#DobrogeaDigitală „Atât de grea ni se pare misiunea de învăţător în Dobrogea, că nu credem prea mari orice sacrificii s'ar face din partea statului pentru a-i asigura propăşirea”

 
Într-un articol din „Dobrogea Jună”, apărut în numărul 3 din 19 ianuarie 1914, D.Bujilă, în calitatea sa de preşedinte al Asociaţiei Învățătorilor din judeţul Tulcea, face o expunere a situației învățământului primar din provincie, cu specificul său multietnic, situație trimisă de altfel, fără urmări, și Ministrului Cultelor şi lnstrucțiunei publice.

Cu implicare și realism, institutorul tulcean comentează pe larg conţinutul programelor şcolare, al manualelor adesea inutilizabile, aduce în discuție rolul decisiv al dascălilor și oferă propuneri constructive pentru eficientizarea învăţământului primar în Dobrogea care, pentru a deveni eficient, ar trebui să aibă un statut diferit față de alte zone ale țării.
 
 
„De la început s'a făcut greşeala că poporului Dobrogean - din diferite naţiuni alcătuit - i s'a dat o şcoală primară tip asemănătoare cu şcoala primară din patria mumă, neţinându-se în seamă elementul care alcătuieşte corpul şcolăresc, de inteligenţa mai isteaţă sau mai înceată a diferitelor naţiuni, de stocul de cunoştinţe ce are copilul de român, ori cel de neamţ, bulgar, rus, etc. de vocabularul de cuvinte posedat de unul şi de altul etc.

- Programul şcoalelor primare din Dobrogea a fost de asemenea uniform cu acel al şcoalelor din stânga Dunării.
Nu era drept şi nu a fost bine, căci pe când un elev al şcoalelor primare, român, ajunge ca în curs de 5 ani să-şi poată însuşi toată materia prescrisă în program, elevii de alte naţionalităţi ajung în timp de 5 ani, că deabia pot întreţine o conversaţie mai simplă şi deabia pot poseda câteva noţiuni elementare, culese din diversele lecţiuni, ce li s'au predat. Această constatare o facem pe fiinţă de adevăr şi examenele de absolvire ale cursului primar au dovedit-o cu prisosinţă.
Serviciul de control în dese ocaziuni a avut prilejul a face aceste triste constatări.
- Cărţile de studii pentru şcoalele cu populaţiune eteroglotă sunt alcătuite pe aceleaşi baze şi pe aceleaşi principii ca şi cari se adresează copiilor de români.
Înfloriturile de stil, descrierile poetice, dezvoltarea prea mare dată unor povestiri sau naraţiuni, istorice etc. îngreuiază peste măsură predarea materiei din partea învăţătorului, precum îngreuiază de asemenea şi priceperea din partea elevului.

Astăzi, în actualele condiţiuni, cei cari predăm în astfel de şcoale, suntem nevoiţi a simplifica o lecţiune de una sau două pagini - scrise în cartea de cetire - la o expunere din partea noastră, mărginindu-ne a formula 10 ori 20 propoziţiuni mai simple ca expunere şi mai bogate în cuprins, - astfel că în majoritatea cazurilor cartea didactică actuală devine inutilizabilă, căci mai mult rătăceşte mintea copilului, decât o ajută ca să-şi întipărească o lecţiune prin recitire.



În bucăţile de citire, precum şi în lecţiunile de istorie se dă prea puţină importanţă Dobrogei şi localităţilor dintrânsa. Copilului dobrogean, care a trecut prin şcoala primară, nu-i rămâne legat sufletul cu nimic care să-i amintească că această parte a ţării a fost a noastră şi aceasta dovedit matematiceşte, este a noastră şi deapururea va fi a noastră, că 'ntrânsa se află lucruri scumpe nouă românilor, avem bogăţii şi localităţi de cari sunt legate în vremurile noastre, destinele neamului întreg.

- Nu s'a ţinut nici o socoteală de aptitudinele învăţătorilor primari urbani şi rurali trimişi aci, - pentru ca să lumineze o populaţiune, în care - la început - domina elementul strein - iar azi încă se găseşte în proporţie de 50 %.
Nu s'a făcut nici o distincţie, în a recompensa munca ce se depunea şi se depune de corpul didactic primar, de două ori mai grea, ca aceea, a celor din ţara mumă.

Pe când învăţătorul din România avea de predat numai programa şi a face oarecare educaţie copilului - după puteri - aci în Dobrogea, dascălul trebuia şi trebuie întâi a-l deprinde pe copil cu limba română şi apoi să se gândească a-i preda materia programei în nişte condiţiuni extrem de dificile.

La început, totuşi guvernanţii au apreciat întru câtva această muncă şi membrilor corpului didactic primar li s'a dat un spor de salar şi de drept erau împroprietăriţi cu câte 10 h. a. pământ de cultură.

De la 1899 sporul de salar a fost suprimat faţă de greaua stare financiară de atunci şi pe când toate reducerile de atunci au fost întregite pentru toţi funcţionarii ţării, pentru învăţătorii dobrogeni nu li s'a mai recunoscut dreptatea, ei continuă a fi egali cu colegii lor în «drepturi», pe când în «datorii» continuă a fi destul de diferenţiaţi.

