#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XI). Strada Mahomedană devenită strada Elena Pavel, iar mai apoi strada Muzeelor sau Arhiepiscopiei

 
Strada Mahomedană Strada Musulmană Strada Gheorghe Grigore Cantacuzino Strada Elena Pavel Strada Muzeelor/Arhiepiscopiei
Vă propun o altă locație interesantă care a găzduit case particulare, societăți comerciale sau agenții de vapoare, fiind în apropierea portului și a deschiderii către mare.
Inițial, strada aflată în zona peninsulară a Constanței s-a numit Mahomedană până în 1912, apoi Musulmană din 1912, din 1930 a revenit la denumirea de Mahomedană, apoi Gheorghe Grigore Cantacuzino, iar din 1950 a purtat denumirea Elena Pavel, om politic comunist. În prezent poartă denumirea de strada Muzeelor sau Arhiepiscopiei. Strada s-a aflat în secțiunea roșie a împărțirii teritorial-administrative realizate de autoritățile locale în 1896-1897.
Strada Mahomedană purta această denumire ca urmare a faptului că pe această stradă se găseau proprietăți ale turcilor, existând în zonă și o geamie a comunității musulmane. În 1880 trăiau în Constanța 154 de turci și 1853 de tătari.



La recensământul realizat în 1885, pe strada Mahomedană au fost recenzate 18 case locuite, 8 case nelocuite și 5 locuri virane. Existau 19 case cu un etaj, 5 case cu două etaje și 2 case cu trei etaje. Acest lucru demonstrează faptul că existau proprietari ai unor case bine realizate din punct de vedere arhitectural. Unul dintre proprietarii acestor case era Tache Manicatide, un mare proprietar și antreprenor al Constanței, despre care am mai scris și în alte articole.
Pe strada Mahomedană avea mai multe proprietăți și Nicolae Macri, căpitan al portului și rudă cu Ianis și Otton Macri, furnizori de vapoare. Căpitanul Nicolae Macri era unul din intelectualii orașului, fiind foarte apreciat de comunitate, în special de cea elenă din care făcea parte.
Pe strada amintită care făcea legătura între Piața Independenței și Bulevardul Elisabeta, se afla și agenția de vapoare a fraților Troeano. În perioada interbelică în zona portului, pe strada amintită își avea sediul firma de cereale a lui Serafidis&Papazian.
Activități comerciale desfășurau și frații Vilhelm și Alfred Saint. Aceștia vindeau saci și mușamale, fiind în legătură cu armatorii de vapoare.

Pe strada Mahomedană a funcționat, la nr.2, Școala profesională în perioada 1897-1899, fiind ulterior mutată, din 1931 pe strada Traian. Inițial avea 40 de eleve în anul I, datorită creșterii numărului de eleve se va renunța la prima locație și se va schimba denumirea școlii în Liceul de fete, din 1919.






Catedrala a fost construită între anii 1883-1895, în stilul vechii arhitecturi din Țara Românească, sub conducerea arhitectului Alexandru Orăscu. Deschiderea oficială a avut loc la 22 mai 1895, din cauza picturii, care a fost refăcută de George Demetrescu - Mirea. Până în anul 1925 a servit drept biserică parohială, iar între anii 1925 - 1950 a fost folosită ca biserică episcopală a fostei episcopii a Tomisului. La 3 august 1941, din cauza unuibombardament sovietic, altarul, catapeteasma cu icoanele și pictura au fost avariate și parțial distruse. A fost reconstruită după război și a fost resfințită la 14 ianuarie 1951 de către patriarhul Justinian Marina, împreună cu episcopul Chesarie Păunescu al Dunării de Jos, în prezența unui număr mare de preoți și de credincioși din Dobrogea.Mobilierul din stejar sculptat, după planul marelui arhitect Ion Mincu, inclusiv catapeteasma au fost realizate la Paris în jurul anului 1890, în atelierele casei André Dorea. A reprezentat și reprezintă o emblemă a orașului.


Putem conchide prin a spune că pe strada ce făcea legătura cu portul au fost dezvoltate o serie de activități comerciale și a celor legate de transporturile maritime, la care au luat parte grecii, turcii și toți cei interesați de activitatea portuară.

