#citeșteDobrogea O poveste adevărată și puțin știută din Constanța anilor 1859-1860 (II) - Răpirea frumoasei sclave din Vidin, fuga la București și stabilirea la Kustendjie

În iarna începutului de an 1859, bogatul englez Samuel White Baker, explorator și vânător împătimit, ajunge împreună cu un prieten în orașul Vidin, aflat la acea vreme pe teritoriul Imperiului Otoman. Vizita sa coincide cu desfășurarea unui eveniment inedit și anume un târg de sclavi de elită. Persoana „scoasă la mezat“ este o tânără de numai 15 ani, blondă și foarte frumoasă, pe nume Barbara Maria Szazs (Sass) - Finjanjian (ulterior Finnian). Baker și amicul său indian, prințul Duleep Singh, participă la eveniment, iar britanicul (acum în vârstă de 38 de ani) se îndrăgostește pe loc de tânăra ce urma a fi vândută ca sclavă…



Barbara Maria Szasz (Sas), viitoarea lady Florence Baker, s-a născut în orașul Nagyenved (astăzi Aiud, România), la acea vreme aflat în Transilvania stăpânită de Imperiul Austriac (1804-1867), devenit ulterior Imperiul Austro-Ungar (monarhie duală - 1867-1918). Potrivit celor mai multe surse, data nașterii este 6 august 1841, caz în care în 1859 ar fi avut aproape 18 ani. Alte izvoare (Shipman, vezi sursa citată, Timeline, IX) dau ca dată a nașterii anul 1845, ceea ce ar însemna că fata avea în 1859 puțin peste 14 ani. Se cunoaște faptul că tatăl ei, ofițerul Mathias Szasz a participat la revoluția eșuată contra puterii austriece (1848-1849), fapt ce i-a adus adus moartea. Mulți dintre cei care luptaseră contra austriecilor ajung să se refugieze, împreună cu familiile lor, în Imperiul Otoman. Așa se întâmplă și cu orfana Barbara Maria, care în anul 1859 ajunge la Vidin, împreună cu doica sa. De aici, este luată în familia unei armence, Hanim Finjanjian. Potrivit surselor britanice (ex-Shipman), armeanca era implicată în traficul de sclavie de lux și lua tinere orfane pe care le creștea, le educa și apoi le vindea haremurilor unor înalți oficiali otomani. Așa se face că tânăra din Aiud locuiește la familia Finjanjian timp de aproape zece ani.  Redenumită Florenz, fata se bucură de o educație aleasă, învață matematică, geografie, muzică, artă și ajunge să vorbească mai multe limbi străine, inclusiv araba.

La începutul anului 1859, matroana Finjanjian decide să o vândă și îi face „publicitate“ fetei în ziare din Vidin, Sofia și chiar Constantinopol. Licitația are loc sub forma unui dineu, iar la ea este prezent și Samuel White Baker. Izvoarele ne spun că britanicul, fermecat de fată, a licitat pentru ea împotriva pașei din Vidin, dar a pierdut în fața demnitarului turc. Baker nu renunță însă și se hotărăște să o fure pe tânăra ardeleancă. Îl mituiește pe supervizorul haremului, pe nume lala Ali (eunuc african) și o răpește. Fata acceptă salvarea și îl însoțește în marea aventură. Ei fug din Vidin, trec Dunărea în Țara Românească și cu o trăsură merg direct la București. Cei doi stau aici o perioadă, iar tânăra este înregistrată sub numele lady Florence Baker, însă ei se vor căsători oficial ani buni mai târziu, în 1865, în Marea Britanie.

