#citeșteDobrogea Influența Uniunii Sovietice asupra lucrărilor Canalului Dunăre - Marea Neagră

Lucrările la Canalul Dunăre-Marea Neagră au început la sfaturile liderilor sovietici care doreau să stopeze eventualele acțiuni ale opoziției, prin folosirea acesteia la realizarea obiectivului, prin folosirea muncii forțate, a unor practici brutale, doar cu scopul de a păstra puterea politică.
 
Întâlnirea lui Iosif Vissarionovici Djugașvili (Stalin) cu Gheorghe Gheorghiu-Dej la Moscova, a fost dominată în totalitate de liderul sovietic, ce se afla în faţa unor hărţi regionale şi avînd în mână „un băţ , îl puse pe undeva pe lângă Cernavodă şi apoi de-acolo făcu harşti cu el până pe lângă Constanţa. Pe-aici , zise, faci un canal care să lege Dunărea de Marea Neagră şi îi trimiţi acolo să-l sape pe toţi aceştia care râd de voi. Să lanseze de-acolo anecdote dacă or să mai aibă chef, şi dai două lovituri deodată, fertilizezi Dobrogea, despre care mi s-a spus că suferă de lipsă de apă şi deschizi o cale spre mare şi scapi şi de aceşti inşi glumeţi...”

La 22 iunie 1949, prin H.C.M. nr. 613, este aprobat memoriul tehnico-economic, întocmit de o comisie mixtă româno-sovietică.

În lunile mai-iunie 1949, au fost executate un număr mare de foraje şi puţuri de-a lungul canalului. Volumul total al sondajelor manuale şi mecanice a fost de 6.166 ml. Din comisia care a studiat posibile trasee ale canalului au făcut parte şi N. Maslov, D. Prociuhan şi K. Pestovschi. S-a discutat alegerea unor variante favorabile, fiind studiate în laboratoare peste 1000 de probe de argilă şi nisipuri din diferite zone şi straturi.

A fost adoptată soluţia variantei cu un bief, construcţia ecluzei în scări, soluţie care nu se potrivea structurii terenului, fiind mai scumpă cu 23,6 miliarde lei, iar traficul canalului ar fi suferit o micşorare cu 20%. Viteza de trecere a convoiului de vase se mărea de la 8 la 13 ore.

În 1952, a fost elaborat studiul scurtării termenului de dare în exploatare a Canalului Dunăre-Marea Neagră. Forajele experimentale şi cele mecanice s-au realizat în proporţie de 141,8%, prin executarea a 1608 ml. Lucrările de laborator au fost realizate în proporţie de 81%. Conştientizând faptul că termenele de predare a lucrărilor sunt total nerealiste, Comitetul de Stat al Planificării şi Direcţia Generală a Canalului au recunoscut întârzierea lucrărilor şi au realizat prin ing. C.Atanasiu şi A.Stănescu  „Raportul sintetic asupra studiului tehnico-economic al Canalului Dunăre-Marea Neagră”,  în soluţia construirii acestui canal în trei trepte, a formării unui lac în Valea Carasu şi a terminării canalului la finele anului 1957. Nu puteau fi depăşite termenele cauzate de rămânerile în urmă, dat fiind şi posibilităţile financiare reduse ale statului. Nici "ajutorul" oferit de sovietici nu era suficient pentru a continua lucrările în ritmul propus. Noua evaluare financiară a acestei variante era mult mai costisitoare, fiind cifrată la 165,2 miliarde lei sau 8260 milioane lei (ca urmare a reformei financiare din 1952 ). Piesele de schimb pentru utilaje se procurau cu dificultate, pentru Skoda 706, Zis 150, Praga R.N., rulmenţi, ce aveau valoarea de un milion lei. Acest lucru îngreuna lucrările și îndeplinirea planurilor de execuție propuse.

Utilajele de săpat erau Dragă N.Z. 12 şi R.7 (4 bucăţi), utilaje de săpat ce aveau capacitatea de 11,2 mc /cupă. Draglinele nu au săpat datorită ploilor (9, 10, 16 octombrie 1952), împotmolindu-se în terenul mlăştinos. Rămânerile în urmă au fost de circa 200.000 m³. În 1953 valoarea utilajelor comandate în Uniunea Sovietică se ridica la 231 milioane ruble.
Utilajele de import necesare erau:

 
În 1953, se aflau la reparaţii : un tractor KIROV, (termen de reparaţie 4-7 luni)  şi o macara HP ( termen de reparaţii –o lună) . Planul unui utilaj, precum NZ 12, era de 335 m³, pe schimbul de 8 ore . Pe perioada construcţiei au existat întreceri de tip stahanovist pentru depăşirea planului, inventatori ai unor metode mai productive, metode sovietice de predare a schimburilor, de multe ori existând şi victime ale acestei practici. Printre stahanovişti pot fi amintiţi zidarul Dumitru Dumitru, care aplicând metoda „Orlov”, de realizare a zidăriei cu cărămidă şi-a depăsit norma cu 332%. Vasu Nicolae a popularizat metodele de lucru sovietice, prin care timpul de exploatare a maşinilor şi utilajelor a crescut la 95%.
Cu toate acestea nu s-a reușit finalizarea la termen a lucrărilor și darea în folosință a canalului, a;a cum fusese proiectat. Moartea liderului sovietic va stopa lucrările la acest obiectiv, care va fi reluat în alte condiții, peste două decenii.
 
Bibliografie selectivă :
Marin Preda , Cel mai iubit dintre pămînteni, vol. I, Editura Marin Preda, Bucureşti, 1993
S.J.A.N.C., Fond Direcţia Generală a Canalului Dunăre-Marea Neagră, Dosar 912/1949
Ibidem, Dosar 131/1952
Ibidem, Dosar 2322/1953
Ibidem, Dosar 786/1952
Ibidem, Dosar 245/1953
S.J.A.N.C., Fond C.P.C., Dosar 30/1951
Adrian Ilie, Claudia Ilie, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Editura Ex Ponto, Constanța, 2011
 
Sursa foto: S.J.A.N.C., Fond Fototeca Direcţiei Generale a Canalului Dunăre-Marea Neagră, Dosar 9/1953

Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#CiteșteDobrogea Canalul Dunăre - Marea Neagră, de la exprimare ideologică, la necesitate (GALERIE FOTO)