#citește Dobrogea Urmuz și urmele sale prin Dobrogea
Născut la 17 martie 1883, în Curtea de Argeș, Urmuz este poate cel mai enigmatic și bizar scriitor român.
Considerat unul dintre marii rebeli ai istoriei, „profet“ al suprarealismului și precursor al literaturii absurdului, Demetru Demetrescu-Buzău (botezat mai târziu cu celebrul pseudonim de către Tudor Arghezi) a trecut, după ce a absolvit Facultatea de Drept, și prin ținutul Dobrogei, funcționând o vreme ca judecător la tribunalul din Casimcea, județul Tulcea.
Ne e greu să ni-l imaginăm pe non-conformistul Urmuz împărțind dreptatea în calitate de înalt funcționar de stat, el, care visa o carieră de compozitor, citea literatură știintifico-fantastică, era pasionat de astronomie și se juca așternând pe hârtie tot felul de năstrușnicii, pentru a-și distra familia și prietenii.
Nebișnuitul „judecător de țară” va ajunge ulterior, după participarea sa la campania anului 1913 din Bulgaria, în funcția de grefier la Înalta Curte de Casație din București, având responsabilitatea de a-și întreține frații și mama rămasă văduvă.
Scrierile sale, care declarau război total tradiției, logicii și gramaticii comune, „în cautarea unor formule înnoitoare” sunt remarcate de Arghezi, care începe să le publice, în anul 1921, în revistele Cugetul românesc și Bilete de papagal.
Numele lui Urmuz capătă maximă notorietate odată cu tragicul său sfârșit, survenit la 23 noiembrie 1923, când se împușcă în cap, în mijlocul Bucureștiului. Sora sa, Eliza, îi justifică gestul extrem declarând că scriitorul „era tot mai afectat de vidul interior care se căscase în el, de o golire de sens a cuvintelor şi actelor proprii. Îl chinuia inutilitatea existenţei umane: supunerea oarbă unui destin pe care omul nu-l poate înfrânge. Să fii creat ca puterea ta de muncă s-o închini agonisirii hranei zilnice, să-ţi iroseşti timpul destinat vieţii pentru menţinerea trupului supus morţii. Ar fi trebuit ca tot ceea ce ţi s-a dat mai bun, mai frumos – viaţa – să fie sortită făuririi operelor de artă“.
Opera lui Urmuz, alcătuită din doar câteva zeci de pagini, urma să marcheze lumea artistică românească și nu numai, având o neașteptată influență asupra literaturii de avangardă și contribuind la largirea conștiinței estetice.
Eugen Ionescu îl va vedea pe Urmuz ca un precursor al „tragediei limbajului” și unul dintre cei mai inovativi scriitori ai tuturor timpurilor, recunoscându-i influenţa majoră asupra propriilor scrieri.
Sursa foto: captura youtube/TVR Cultural
Citește și:
#Dobrogea Digitală: Eugen Ionesco, singurul român membru al Academiei Franceze
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp