjie. Menționează ca aceștia se așază pe malul mării iar casele, pe care și le construiesc ei înșiși, sunt făcute din piatră fasonată extrasă din clădirile romane. El descrie și zidul de incintă al cetății, zid de piatră cu val:
„Din capătul aflat la est până la un punct din golful Kustendjie, a existat o veche fortificație romană, în lungime de aproximativ o milă, tăind întregul punct și o bucată bună de pământ de-a lungul golfului de la câmpie, făcând astfel Kustendjie, în acele zile, destul de ferit de atacurile barbarilor. Era alcătuit dintr-un zid, construit din piatră de grosime de aproximativ douăsprezece picioare pe vârf. Nu avea mai mult de șase picioare înălțime de la sol, dar pe partea exterioară fusese săpat un șanț adânc de douăsprezece picioare și cu o lățime de aproximativ douăsprezece picioare... Lângă fiecare capăt și în centru era o poartă lată de vreo opt picioare, iar pietrele care o formau nu cântăreau nici una dintre ele mai puțin de cinci tone. Presupun că acestea erau închise cu uși de lemn, dar bineînțeles că acestea dispăruseră. Piatra a fost fixată în mortar, foarte fină la față, dar puțin mai bună decât o masă de beton și cu piatră mare la interior. Totul era atât de greu și așezat de vârstă, încât piatra însăși a cedat adesea sub barele și pârghiile noastre, înaintea mortarului. Una dintre tăieturile noastre a traversat acest zid în unghi drept lângă mare, deoarece nivelul șinei era la cincisprezece picioare sub fundații" .
Tot în registrul descoperirilor de construcții antice Barkley menționează descoperirea unor terme romane aflate în stare bună de conservare și înregistrează detaliile constructive ale acesteia:
„... în apropierea mării am dat de o baie romană (n.a. termele de astăzi?). Ea este formată din două camere legate una de alta. Zidurile şi tavanul lor erau aliniate cu foarte subţiri dale de marmură albă, dar acestea erau atât de bine cementuite, legate de cărămidă sau poate de ţiglă şi de ziduri, că s-au spart în bucăţi atunci când am încercat să le separăm".
Printre numeroasele obiecte ceramice, monede, fragmente de coloane sau bucăți de marmură sau chiar resturi osteologice umane, Barkley menționează descoperirea unei statui de bronz cu înălțimea de 7-8 cm (3 inch), foarte frumos lucrată. Ea reprezenta un bărbat, dar acesta avea la capătul braţelor, în loc de palme, un cap de câine, respectiv unul de crocodil. Cel mai probabil este vorba de reprezentarea unui zeu polimorf, de origine egipteană. Din păcate nu a putut fi identificată nici o fotografie sau desen a acestei statuete.
Printre monumentele descoperite și descrise de Barkley sunt menționate și inscripții tomitane. Una dintre ele, amintită de către tânărul inginer, este interpretată greșit ca o fiind o dedicație pentru un anumit "Mr. Tomi", coleg cu exilatul poet Ovidiu și guvernator mai mulți ani al acestui oraș:
„... o piatră mare, pe care era o inscripţie, dacă îmi aduc bine aminte, în memoria unui anume Mr. Tomi (n.a. mai degrabă o menţiune a oraşului Tomi, Tomis), pentru mulţi ani guvernatorul roman al acestui oraş. Multe dintre aceste lucruri au fost trimise acasă cu vasele şi cred că acum sunt în Muzeul din Oxford. Sunt sigur că piatra lui Mr. Tomi este acolo, pentru că se presupune că era un coleg (n.a. contemporan?) al lui Ovid şi asta ar clarifica o parte din misterul acestui personaj".
Cel mai probabil este vorba de două inscripții descoperite în anul 1860, inscripții aflate astăzi la British Museum. Acestea au fost achiziționate de către instituție în anul 1864, fiind părți ale unei donații făcute de anume domn William Philip Price, parlamentar britanic, magnat al căilor ferate și vice-președinte DBSR în 1860, anul inaugurării liniei feroviare dobrogene.