- Posturile de învăţători din Dobrogea, atât cele urbane cât şi cele rurale, 50 - 60 % sunt ocupate de suplinitori.
De ce un titular ar ocupa un post de învăţător în Dobrogea, când cu o muncă mult mai mare ce ar depune-o aci, diferenţierea în planul acestei munci nu există? Nimic nu-l leagă cu pământul, nici obiceiurile, nici convenienţele sociale, nici apropierea sufletească de naţiuni cu care n'a convieţuit, nici răsplată cum trebue a surplusului de muncă. De aceia aci este un veşnic pelerinagiu; - vine un normalist, ocupă postul o lună-două un an, până ce se iveşte un loc vacant în ţară şi imediat îşi ia tălpăşiţa şi părăseşte Dobrogea, rară cel mai mic regret, părere de rău, din contra.

Într'o statistică făcută de un coleg pe ultimii 5 ani, numărul titularilor rămaşi în Dobrogea (din cei ce au venit din ţară) faţă de cei plecaţi de aci, este în minus. Şi se mai zice că şcoala din Dobrogea nu şi-a dat roadele. Numai orbii nu văd, că în condiţiunile actuale nici nu trebue să ne aşteptăm la mai mult, de cât ni s'a dat.

Este o decepție teribilă, atunci când mergi la şcoală cu populaţia eteroglotă unde copiii nu ştiu româneşte şi vezi câte un suplinitor cu o pregătire intelectuală şi didactică redusă - că se abate a deprinde pe cetățenii români, cu limba română, a le insufla simţăminte româneşti şi corespunzătoare aspirațiunilor noastre.

Grădinile de copii înființate mai ales cu scopul de a deprinde copii de la 4-7 ani a vorbi româneşte, în actuala organizare nu şi-au ajuns ţinta. Prea multă mecanizare a sistemului de învăţământ actual, imitarea în mic a şcoalei primare actuale, aduce neajunsul că şi după 2-3 ani de frecventare, deabia unii copii pot avea un mic capital de cuvinte româneşti, restul deloc sau aproape deloc.

- Conducătoarele acestor şcoale s'au recrutat din absolventele externatului secundar fără pregătirea de ani de zile pentru specialitatea, în care trebuiau să profeseze. S'ar fi cuvenit ca cel puțin 2 ani, să fi fost destinaţi într'un chip sau altul pentru pedagogia teoretică şi practica pedagogică.
Faţă de constatările făcute de noi propunem următoarele:

1. În şcoalele cu populaţiune şcolară eteroglotă, şcoala primară să aibă un curs de 6 ani.
2. Programa să se alcătuiască de o comisiune specială avându-se în vedere propunerea de la punctul 1 şi ţinând seama de dezvoltarea mai înceată a inteligenţii copiilor naţionalităţilor din Dobrogea.
3. Cărţile de studiu să se alcătuiască de institutori şi învăţători pricepuţi în materie şi bazate pe lipsurile constatate mai sus.
4. În cărţile de studiu să se dea o mai mare dezvoltare «istoricului Dobrogei» localităţilor, bogăţiilor, legăturii nedespărţite de nădejdea neamului întreg.
5. Pentru surplusul de muncă depus de învăţătorii urbani şi rurali faţă de condiţiunile excepţionale de traiu din

Dobrogea să se plătească:
a) Un spor de 50% peste actualele salarii, tuturor învăţătorilor cu populaţie şcolară eteroglotă în întregime.
b) 30% spor învăţătorilor cu cel puţin 25% populaţie şcolară eteroglotă.
c) 20 % spor peste actualele salarii tuturor celorlalţi învăţători cari muncesc în învăţământul primar din Dobrogea.
d) Să se hotărască precis de către Ministerul de Domenii, a fi împroprietăriţi toţi învăţătorii titulari cu câte 10 h.a. teren de cultură.

6. Cine primeşte post de învăţător să fie obligat a funcţiona cel puţin 5 ani, având dreptul de permutare numai în Dobrogea în acest interval. N'ar fi o greutate aceasta pentru postulanţi, faţă de avantajele de mai sus, pe cari le-ar oferi statul, ei să răspundă cu abnegaţie şi jertfe personale.

7. Grădinile de copii să fie astfel organizate, având la bază cunoaşterea limbii române de către copiii cari o frecventează. De aci să pornească toată organizarea, în complexitatea ei. Conducătoarele actuale să aibă regulat câte 2 luni cursuri de vacanţă, cel puţin 3-4 ani, pentru o mai bună pregătire; iar viitoarele conducătoare să fie pregătite cel puţin 2 ani într'o şcoală specială.

8. La Şcoala Normală din Constanţa să se admită ca elevi, numai fii ai locuitorilor din Dobrogea, nu şi din ţară, ca acum.

9. Un învăţător din Dobrogea să nu aibe a instrui şi educa pe seama sa, mai mult de 50 de elevi.
 
Atât de grea ni se pare misiunea de învăţător în Dobrogea, faţă de ceea ce se aşteaptă de pe urma şcoalei primare de aci, că nu credem prea mari orice sacrificii s'ar face din partea statului pentru a-i asigura propăşirea, dorită de toţi bunii români.

Toate cele de mai sus, în calitate de preşedinte al Asociaţiei Învățătorilor din judeţul Tulcea, am avut onoarea a le expune, sub formă de memoriu, d-lui Ministru al Cultelor şi lnstrucțiunei publice, fără măsuri de îndreptare până astăzi.”

#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“ 
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu

Dacă, în urmă cu 124 ani, pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima .
 

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa.sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 

Sursa foto: arhiva ZIUA de Constanța

Citește și:
 
#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Pledoarie a unui ziar dobrogean pentru armonie şi înţelegere între etnii
 
#scrieDobrogea Slujitori şi creatori ai învăţământului românesc în Dobrogea revenită la Ţară (II)