#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XXXIII). Transportul public în orașul de la malul mării

 

 
Vă propun o temă interesantă referitoare la transportul public al orașului, prin implicarea autorităților publice locale, în buna funcționare a acestuia.
Transportul public se realiza cu ajutorul autobuzelor, cumpărate de la diferiți investitori particulari, care le-au introdus pepiaţa liberă a oraşului.Autobuzele au înlocuit cu succes după Primul Război Mondial, linia ferată care se îndrepta către Mamaia.Cu sprijinul Primăriei Constanța, se înființa în anul 1930 Societatea de autobuze „Săgeata". Se concesiona o suprafaţămare de teren în zona Lacului Tăbăcărie, iar pe strada Unirii se construia garajul Societăţii „Săgeata". Se punea în funcţiune prima linie de autobuze nr. 1 din oraș.
Se stabileau prețurile pentru călătoria cu autobuzul pentru persoanele adulte, cât și pentru elevi. Se fixa prețul abonamentelor, unele cu reducere, pentru anumite categorii de funcționari publici, dar și cel pentru două călătorii.

Traseul primei linii de autobuze începea din Gara oraşului cu îmbarcarea în piaţa largă de la restaurantul Pescarul,  traseul urma strada Carol cu staţii la bulevardul Ferdinand (Grand), strada Ştefan cel Mare, strada Decebal, Cassa d'Italia după cotitura de pe bulevardul Regina Maria (bulevardulMamaia), strada Moldovei (Bucovinei), Spitalul de pe Bulevardul Mamaia construit din 1905 cu cele două sensuri. A fost unul din traseele foarte utilizate de societatea de transport, iar călătorii foloseau frecvent acest traseu.
 
Între anii 1935-1960, traseul a fost acelaşi cu o prelungire a liniei până la Pescărie, locul în care se construise în 1933, Staţiunea de cercetări piscicole a profesorului Ion Borcea. În timpul sezonului cald, când se constata prezența turiștilor, destul de numeroasă, linia se prelungea tur-retur şi în staţiunea Mamaiacu capăt de linie la Cazinoul din Mamaia, din 1934 şi din 1938 până la Hotelul Rex.
Alte linii temporare erau:
Linia nr. 2. De la Gara veche pe strada Carol până la Depozitul de Armăsari;
Linia nr. 3. De la Gară spre cartierul Mihail Coiciu, prin strada Ion Raţiu;
Linia nr. 4. De la garajul din Piaţa Ştefan cel Mare (ICIL) spre cartierul Ion Brătianu.
 
În timpul sezonului estival au fost încercări de a stabili linii de autobuze cu traseu spre Eforie sau Techirghiol în afara curselor pe calea ferată, care la ora începerii cursei aveau orarul de înapoiere transmis de şofer. Preţul cursei era corespunzător perioadei de aşteptare.
 
În ceeace privește achiziția unor tramvaie pentru oraș, încă din 1906 inginerul Nicolae Vasilescu Karpen, depunea un proiect la Primăria Constanța pentru tramvaiele din Constanța și din împrejurimi. Trenurile urmau să fie compuse dintr-un vagon automotor și un vagon de remorcă, având o capacitate de transport de 100-120 de persoane. Viteza urma a fi de 10 km/h în zonele aglomerate și de 15 km/h în zonele mai puțin aglomerate. Spre Mamaia, se putea ajunge chiar la viteza de 28 km/h.




În timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost aduse la Constanţa, dreptcaptură de război, după Campania împotriva Uniunii Sovietice, alături de Germania nazistă, un parc de tramvaie de la Odessa. Primele tramvaie au fost aduse la Constanţa, cu şine cu tot, în noiembrie 1943. Aveau ferestre mici fără sticla de geam. Vagoanele au fost recondiţionate la fabrica „Getta",situată pe str. Griviţei.
O mare parte din caroserie, a fost refăcută, iar placajul pereţilor a fost înlocuit cu tablă, în timp ce ferestrele au fost mărite, fiind montate și geamuri de sticlă. Au fost revopsite, pentru a da aspectul de lucru îngrijit. Depoul de tramvaie a fost stabilit pe strada Călăraşi, în grajdurile şi depozitele Regimentului 9 Cavalerie, care le-a cedat Primăriei Constanța. Traseul acestor tramvaie a fost stabilit pe ruta Poşta veche şi bulevardul Carol până la Cotitură, apoi pe bulevardul Regina Maria până la Spitalul Militar și retur. Staţiile de tramvai au rămasaceleaşi ca şi în cazul liniei nr. 1 de autobuze, despre care am amintit ceva mai devreme.
 
Eforturile autorităților locale a fost acela de a se reface linia ferată pe fostul traseu, al liniei spre Mamaia, cu ecartament specific garniturilor de tren, cu fonduri bănești consistente. Aceste tramvaie au fost retrase în toamna anului 1944, odată cu intrarea României în sfera de influență sovietică, după o exploatare de doar un an de zile, fiind înapoiate autorităților din Odessa. Acțiunea de a lua ca pradă de război anumite bunuri, ce nu ne aparțineau, nu a fost decât de moment, ba mai mult, au fost reparate, recondiționate și trimise înapoi proprietarului de drept.




Putem conchide prin a spune că introducerea transportului public, cu autobuze și tramvaie în orașul Constanța, demonstrează faptul că orașul de dezvolta, populația sa era în creștere, fiind nevoie de mijloace de transport care să asigure deplasarea locuitorilor și a turiștilor în perioada sezonului.
 
Bibliografie selectivă:
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 9/1935
***Tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București,1988
***Albumul dobrogean pe anul 1911. Constanta si Tulcea, 1911
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010
Th. Ionescu, Constanța și Tekirghiolul, Ghid ilustrat, 1924
Marin Ionescu Dobrogianu, Dobrogia în pragul veacului al XX-lea, Atelierele grafice Socecu, Bucureşti, 1904
 
Despre Adrian Ilie
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri post universitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XXXII). Uzina electrică și transportul public constănțean