Prima piesă a fost descoperită în iulie 1860, în timpul lucrărilor din Portul Kustendjie. Reprezintă un Decret al Sfatului şi Poporului tomitan în onoarea pontarhului (magistrat şi mare preot) Aurelius Priscius Annianus, care a oferit urbei zile de jocuri şi lupte de gladiatori.
Cea de-a doua inscripţie a fost descoperită în octombrie 1860, în aceeaşi zonă a portului, şi este tot un decret, dar în cinstea pontarhului Aurelius Priscius Isidorus, care a dat la rândul său jocuri şi lupte de gladiatori în amfiteatrul ce exista în anticul Tomis (n.a. ruinele sale se găsesc şi astăzi sub Hotelul Continental Forum din Constanța). Cei doi cetățeni romani din Tomis sunt foarte probabil înrudiţi, poate chiar tată (Isidorus) şi fiu (Annianus) din familia Priscius, şi au trăit în anticul Tomis în timpul dinastiei imperiale romane a Severilor (193-235 d.H).
Nu putem discuta aceste inscripții și importanța lor fără a-l aminti pe Julius Kesler. Acesta a fost un misionar creștin, originar din Birmingham, care a ajuns, în mai multe rânduri, la Kustendjie, în perioada 1857-1860. Într-un articol publicat în 1862, în revista britanică Gentleman’s Magazine and Historical Review", editorii John Henry și James Parker menționează descoperirea unor inscripții monumentale la Kustendjie și prezintă o scrisoare primită de la un cititor, Julius Kessler, în care anunță descoperirea a două inscripții, una în greacă și cealaltă în latină. Printre rândurile așternute în scrisoare și prezentate de către cei doi autori, J. Kessler susține că Kustendjie se află pe locul fostului oraș Tomis, el fiind astfel printre primii care identifică corect vechiul Tomis sub satul pescăresc Kustendjie:
„Consider că orașul Kustendjie ocupă locul vechii capitale Tomis, și mă bazez în această aserțiune pe numărul mare de inscripții pe care l-am văzut pe plăci extrase de compania feroviară, în posesia cărora se află acum".
În anul următor, 1863, Kessler semnalează descoperirea a încă două inscripții care menționează numele TOMEWS, dar și descoperirea unui vas de mari dimensiuni, probabil o dolia (vas mare pentru depozitarea cerealelor).
Revenind la colecția William Philip Price, aflată astăzi la British Museum, mai putem menționa, pe lângă cele două inscripții deja prezentate, pe cea a unei stele funerare din calcar dedicată lui Crestos, o bază de marmură a unei statui dedicate împărătesei Iulia Mameea, mama împăratului Severus Alexander, a încă unui monument funerar din calcar, dedicat memoriei lui Teimocrates, dar și a unei pietre de mormânt dedicat memoriei Ulpiei Aurelia Valeria. Descoperirea acestor inscripții (după spusele lui Kesler - în aceeași zonă) arată că realizarea căii ferate a afectat o importantă clădire a Tomisului roman, edificiu care, din păcate, este imposibil de localizat astăzi.
În afară de colecția de colecția de șase monumente antice tomitane a lui W. P. Price, la British Museum se mai află adăpostită o altă colecție, colecția medicului William H. Cullen, MD, rezident la Kustendjie în a doua jumătate a sec. XIX.
Pe lângă ocupația sa de medic, acesta a fost și un pasionat colecționar amator de antichități. La muzeul din Londra există o colecție William Henry Cullen, de monede antice de proveniență tomitană, în număr de 44 de piese. Dintre acestea, 23 au fost achiziționate direct de la dr. Cullen, în anul 1868. Din colecție menționăm o monedă de secol I p. Chr. (din vremea împăratului Nero), mai multe datate de secolele II-III ( din timpul împăraților Traian, Marcus Aurelius, Severus Alexander, Geta, Caracalla, Gordian III etc), dar și două datate în secolele V-VI, emise la Constantinopol, în vremea împăraților Anastasius I și Justin al II-lea. O excepție a grupului de 23 de monede romane din colecția Cullen, este o monedă din aur, emisă la Callatis în timpul lui Lysimah (sfârșit de secol IV a.Chr – început de secol III a.Chr.), și care este asociată cu regatul elenistic al Traciei.
