#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XLI). Transportul public pe străzile orașului

 

 
Vă propun o temă interesantă referitoare la transportul public din orașul de la malul mării.
 
În anul 1931, Primăria Brașov propunea înființarea unei firme de transport local, a unui serviciu de autobuze, sub forma de concesiune, prin fondarea unei societăți locale. Se dorea impunerea unei firme de autobuze cu curse regulate de autobuze, autobuze cu șasiuri Ford, fiind caroserii moderne, pentru perioada respectivă. Erau propuse 5 trasee care urmau a fi deservite de 16 autobuze. Traseele acopereau întregul oraș. Vara, pe unele trasee se suplimentau numărul de autobuze și de curse, ținând cont de afluxul de oameni din oraș, în special turiști și vizitatori ai orașului.
 
În același an, proprietarii de autobuze din Galați au reușit să obțină autorizația pentru circulația a 8 autobuze, inițial, iar mai apoi pentru încă 4 autobuze. Erau numite taxicouri de lux, deservind trasee din oraș din zona: Camera de comerț - Cazinou, Banca Românească, Ovidiu-Primăria, Poșta- Strada Vasile Alecsandri, Hotel Grand-Bulevardul Ferdinand, Strada Decebal- Strada Carol, Bulevardul Regina Maria-Stațiunea Mamaia, Strada Valea Albă-Strada Carol, Strada Ion Rațiu-Canton, Piața Anadalchioi.
Exista o concurență între proprietarii de autobuze și Regia Autonomă CFR, în legătură cu traseele, mai ales pentru cele către Mamaia. La această concurență se adăugau și proprietarii de trăsuri. La 2 noiembrie 1931 chestorul poliției din orașul Constanța, trimite Primăriei o adresă prin care solicita o triere a celor 168 de trăsuri din oraș. Acestea trebuiau să respecte anumite condiții de siguranță, salubritate și confort.
 
În 1932, Asociația Generală Profesională a Proprietarilor de Autovehicule din România solicita printr-o adresă către Primărie ca orice măsură legislativă adoptată să ia în considerare și punctul de vedere al acestora. Punctul de vedere avea să fie exprimat de președintele asociației, Drăgan Popovici.
 
Proprietarii de autovehicule doreau să opereze curse în continuare, pe ruta Anadalchioi –Tăbăcărie, dar se confruntau cu proprietarii de autobuze care deserveau aceiași rută.

În anul 1932 opera cu autobuze în oraș, Societatea Tomis care avea stații în Piața Independenței, în fața statuii lui Ovidiu. Aceste mijloace de transport deserveau călătorii pentru Stațiunea Mamaia. Se dorea impunerea unor taxe speciale pentru autobuze, deoarece obțineau venituri mai mari și datorită gabaritului, aduceau stricăciuni drumurilor.
 
În anul 1932 opera societatea de transport persoane în oraș numităSocietatea Tomis, care deținea 10 autobuze și opera curse regulate pe liniile Anadalchioi, Tăbăcărie, Ovidiu și Mamaia.  Proprietarii erau Petre Nicoară și Ion Păcuraru, care obțineau și concesiunea pentru cărăușia publică prin vehicule de tracțiune mecanică pentru călători și bagaje pe ruta Constanța- Mangalia. Se achita o redevență de 27.262 lei pentru fiecare trimestru. Se fixa reducerea redevenței trimestriale de la 84584 lei la 60.000 lei pe trimestru, cu începere de la 19 mai 1933, până la finalizarea contractului. Tariful maxim s-a fixat la 1,75 lei pe kilometru și persoană pentru autobuze și 2,25 lei pe kilometru și persoană pentru autoturisme. Decizia a fost aprobată de ministrul de interne Ion Nicolau.
 


Putem conchide prin a spune că în perioada interbelică serviciile publice de transport cunoscuseră o evoluție pozitivă, cetățenii find beneficiarii direcți ai acelor servicii.
 
 
Bibliografie selectivă:
SJANC, Fond Primăria Constanța, dosar 11/1931
SJANC, Fond Primăria Constanța, 11/1932,
SJANC, Fond Primăria Constanța, dosar 3/1935
***Tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București,1988
***Albumul dobrogean pe anul 1911. Constanta si Tulcea, 1911
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010
Th. Ionescu, Constanța și Tekirghiolul, Ghid ilustrat, 1924
Marin Ionescu Dobrogianu, Dobrogia în pragul veacului al XX-lea, Atelierele grafice Socecu, Bucureşti, 1904
***Dobrogea.Cincizeci de ani de vieață românească, Editura Cultura Națională, București, 1928

Despre Adrian Ilie
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri post universitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XL). Iluminatul electric în orașul pontic