#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XXXIV). Transportul public în orașul de la malul mării

 

 
Vă propun o temă interesantă referitoare la transportul pe șine în interiorulorașului, care a contribuit la stabilirea unor legături între diverse zone ale orașului. Prima propunere de a introduce tramcarul pe ruta Constanța -Techirghiol și spre Vii, la Băi, a fost propusă de Toma Blandu, în ședința Consiliului Comunal al urbei Constanța la 17 februarie 1900. Pentru prima data în istoria urbei, transportul public se realiza începând cu anul 1905, continuând și în anii următori. Tramcarul era un mijloc de transport pe șine, tras de cai sau de catâri, putând transporta între 8-14 persoane. Acest mijloc de transport se utilizase la Londra încă din anul 1625.
Pentru înlesnirea transportului la un preț accesibil căile ferate puneau „la dispoziția călătorilor în timpul verii, la dispozițiunea publicului, un tren, care circulă de mai multe ori pe zi între oraș și băi. Ambarcarea se face în 4 halte în oraș și două la Vii. În fața ultimei halte, la Vii se află parcul băilor, frumos plantat și bine întreținut, de aici o șosea în pantă cobora coasta la stabilimentul de băi".
Primele linii de transport în comun au fost cele pe calea ferată:

Acestaavea o casă în Constanţa,cunoscută sub numele de „Casa Pâslă”;
 
2. Constanța Port-Canara; a fost înființată în timpul construcției portului Constanța, având o lungime de 21 de km în anul  1928, cu rolul de a deservi activitatea din port;
3. Gară-Oborul de vite din Anadalchioi; se construise în 1920 având o lungime de 5 km și realizând legătura dintre gară și oborul de vite. Avea scopul de a deservi depozitul de armăsari situat în Anadalchioi.



Între anii 1910 – 1915, prin ordinul Ministerului Agriculturii, la Anadalchioi s-au construit grajdurile depozitului de armăsari din Târgul de vite. Depozitul de armăsari deservea în mare parte Regimentul 9 Călărași, cu sediul în Constanța. Ulterior, s-a luat decizia de a se construi un  hipodrom cu tribună și unul pentru antrenamente.
 
Aprovizionarea cu furaje şi alte materiale de depozit necesare după Primul Război Mondial a făcut ca să se construiască o linie ferată care să deservească Depozitul de Armăsari. Această instituție dobrogeană s-a aflat pe actualul amplasament din Piaţa Tomis 3. Începând cu anii 1922-1924, a început prelungirea liniei ferate de la Magaziile de cereale ale portului din str. Labirint, care există și în prezent, linie ce a avut mai multe ramificații. Unele spre Oborul orașului din str. București, altele mai departe, spre rezervoarele de apă sau spre un depozit de carburanți din zonă, ori spre unele mici industrii din cartier. Prelungirea s-a făcut pe traseul viitorului bulevard Alexandru Lăpușneanu, pe acolo pe unde, începând cu anii 1926-1927, s-a reamplasat linia spre Mamaia, scoasă de pe bulevardul Regina Maria.


La târgurile de vite și la cursele de pe hipodrom, membrii familiei regale a României luau parte frecvent.
4. Constanța-Mamaia,trecea prin oraș de-a lungul bulevardului Regina Maria până la Mamaia Băi, cu o lungime de 8,1 km. Această linie avea să fie funcțională odată cu inaugurarea stațiunii Mamaia, la 13 august 1906.

5. Constanța - Carmen Sylva (Eforie), cu trecere prin Techirghiol, avea o lungime de 16 km, construcția fiind demarată în anul 1906, sub atenta supraveghere a inginerului șef Petre Paul Peretz. Lipsa finanțării a dus la stoparea lucrărilor la momentul în care lucrările ajunseseră la 50% din totalul acestora. Primăria Constanța plătise exproprierile de terenuri, fiind direct interesată de exploatarea acestor linii. În acest sens există și adresa cu nr. 7329 din 6 octombrie 1911, prin care Primăria Constanța îți arăta interesul crescut pentru exploatarea acestei linii ferate. După Primul Război Mondial această linie va fi cedată de către Primăria Constanța, Căilor Ferate Române, pentru a fi finalizată. Lucrările vor fi reluate în 1927 și finalizate în 5 iunie 1927, prin implicarea generalului Mihai Ionescu, subsecretar de stat la CFR. 
Putem conchide prin a spune că a existat un interes crescut al autorităților de a stabili legături între gara din Constanța și diferite puncte de interes pentru locuitori, dar și pentru autorități.
 
 
Bibliografie selectivă:
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 47/1911
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 9/1935
***Tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București,1988
***Albumul dobrogean pe anul 1911. Constanta si Tulcea, 1911
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010
Th. Ionescu, Constanța și Tekirghiolul, Ghid ilustrat, 1924
Marin Ionescu Dobrogianu, Dobrogia în pragul veacului al XX-lea, Atelierele grafice Socecu, Bucureşti, 1904
***Dobrogea.Cincizeci de ani de vieață românească, Editura Cultura Națională, București, 1928
 
 
Despre Adrian Ilie
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri post universitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XXXIII). Transportul public în orașul de la malul mării