#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XL). Iluminatul electric în orașul pontic

 

 
Vă propun o temă interesantă referitoare la iluminatul public în orașul de la malul mării.

Iluminatul public şi Uzina electrică.
 
Încă din anul 1898 se instala centrala electrică, de către Societatea Union din Berlin, în Piaţa Carol. Fosta uzină de pe strada C. Georgescu fusese desfiinţată din cauza greutăţilor de exploatare.
 
Primăria nu avea posibilităţile bugetare de a folosi puterea instalată în centrala electrică la capacitatea dorită, menţinând în funcţiune un număr de 34 lămpi de iluminat.
 
Particularii din oraş nu solicitaseră iluminat casnic care să acopere disponibilul de capacitate, deoarece prețurile de exploatare erau destul de mari. La somaţiile societăţii germane de electricitate, care ameninţa cu demontarea instalaţiilor, uzina a fost preluată în sistem de închiriere de către Primăria Constanța. Pe măsura dezvoltării oraşului şi a noilor cereri de iluminat particular, Primăria a preluat cu mari pierderi bugetare iluminatul public şi casnicîn anul 1906.
 
După o licitaţie cu strigare, primarul Ion Bănescu a adjudecatconstruirea unei noi Uzine electrice cu instalaţiile aferente către firma Gantz din Budapesta.


În 1923 se primea o ofertă din partea Creditului tehnic și al Societății Electrica, reprezentată de inginerii Constantin Bujilă și Tiberiu Eremia, la care dădea curs Primăria Constanței. Aceștia se angajau să construiască Uzina electrică, care să fie capabilă să ilumineze orașul.
Construcţiile şi instalaţiile acestei firme au rămas în exploatare până la construcţia şi montarea în noiembrie 1932, a Uzinei electrice, situată în nordul oraşului, fiind situatăpe malul lacului Tăbăcărie, la Ghiolul mic.
După Primul Război Mondial, Primăria a fost sprijinită în rezolvarea iluminatului oraşului cu mijloacele existente, care devenise insuficient, prin furnizarea de energie electrică de la Uzina din port, construită cu ceva timp în urmă.
Tensiunea de livrare după mai multe posturi de transformare a fost de 110 V la puterea necesară către consumatori, tensiune care s-a păstrat până în 1955-1960, după îndeplinirea cunoscutului Plan de Electrificare naţională, după model sovietic, când s-a trecut la folosirea curentului electric pe 220 V.
 
Unul dintrePunctele de Transformare instalate s-a aflat la intersecţia de la Dacia de astăzi, acolo unde se afla omoară acţionată electric şi la cantonul cu barieră CFR, la nivelul străzii Carol (Tomis, Capitol).
 


Termocentrala electrică de pe malul lacului Tăbăcărie - Ghiolul mic

Această termocentrală a fost construită între 1930-1932. Termocentrala a fost prevăzută cu două turbine de câte 2000 kW acţionate de două cazane cu aburi Babcock, energia electricăprodusă fiind la tensiunea de 6 kV.
 
Fundaţia clădirii a fost amplasată pe grinzi din beton armat, a fost construită pe un număr de 600 de piloni din lemn de 7-9 m. Proiectul a prevăzut cadre cu o deschidere de 16 şi 17 m la distanţe interaxe de 3,50 m; acoperişul a fost de tip terasă pe grinzi de 0,50 x 1,20 (1,40) m, cu o placă din beton armat de 10 cm grosime pe nervuri dispuse la 1,60 m interax. Umpluturile pereţilor - din cărămidă. înălţimile cadrelor - la 15,90 m.
 
Construcţia s-a întins pe o suprafaţă de 1000 mp; a cuprins sala cazanelor şi sala maşinilor. Apa necesară cazanelor a fost extrasă din laculTăbăcărie prin douăconducte din doage de lemn fixate cu inele metalice cu d=500 mm de la o distanţă de 14 m de la mal, fiind și două rezervoare de păcură adusă din port.
 

Uzina a fost construită din bugetul primăriei sub conducerea inginerului Gheorghe Sarry, fratele jurnalistului Achille N. Sarry, care a devenit şi a rămas director al  Uzinei electrice până în 1950. Până la desfiinţarea sa, din jurul anului 1970 termocentrala a purtat numele revoluționarului comunist Filimon Sârbu.
 
Iluminatul casnic și public cu curent electric, a reprezentat un obiectiv realizabil pentru administrația locală, populația fiind beneficiara acestui progres tehnic.
 
Bibliografie selectivă:
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 52/1913
SJANC, fond Primăria Constanța,16/1906
SJANC, fond Primăria Constanța,45/1906
SJANC, fond Primăria Constanța,54/1907
SJANC, fond Primăria Constanța,47/1911
SJANC, fond Primăria Constanța,45/1912
SJANC, fond Primăria Constanța,52/1913
SJANC, fond Primăria Constanța,20/1920
***Tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București,1988
***Albumul dobrogean pe anul 1911. Constanta si Tulcea, 1911
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010
Th. Ionescu, Constanța și Tekirghiolul, Ghid ilustrat, 1924
Marin Ionescu Dobrogianu, Dobrogia în pragul veacului al XX-lea, Atelierele grafice Socecu, Bucureşti, 1904
***Dobrogea.Cincizeci de ani de vieață românească, Editura Cultura Națională, București, 1928
 
 
Despre Adrian Ilie
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri post universitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.


#citeșteDobrogeaStrăzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XXXIX). Iluminatul electric în orașul pontic