La București, Baker intră în legătură cu Sir Robert Gilmour Calquhuon, consulul general al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, cel care, în virtutea unor buni prieteni comuni, este de acord să îl ajute. Astfel, el îi eliberează fetei un pașaport britanic pe numele Florence Barbara Maria Finnian (după vechiul nume Finjinian sub care fusese înregistrată la Vidin). Oricum, consulul știa că Florence nu ar fi primit niciodată un pașaport din locul natal pentru că Austria îl considera pe tatăl ei un trădător. În timp ce se ocupă de aceste acte, Baker aude zvonul că în Dobrogea ar putea fi numit, la un moment dat, un vice-consul britanic. El îl întreabă pe noul său amic Calquhoun dacă îl poate ajuta să obțină acest post. Diplomatul îi spune că nu se pune încă problema unui vice-consul la Kustendjie și îi recomandă să prindă un post administrativ în cadrul DBSR-ului, compania care avea în concesiune calea ferată dobrogeană și portul Kustendjie. Baker trimite o solicitare de angajare, de la București la Londra, însă se teme de un lucru: vice-președintele Consiliului Director al DBSR, Sir William Philip Price, nu îl are tocmai la inimă. De aceea, Baker apelează la ajutorul lui Charles Liddel, vechi prieten al familiei sale și inginer șef al companiei feroviare. După trei săptămâni de așteptare vine și răspunsul: este noul Super Intendent al companiei, iar următorii doi ani trebuie să îi petreacă în micul orășel de pe malul Pontului Euxin. Samuel White Baker și Florence Finnian (prezentată tuturor ca Lady Baker) părăsesc Bucureștii și vin la Kustendjie…

Pe data de 30 martie 1859, Samuel White Baker și consoarta sa se află deja la Kustendjie, iar noul angajat al DBSR-ului îi scrie o scrisoare amicului său Eduard Montagu Stuart-Wortley, baron de Wharncliffe:

 
(Va urma)
 
 
Mențiune - Termenul folosit de englezi pentru Constanța secolului XIX este Kustendjie, el se regăsește astfel în aproape toate izvoarele istorice, în documentele, cărțile, ziarele și revistele britanice ale acelor timpuri. Am preferat să folosim termenul britanic în detrimentul celorlalte cunoscute, dar neuzitate de sursele din Regatul Unit.
Bibliografie selectivă
Pat Shipman - “To the heart of the Nile – Lady Florence Baker and the Exploration of the Central Africa”, Transworld Pub, Harper Collins e-book, 2004.
Douglas T. Murray, Arthur S White - “Sir Samuel White Baker – A Memoir”, MacMillan&Co., London, 1895.
Jim Cameron - “Samuel White Baker: the early years”, articol publicat pe 18 ianuarie 2013 în ziarul online Cranbrook Daily Townsman.
Ellen Castelow –-“Florence, Lady Baker”, historic.uk
Britannica.com - “Sir Samuel White Baker”, last updated by contributors 26 dec.2021.
M.J.Throw - “The adventure of Sir Samuel White Baker: Victorian Hero”, Pen &Sword, Illustrated Edition, 2011.
Sir Samuel White Baker - “The Rifle And Hound In Ceylon”, 1853.
Sir Samuel White Baker - “Wild Beasts And Their Ways, Reminescenses Of Europe, Asia, Africa and America”, 1890.
Doina Păuleanu - „Regalitatea şi Marea (Dobrogea 1878-1914)“, Editura Monitorul Oficial R.A. 2015, cap. II „Dobrogea înainte de Războiul pentru independenţă“, p.27-50.
Thomas Forester - “The Danube and the Black Sea - Memoir of their junction by a Railway between Tchernavoda and the Free Port at Kustendje“; London, Edited by Edward Stanford, 6 Charing Cross, 1857
Henry C. Barkley - “Between the Danube and the Black Sea (or Five Years in Bulgaria", London, John Murray, Albemarle Street, 1876.
Gheorghe Radu Stănculescu, Radu Ștefan Cornescu, Dorin Paul Bucur - „Catalogul Expoziţiei Documentare deschise cu ocazia Aniversării a 150 de ani de la inaugurarea Căii Ferate Cernavoda - Constanţa“, 4 oct.2010; colaboratori Lavinia Gheorghe şi Alexandru Popescu; catalog realizat sub egida Ordinului Arhitecţilor din România Filiala Dobrogea şi a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
 
Alex. Popescu - Inginerul şi antreprenorul englez John Trevor Barkley (12 oct.1826-8ian. 1882), un constructor din Dobrogea, Bulgaria şi România, sursă - www.scribd.com, uploaded 9 oct. 2010, articol accesat pe 14 ian. 2019
 
Sursa foto: wikipedia.org
 
Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea: O poveste adevărată și puțin știută din Constanța („Kustendjie“) anilor 1859 -  1860 (I) - Sclava din Ardeal ajunsă lady și soțul său, Sir Samuel White Baker