#citeșteDobrogea Unele aspecte privind germanii din Dobrogea în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea

Germanii s-au stabilit în Dobrogea între anii 1841-1891, venind din Rusia şi din Basarabia[1].
Motivele colonizării derivă din faptul că au fost supuşi unui şir întreg de vexaţiuni, printre care recrutarea în armata ţaristă, controlul administraţiei de stat, interdicţia de a construi biserici şi de a beneficia de proprietăţi, conform legii ţariste din 1890, iar limba rusă, devenise obligatorie[2], ceea ce ameninţa identitatea germanilor de aici. În centrul provinciei s-au stabilit la Facriaşi Cobadin[3].
În anul 1860, numărul germanilor din Dobrogea se cifra la 1.200 de suflete, ocupaţiile principale fiind transporturile, morăritul, comerţul, agricultura şi prelucrarea laptelui[4].
Foarte puţin se ocupau cu cultivarea porumbului, iar când făceau acest lucru, era destinat comerţului pe timp de iarnă[5].
 
În catalogul dascălului Costache Petrescu de la Silistra este înmatriculat în anul şcolar 1870-1871, elevul Altmann Ludwig, de origine germană[6], lucru ce demonstrează interesul acestora pentru educaţie.
 
O importantă personalitate a germanilor din Dobrogea a fost Adam Kühn, care era amintit cu admiraţie de toate localităţile unde trăiau etnici germani[7], inclusiv la Facriaşi la Medgidia.
La Facria, emigranţii erau basarabeni şi s-au stabilit în perioada 1873-1883[8], considerată ca fiind cea de-a doua etapă, din cele trei care au dus la stabilirea etnicilor germani[9].
În anul 1877, în kazaua Medgidia, după cum ne informează V. Teplov, trăiau 200 de etnici germani[10], iar în anul 1878, în statistica guvernatorului rus Bieloserkovici, se înregistrau 416 familii de germani[11].
 
În anul 1904 erau înregistraţi în judeţulConstanţa 3.237 de etnici germani, dintre care 20 se aflau la Medgidia, 278 la Facria, 6 la Alacapâşi 33 la Cernavodă[12].
 
În anul 1916, erau înregistraţi la Facria 286 de etnici germani[13], fiind a V-a localitate după numărul germanilor din judeţulConstanţa. La Alacapâ (Poarta Albă)  trăiau în acest an 132 de germani, existând şi o şcoală mixtă[14], unde învăţa elevul Frideric Shultz, ce o avea ca dirigintă pe Cleopatra Maximovici[15].
 


Aceştia erau de confesiune evanghelică-luterană[16], dar şi de confesiune catolică, având filiale la Cernavodă, Carataişi Medgidia. În anul 1904, în judeţulConstanţa trăiau 3.237 locuitori de etnie germană[17].
 
La începutul secolului XX, erau posesorii unor importante proprietăţi funciare[18], beneficiind de o şcoală urbană, la Constanţaşi cinci şcoli în mediul rural, la Cogealac, Mangea-Punar, Sarichioi, Mamuslu (Căscioarele) şiFacria, unde erau înmatriculaţi 350 de elevi, de care se ocupau opt învăţători, plătiţi de comunitate[19].
 
În aceeași perioadă în plasa Medgidia trăiau 361 de germani[20], dintre care la Poarta Albă locuiau 132 de suflete[21].
 
Pe lista alegătorilor de origine germană din judeţulConstanţa, pentru anii 1914-1915, figurează Caiser Carol, din Medgidia, de profesie morar, ce avea un venit funciar de 12.267 lei[22].
 
Germanii îşi vor aduce contribuţia la înfiinţarea Băncii „Dobrogea” la Medgidia, la 29 ianuarie 1911, avându-l ca iniţiator pe Ion Protopopescu, cu un capital iniţial de un milion lei. Printre fondatori s-au aflat Eduard Mayer din Constanţa, Wilhelm Klett din Cobadin, Albert Kaiser din Medgidia şi pastorul Feist din Ciucurova[23].
 
Într-o statistică germană datată la 15 mai 1917, la Medgidia se înregistrau 1.528 de etnici germani[24], iar într-o altă statistică din 15 februarie 1918, se înregistrează la Medgidia, 1.559 de germani, la Alakapâ – 97, la Karatai-1, la Chiostel – 1, la Nazarcea – 1, la Facria – 280, la Peştera -7, la Rasova-6, iar la Cernavodă-15 germani[25].
 
Din punct de vedere demografic situaţia etnicilor germani stabiliţi în Dobrogea[26], se prezintă după cum urmează:
 

 
Locuinţele lor îmbinau tradiţiaconstrucţiei germane cu cele autohtone, fiind prezente decoraţiunile reprezentând capete cabaline specifice zonelor de obârşie[27], cu străzi largi, iar casa se afla în apropierea străzii, având un pod înalt. Prin aceste elemente proprii culturii germane, au rămas „vii” în atenţia locuitorilor din Dobrogea.
 
La Hasanca (Valu Traian) funcţiona moara lui Daniel Guntsch ce beneficia de un motor de 16 CP, avându-l ca mecanic autorizat pe Gotlibe Günter[28].
 
După cum se poate observa, în perioada anilor 1880-1918, numărul etnicilor germani din Dobrogea se va afla într-o continuă creştere, aceștia fiind elemente stabile și progresiste pentru societate.
 
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri post universitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:

#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XXV). Germanii din orașul de la malul mării

---