#citeşteDobrogea Participarea dobrogenilor la cel de-al Doilea Război Balcanic

România va lua parte la cel de-al Doilea Război Balcanic în anul 1913. Va lua parte la acțiunea decisă de conducerea statului român, după alegerea statutului de neutralitate în Primul Război Balcanic din anul 1912.

Zona Balcanilor se afla într-o fierbere și nesiguranță la începutul secolului trecut, fiind cu buna știință numit "butoiul cu pulbere al Europei".  Participarea armatei române la acest conflict regional a fost considerată o surpriză pentru Europa, după cum apreciau și atașații militari străini. România va intra în vâltoarea celui de-al doilea război balcanic declanşat la 16/29 iunie 1913 şi va contribui la temperarea pretenţiilor vecinului de la sud de Dunăre. Operaţiunile militare au fost declanşate în urma refuzului părţii bulgare de a înceta imediat ostilităţile. În aceste condiţii la 27 iunie/10 iulie 1913, România a deschis ostilităţile cu vecinul de la sud de Dunăre. Au existat două direcţii ale ofensivei: pe direcţia secundară: Corpul din Dobrogea, sprijinit de flotilă a înaintat până la 30 iunie/13 iulie, ocupând teritoriul de dincolo de linia Turtucaia – Balcic, inclusiv Bazargic; pe direcţia principală: Sofia, operaţiunile s-au desfăşurat între 2/15 iulie- 6/19 iulie, forţele române ajungând la 25 de km de capitala Bulgariei.



 În realitate, nu au fost confruntări militare ca urmare a solicitărilor de a se încheia un armistiţiu de încetare a ostilităţilor, înainte de a se desfăşura operaţiuni militare în adevăratul sens al cuvântului. Campania militară a României dincolo de Dunăre avea menirea de a speria adversarul, intrând pe teritoriul acestuia, dar şi de a pregăti armata pentru un război de mari dimensiuni, cum avea să înceapă nu peste mult timp.

Prezenţa la sud de Dunăre reprezenta un exerciţiu util pentru Armata Română aflată la un nivel de echipare destul de precar, dar şi pentru a folosi armamentul pe care-l avea în dotare, unele elemente fiind chiar necunoscute soldaţilor români.

În 1 aprilie 1913,  a fost adoptată în unanimitate, în Parlamentul României, Legea pentru organizarea serviciului aeronauticii, fiind printre primele state care au implementat acest serviciu în armată.

Pe baza Înaltului Decret nr. 4609, mobilizarea a început la 20 iunie/3 iulie 1913, prima zi fiind la 23 iunie/6 iulie 1913. La ora 10.00 p.m., Regimentul 34 Infanterie, din care făceau parte şi soldaţi din Medgidia, primea ordinul de începere a mobilizării. Din efectivul de 3.332 de soldaţi, 166 aveau instrucţia incompletă, provenind din rândurile rezerviştilor. Au fost constatate lipsă 493 de revolvere, ce au fost înlocuite cu arme model 79. Regimentul constănţean va rechiziţiona 221 cai, 12 trăsuri şi 49 perechi de hamuri, fără ca proprietarii acestora să primească despăgubiri, dar şi fără alte însemne care să permită identificarea ulterioară a proprietarilor.

România a participat la acest conflict cu 247 batalioane, 93 escadroane şi 180 baterii, la care se vor adăuga alte subunităţi şi servicii auxiliare. Necesarul de ofiţeri era de 11.000, iar numărul celor mobilizaţi a fost de 8.693, condiţii în care se vor folosi ofiţeri rezervişti.

Moralul trupelor mobilizate a fost unul ridicat, la care nu se aşteptau nici măcar superiorii. După îndemnuri ale conducătorilor şi preoţilor cu privire la eliberarea teritoriilor şi la apărarea ţării, Batalionul 1 Infanterie a plecat în marş în uralele mulţimii. Colonelul Ion Dragalina, comandantul Brigăzii 29 Rezervă, îşi exprima încrederea în Regimentul 34 cu care muncise timp de doi ani.