Tot din aceeași colecție mai fac parte și 21 de piese ce au fost cumpărate de British Museum în anul 1876 de la cumnata doctorului Cullen, A.B. Fellowes. Cele mai multe sunt monede de epocă romană, datate secolele II-III p. Chr, dar există și o monedă grecească, bătută la Histria și care are pe revers bine-cunoscutul simbol Vulturul pe Delfin .
Pe lângă colecția de monede, British Museum a achiziționat de la dr. Cullen și un monument funerar antic, stela lui Agathandros, cumpărată de la medic în 1868, după ce acesta o găsise anterior la Kustendjie, lângă Valul lui Traian.
Achiziționarea de artefacte antice dobrogene a devenit așadar un lucru destul de obișnuit în Marea Britanie victoriană. Indiferența autorităților otomane față de patrimoniul istoric și mentalitatea englezului modern și educat au condus la crearea unei mici piețe de antichități pe traseul Kustendjie - Londra. Mai mulți dealeri din domeniu (de ex. George Eastwood) vindeau piese grecești și romane, originare din Vestul Mării Negre. De asemenea, celebra casă Sotheby's scotea periodic la vânzare colecții de antichități ale unor nobili britanici, printre aceste obiecte regăsindu-se adesea monede aduse din Dobrogea.
Britanicii înțeleseseră potențialul istoric uriaș al patrimoniului dobrogean. Nu erau însă singurii. Aproximativ în aceeași perioadă în ținutul istro-pontic supușii Franței, oameni de știință și militari, derulau ample campanii de localizare, identificare, studiere și rechiziționare de artefacte antice...
(Va urma)
Bibliografie selectivă
Patrick O Brien, Journal of a Residence in the Danubian Principalities - in the Autumn and Winter of 1853, London, Bentley & New Burlington Street, 1854.
Constantin Ardeleanu, Patrick O"Brien - Jurnalul unei călătorii în Principatele Dunărene - în toamna și iarna anului 1853, București, Humanitas, 2016.
ISM II - Inscripţiile antice din Scythia Minor greceşti şi latine, Vol.II - Tomis şi teritoriul său; culese, traduse, însoţite de comentarii de Iorgu Stoian, indici de Alexandru Suceveanu, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1987.
Thomas Forester, The Danube and the Black Sea - Memoir of their junction by a Railway between Tchernavoda and the Free Port at Kustendje; London, Edited by Edward Stanford, 6 Charing Cross, 1857.
Henry C. Barkley, Between the Danube amd the Black Sea or Five Years in Bulgaria, London, John Murray, Albemarle Street, 1876.
Paul Brummell, Britain in Constanța, articol publicat pe 14 nov.2017 pe site-ul blogs.fco.gov.uk, Foreign&Commonwealth Office, accesat pe 11.01.2019.
Gentleman's Magazine and Historical Review - Corespondence of Sylvanus Urban, Discovery of Monumental Tablets at Kustendjie, ian-iunie 1862, p.471-473; London, editors - John Henry and James Parker; Harvard College Library - from the library of Franklin Haven of Boston gift of Mark E Haven 1914; sursă - www - books.google.ro.
C.T. Newton, E.L. Hicks, Gustav Hirschfeld, F.H. Marshall (editors), Inscription/The Collection of Ancient Greek Inscriptions in the British Museum, British Museum 1874-1916, London, https://www.britishmuseum.org/collection.
C.T. Newton, The collection of ancient Greek Inscriptions in the British Museum II, III, 184, 179, British Museum, https://www.britishmuseum.org/collection.
Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
Citește și:
#arheologiepublica Dobrogea144 Patrimoniul arheologic dobrogean în epocile Modernă și Contemporană - Un preambul și primele mărturii (I)
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii