#citeșteDobrogea Spiru Haret sau Omul-izvor

Pentru Spiru Haret (pe care îl comemorăm azi, la 108 ani de la moarte), Școala era centrul viu al unei națiuni, expresia acesteia, şansa ei de supraviețuire și evoluție.

„Cum arată astăzi școala, va arăta mâine țara” spunea genialul reformator al învățământului românesc de la sfârșitul secolului XIX, o adevărată personalitate enciclopedică, excelând în toate domeniile studiate.
Prestigios Matematician, sociolog, pedagog, astrolog sau politician, academicianul Spiru Haret este, înainte de toate, cel care a marcat fundamental devenirea școlii românești. El a stabilit criterii mai limpezi şi mai judicioase în recrutarea profesiilor, a introdus alte metode de învăţare a limbilor străine, a istoriei, a geografiei, ştiinţelor naturale, de asemenea a muzicii, în gimnaziu şi licee, cautând să înlăture metodele mecanice şi să încurajeze participarea elevilor.
El este cel care a înfinţat grădiniţele de copii în România, cea dintâi deschizându-şi porţile la 1 decembrie 1897, a psu bazele școlilor profesionale elementare și inferioare.
Spiru Haret a extins durata anilor de studiu până la opt ani, asa cum era și în celelalte țări europene, a unificat invatamantul primar elementar in toata țara, a reorganizat școlile normale pentru învățători, s-a ingrijit de editarea de carte școlară in asa fel incat manualele, printr-un pret mic, să fie accesibile si copiilor saraci, a pastrat impartirea liceului in sectii distincte cu profil clasic, real sau modern
În perioada 1897-1910 în care s-au pus in aplicare reformele sale, s-au ridicat în România 2.343 de scoli, iar rata analfabetismului a scăzut cu aproximativ 20%.
 
Personalitate copleşitoare prin multitudinea, varietatea şi complexitatea preocupărilor și calităților sale, Spiru Haret s-a numărat printre cele dintâi spirite româneşti luminate, un autentic model  uman, ştiinţific, social, politic, pedagogic, creând o emulaţie spirituală fără egal în epocă și având generaţii întregi de discipoli gata să ducă mai departe nesecatul „izvor“ academic, intelectual, didactic pe care l-a „înfiripat“ Spiru Haret.
Amintirile legate de el sunt emoţionante. Prin opera sa, dar şi prin felul său de a fi, a creat un adevarat curent, haretismul, esența sa fiind introducerea factorului cultural şi economic în masa poporului român, adică la sate, cu sprijin pe învăţătorii rurali.
Uriașa corespondenţă rămasă în urma sa, deopotrivă trimisă şi primită, dovedește interesul și dedicația pe care Haret o acorda fiecărui corespondent, căci obișnuia să răspundă oricărei scrisori care îi era adresată, dascălii români de pretutindeni știind că acolo sus, la Bucureşti, cineva se interesează şi de munca lor. „După concepţia unora, domnilor, – spunea Spiru Haret la 4 decembrie 1903,  în Cameră – ar trebui ca ministrul Instrucţiunii să fie un Dalai Lama de care să nu se poată apropia nimeni şi nimeni dintre dascăli să nu-i poata vedea faţa. Concepţiunea mea, d-lor, e alta: eu cred că ministrul, oricare ministru, este dator să fie în cea mai aproape atingere cu toţi cei pe care este chemat să-i administreze. Să le dea îndemnuri şi să le dea sfaturi; să le dea învăţăminte, să-i certe atunci când ei greşesc. Eu aşa fac. Este o muncă foarte mare pentru care mi-o dau pentru aceasta, dar nu-mi pare rău de dânsa.”
Fiind solicitat să facă o machetă pentru statuia lui Spiru Haret, Constantin Brâncuşi (care îl cunoscuse personal) a prezentat o simplă fântâna. Sculptorul esențelor aşa l-a văzut pe Haret, ca pe un izvor de apă vie. Și aşa a fost, într-adevăr, pentru poporul său: o fântână dătătoare de viaţă și de cunoaștere.
 
Sursa foto: captura youtube/TVR

Citește și:

#Dobrogea Digitală - „Dobrogea 1878-1928. Cincizeci de ani de vieață românească“: „Lui Spiru Haret - Dobrogea recunoscătoare”