 Implicarea României a contribuit la stingerea conflictului într-un timp scurt, iar ulterior la organizarea tratativelor de pace ce se vor desfăşura la Bucureşti şi care vor culmina cu semnarea tratatului la 10 august 1913. Acest lucru denotă importanţa României în această zonă tensionată, jucând rolul unui pacificator al zonei, rolul unui arbitru zonal.

Locuitorii Cadrilaterului vor primi cu braţele deschise armata română, aşteptând-o ca pe o izbăvire. În urma discuţilor desfăşurate în capitala României, se va lua decizia ca aceasta să primească partea de sud a Dobrogei istorice, cunoscută sub denumirea Cadrilater.
La 10 august 1913, Nicolae Titulescu a fost numit în Comisia pentru delimitarea frontierei în sudul Dobrogei, constituită în urma Conferinţei de Pace de la Bucureşti. 

Soldați musulmani care au participat la acest conflict au fost:

ABDUL SOIUN, de profesie plugar, a avut gradul de soldat, făcând parte din contingentul 1901. A fost mobilizat în Regimentul 34 Infanterie şi a participat la campania militară din timpul celui de-al doilea război balcanic din 1913. Ca răsplată a fost decorat cu medalia „ Avântul Ţării”, cu brevetul nr. 476/1914.

ALI OSMAN, era un cafegiu în viaţa civilă şi a avut gradul de soldat, făcând parte din contingentul 1907. Mobilizat în Regimentul 34 Infanterie a luat parte la campania din 1913, fiind decorat cu medalia „ Avântul Ţării”, cu brevetul nr. 2655/1913.

GIMADIN ISMAIL, de profesie plugar, făcea parte ca soldat din contingentul 1909, în Regimentul 9 Artilerie Craiova. A participat la campania din 1913 cu Regimentul 9 Roşiori, fiind decorat ca şi alţi combatanţi cu medalia „ Avântul Ţării”.

ELMAMBET ILIEAS, a avut profesia de plugar, iar în armată a deţinut gradul de sergent, făcând parte din contingentul 1910. Mobilizat în Regimentul 9 Călăraşi a participat la campania din 1913. A fost decorat cu ordinul militar „ Avântul Ţării”, având brevetul cu nr. 908/1913.
La campania militară din anul 1913 au participat din Medgidia soldaţii Cadâr Asan, Ali Osman, Benlisea Elias, Şefchi Isleam, Abdul Soium, Curti Isleam.

Putem concuziona prin a spune că participarea noastră la acest conflict a reprezentat o provocare pentru Armata Română, pusă în fața unei organizări înaintea Marelui Război.
 
Surse bibliografice:
 
A.M.R., Fond 2272, Dosar nr. 5
A.M.R., Fond 2272, Dosar nr. 17
Lascu Stoica, Prezenţe ale turco-tătarilor în viaţa spirituală a Dobrogei (1913-1915), în volumul Tătarii în istoria românilor, I, Editura Muntenia, Constanţa, 2004,
Costin Scurtu, Armata terestră română din Dobrogea (1829-1919), vol. I, Editura Muzeului Marinei Române, Constanţa, 2008
Virgil Coman, Mărturii decumentare privind Campania militară a României din 1913, în volumul Campania militară a României din 1913, Editura Etnologică, Bucureşti, 2013
George G. Potra, Nicolae Iorga – Nicolae Titulescu. Interferenţe, Fundaţia Europeană Titulescu, Bucureşti, 2011
R.J. Crampton, Europa răsăriteană în secolul al XX-lea... și după, Editura Curtea Vevhe, București, 2002
Adrian Ilie, Medgidia la începutul secolului XX. Participarea la cel de-al doilea război blcanic și la operațiunile Primului Război Moondial, Editura Ex Ponto, Constanța, 2014
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 

Citeşte şi:

#citeșteDobrogea Mari proprietari funciari în Dobrogea