#citeșteDobrogea Asociaţii sportive şi cercetaşii în Constanţa interbelică

În perioada dintre cele două războaie mondiale activitatea sportivă a cunoscut o efervescenţă prin apariţia unor cluburi de fotbal, tenis, box, precum şi ale unor asociaţii de cercetaşi.

Unul din aceste cluburi sportive a fost Victoria, ce avea o echipă de fotbal care a obţinut rezultate pozitive în confruntările cu alte echipe din judeţ sau din ţară. Primăria oraşului Medgidia oferea ajutoare financiare acestui club de fotbal, care avea susţinători şi în acest oraş.
O altă echipă de fotbal a fost Venus, o filială a clubului din Bucureşti, care fusese înfiinţat în 1923. Avea 50 de membri, preşedinte fiind G. Tănăsescu, iar preşedintele de onoare era Alexandru Vidopol.

O altă echipă a fost Arţio, înfiinţată în februarie 1922, fuzionând în 22 iulie 1922 cu Filiala 37 a cercetaţilor Uniunii Armene de Educaţie fizică. Activitatea principală era fotbalul. În acelaşi timp se practicau şi sporturile uşoare, precum atletismul. În perioada interbelică existau 99 de membri, dintre care 18 erau fondatori, 81 erau membri activi, iar 7 erau onorifici. Preşedinte era V. Ovanesian, iar preşedinte de onoare a fost consulul Republicii Armenia, Djivian Altunian.

Boxing Club a fost înfiinţat la 1 Mai 1923 de către un grup de elevi de liceu. Se practica boxul şi atletismul. Avea 105 membri, dintre care 15 fondatori şi 90 de membri activi. Sediul clubului era pe strada Traian, nr.28. Preşedinte al clubului era M. Banderli, iar preşedintele de onoare era prof. N. Constantinescu-Pană.
Cercul Militar avea o secţie de tenis. Avea 15 membri, fiind un sport costisitor pe care nu şi-l permiteau mulţi constănţeni. Sediul îl avea pe strada Ferdinand. Preşedinte era colonelul Bărbulescu, comandant al Regimentului 34 Infanterie.
Tennis club a fost înfiinţat în 1919, având 56 de membri. Sediul era în cadrul Serviciului Porturilor Maritime. Preşedinte al clubului a fost inginerului Petre Mocanu, iar vicepreşedinte Vasile Belu. Încă din anul 1905 exista un regulament pentru jocul de Lawn-Tennis ( tennis pe iarbă). Jocurile urmau să se desfăşoare pe terenurile din grădina publică. Cei care doreau să practice acest sport trebuiau să plătească un abonament. Acest abonament ajungea la 25 lei pentru o familie. Persoanele abonate puteau permite accesul unor persoane fără abonament, de maxim trei ori. Fileul şi terenul erau puse la dispoziţia jucătorilor de către societatea care administra terenurile. Jucătorii foloseau rachetele personale. În zilele de joi şi duminică, după amiază, erau gratuite jocurile pentru elevii şcolilor primare şi gimnaziale, sub coordonarea Societăţii de gimnastică.
Yacht Club Regal Român (J.C.R.R) s-a înfiinţat în aprilie 1921. Se practicau sporturi nautice precum: yachting, canotaj, nataţie, regate, polo. Sediul se afla în strada Independenţei, nr.6. Preşedintele de onoare al clubului era M.S. Regele Ferdinand I. Preşedinte activ era Prinţul Carol.
În ceea ce priveşte cercetaşii aceştia erau organizaţi în cohorte. Una din primele cohorte de cercetaşi din Constanţa a fost Cohorta Ovidius. Bazele acestei organizaţii au fost puse încă din anul 1914, jurământul fiind depus în 1915, comandant fiind prof. N. Constantinescu-Pană.
În timpul primei conflagraţii mondiale cercetaşii s-au implicat activ în activitatea spitalelor şi a serviciului poştal. După ocuparea Dobrogei de către trupele germano-bulgaro-turce, cohorta s-a mutat în Moldova liberă, stabilindu-şi sediul la Galaţi.

După război, cohorta va reveni pe tărâmuri dobrogene sub comanda vechilor conducători. Noii lideri ai organizaţiei au fost T. Dolgeanu şi S. Mitef. Din rândurile cercetaşilor şi-au dat viaţa pentru patrie:  Moisis, Buză şi Crăcană, datorită atacurilor aeriene ale aviaţiei germane asupra spitalului instalat în sediul Şcolii normale de băieţi.
Sediul cohortei se afla pe strada Traian, la sediul liceului, fiind îngrijit prin eforturile acestora.
O a doua cohortă a cercetaşilor dobrogeni avea sediul la Medgidia, fiind compusă doar din musulmani, recrutaţi din cadrul Seminarului musulman de la Medgidia. Mentorul acestora a fost profesorul de Limba Română şi director al instituţiei vocaţionale amintite, Alexandru Alecu.
Putem conchide prin a spune că tinerii constănţeni erau preocupaţi de petrecerea timpului liber dar şi pentru a obţine performanţă în cadrul unor cluburi sportive. Cercetaşii s-au implicat în activităţi de voluntariat, mai cu seamă în timpul Primului Război Mondial.
 
Bibliografie selectivă:
S.J.A.N.C., Fond Primăria Constanţa, Dosar 28/1905-1906
 S.J.A.N.C., Fond Primăria Constanța, Dosar 5/1918
 Th. Ionescu, Constanţa şi Tekirghiolul. Ghid ilustrat. 1924, Institutul grafic "Albania", Constanţa
Constanța –mărturii documentare, vol.1, coordonatori: Virgil Coman, Constantin Cheramidoglu, Editura Ex Ponto, Constanța, 2012
Adrian Ilie, Medgidia. Istoria oraşului din 1918 până în prezent, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2012

Despre Adrian Ilie:

Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:

#citeșteDobrogea Unele aspecte economice din Constanţa interbelică