GHEORGHE GRIGORE CANTACUZINO (1832-1913)


Prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino supranumit Nababul a fost un om politic român, membru al Partidului Conservator, descendent al domnitorului Constantin Brâncoveanu, ales primar al Bucureștiului (mai 1869 - ianuarie 1870), ministru în mai multe guverne și cel de-al 20-lea prim-ministru al României de două ori, în perioadele 1899 - 1900 și 1904 - 1907.
A fost ales deputat în Adunarea Constituantă de la 1866, unde a făcut parte din comitetul însărcinat cu elaborarea Constituției din 1866.
A fost ales de mai multe ori deputat și senator în Parlamentul României, iar în perioada aprilie 1869 - ianuarie 1870 a fost ales primar al Bucureștiului. Una din inițiativele sale în perioada în care a deținut funcția de primar a fost și ridicarea monumentului denumit Fântâna George Grigorie Cantacuzino din Parcul Carol I. A deținut în două rânduri funcția de ministru de Interne (11 aprilie 1899 - 9 ianuarie 1900 si 22 decembrie 1904 - 12 martie 1907) și pe cea de președinte al Consiliului de Miniștri. A mai deținut funcțiile de: ministru Lucrărilor Publice (16 decembrie 1873 - 7 ianuarie 1875) și pe cea de ministru al Justiției (24-27 ianuarie 1870). După moartea lui Lascăr Catargiu a devenit șeful Partidului Conservator. În iulie 1900 a prezidat ședința partidului în care s-a aprobat fuziunea cu gruparea junimistă. În aprilie 1907 s-a realizat fuziunea tuturor formațiunilor politice conservatoare, iar Cantacuzino a fost nevoit să cedeze șefia noului Partid Conservator lui Petre P. Carp, unul dintre fondatorii societății Junimea.
Datorită averii sale a fost supranumit „Nababul". A construit trei palate: Palatul Cantacuzino din București, situat pe Calea Victoriei, care adăpostește în prezent Muzeul Național „George Enescu”, Castelul Cantacuzino din Bușteni, numit uneori „Palatul Cantacuzino Bușteni”, în prezent muzeu, și Palatul Cantacuzino de la Florești, supranumit și "Micul Trianon", aflat în ruină.

ELENA PAVEL (1915-1943)


Elena Pavel (născută Sîrbu) a fost o militantă comunistă română. A activat în U.T.C. și Ajutorul Roșu. A fost întemnițată la Dumbrăveni (1936-1939) și la Văcărești (1942-1943).
În 1934 Elena Pavel a aderat la Uniunea Tineretului Comunist din România. În 1936 ea a fost condamnată la 4 ani de închisoare pentru organizarea demonstrației studențești antifasciste de la Universitatea din Iași. A devenit membru al Partidului Comunist din România în 1939.
Înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat în organizația Ajutorul Roșu. În septembrie 1942 a fost condamnată la moarte, dar sentința a fost comutată ulterior la 25 de ani de închisoare. A murit în închisoare în timpul unui bombardament american asupra rafinăriilor germane de la Ploiești.
Numele activistei comuniste a fost purtat în perioada 1948-1964, de satul Luminița din județul Tulcea și de un cinematograf de pe bulevardul Elisabeta, din București.
 
 
Bibliografie selectivă:
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 48/1896-1897
***Tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București,1988
***Albumul dobrogean pe anul 1911. Constanta si Tulcea, 1911
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010
Th. Ionescu, Constanța și Tekirghiolul, Ghid ilustrat, 1924
***Mic dicționar enciclopedic, Editura Enciclopedică Română, București, 1972.
Nicolae C. Nicolescu, Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), Editura Meronia, București, 2006
Valentina Boteanu, Anuarul Liceului de fete "Domnița Ileana" Constanța, Tipografia Albania, 1927
 
 
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiatșimasteratînistorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor înistorieșicursuri post universitare - Universitatea din București.
Director dinanul 2020 al ColegiuNaționalMilitar „AlexandruIoanCuza" Constanța/ ȘcoalaGimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabilCerc pedagogic șimembruînConsiliulConsultativ (ISJ Constanța).
Autor al maimultorlucrărișistudiidespreMedgidiași Dobrogea.
Autor al unorstudiișicărți de metodicăși management.
MembruînComisiaNațională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de ȘtiințeIstorice din România.
Membru al AsociațieiCulturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membruîngrupurile de lucrupentrurealizareaprogramelorșcolarepentrugimnaziuîncadrul M.E.N. (Istorie /IstoriaminoritățiiturceînRomânia).
MembruînComisiamonumenteloristoriceMedgidia.
Realizatoremisiuneistorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premiiobținutepentruactivitateapublicistică.
Premiul „Virgil Coman" peanul 2017, conferit de Societatea de ȘtiințeIstorice din România.


Citește și:
#citeșteDobrogeaStrăzileConstanței. Denumiri de-a lungultimpului (X). StradaElenădevenităLascărCatargiu, iar ulterior NicolaeTitulescu