Dobrogea în anul 1925 (I) - Date statistice generale

 
Constituția adoptată în anul 1923 și legea de unificare administrativă din 14 iunie 1925 (în vigoare din 1 ian.1926) avea să aducă transformări importante și benefice României Mari. Rănile Marelui Război începeau să se închidă tot mai mult iar statul român intra pe un drum ascendent în ceea ce privește dezvoltarea economică și prefacerea sa într-o entitate națională independentă și modernă.
 
Cum arăta însă Dobrogea în pragul anului 1926? Care erau problemele existente în cele patru județe care o compuneau înacel moment? În ce domenii de activitate se înregistrau plusuri și care erau sectoarele deficitare? Cum era traiul dobrogeanului obișnuit, fie el trăitor înmediul urban sau în cel rural? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care vom încerca să răspundem în această serie de materiale. Ne vom servi pentru aceasta, în primul rând, de o sursă bibliografică extrem de importantă, Anuarul General al Dobrogei - Călăuza administrativă - Comercială - Industrială, editată în anul 1925, dar și de alte izvoare ale vremii ce oferă detalii despre situația Dobrogei.
 
Legea de unificare administrativă promulgată în vara anului 1925 prevedea existența pe teritoriul României Mari a unui număr de 71 de județe. Dintre acestea, patru se regăseau pe teritoriul Dobrogei: Constanța, Tulcea, Caliacra și Durostor. De asemenea, trebuie spus că din anul 1926 orașul Constanța avea să devină municipiu.
 
Ne întoarcem la datele generale statistice ale Dobrogei din perioada de referință. Provincia ce ocupa o suprafață  de 23.262 km pătrați avea o populație de 693.193 de locuitori. Județul Constanța număra 223.638 de suflete, cu o medie de 32 de locuitori pe kilometru pătrat. Județul Tulcea avea, la rândul său, 178.561 de locuitori, cu o densitate de numai 21 de locuitori pe kilometru pătrat. Celelalte două județe, aflate în așa numitul Cadrilater numărau 149.106 locuitori (Caliacra), respectiv 137.341 locuitori (Durostor).
 
Dobrogea avea așadar o densitate demografică slabă, cu o medie totală de numai 34,5 kmp, mult inferioară altor provincii istorice unde densitatea ajungea chiar și la 57 de loc/kmp. Cifra slabă a provinciei de la mare este însă perfect explicabilă ținând cont de faptul că aici se găseau numeroase bălți, mlaștini,lucii de apă (Delta de ex)
 
În anul 1925, județul Constanța avea o reședință de județ, alte șase comune urbane (orașe) și 74 de comune rurale. Era împărțit în șase plăși (plase) pe întinderea cărora existau 230 de sate și de cătune. Județul Tulcea avea, de asemenea, o reședință și șase comune urbane, plus un număr de 141 de sate și cătune. Caliacra avea o reședință de județ și două comune urbane iar Durostor o reședință și o comună urbană nereședință.
 
La Constanța funcționa singura Curte de Apel din Dobrogea iar în fiecare județ exista câte un tribunal. Dobrogea avea o judecătorie de pace împărțită pe mai multe secțiuni ce își desfășurau activitatea în reședințe și în orașele mai importante.
Trebuie spus că în fiecare capitală de județ funcționa și câte un tribunal mahomedan, în fruntea căruia se găsea un cadiu. Acesta putea judeca anumite pricini civile, potrivit versetelor Coranului, însăhotărârile sale erau atacabile în instanțele civile românești.
La capitolul căi de comunicație, Dobrogea anului 1925 se "lăuda" doar cu câteva linii decale ferată: Costanța - Cernavoda pod Saligny - Cernavoda; Medgidia - Bazargic - Nowo Botievo, Medgidia - Hamamgia (azi comua Baia, jud. Tulcea), Constanța oraș - Constanța port, Constanța - Mamaia și Constanța Port - Canara (azi oraș Ovidiu).
Existau doar 3044 de km de șosea în toată provincia, în condițiile în care 1087 km țineau de jud. Constanța iar 921 de jud. Tulcea.
Județul Constanța avea 463 de km de drum pietruit iar Tulcea, 152 de km.
 
 
(Va urma)
 
Bibliografie
Anuarul General al Dobrogei - Călăuza administrativă - Comercială - Industrială, Camera de Comerț și Industrie Constanța, Ediția I - 1925, coordonatori  insp.com Oct. Văleanu, secr.gen. Camera de Comerț
Anuarul Statistic al României 1924, Editat de Tipografia Curții Regale, București, 1925
Anuarul Statistic al României 1925, Editat de institutul de Arte Grafice Eminescu, București, 1926

Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.