#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Pledoarie a unui ziar dobrogean pentru armonie şi înţelegere între etnii

Printre articolele de presă adunate de istoricul Stoica Lascu în volumul „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“, descoperim o pledoarie pentru conlucrarea fertilă a autorităţilor cu diferitele minorităţi existente în Dobrogea, apărută în ziarul „Constanţa", I, nr. 5, din 19 ianuarie 1892, publicaţie care şi-a propus, încă de la înfiinţare, promovarea românismului şi a prosperităţii economice a provinciei.
 

 
Autorul articolului trece în revistă, cu durere, marile neajunsuri ale tinerei Românii Transdanubiene, respinge acuzaţiile de iredentism apărute într-un ziar bucureştean şi militează pentru armonie şi înţelegere între etniile Dobrogei.
 

„Sub titlu Administraţia Dobrogei, ziarul bucureştean «Adevărul» dela 11 curent a publicat o lungă corespondenţă, în care se zugrăveşte cu culori destul de negre, dar vai! adevărate starea mizerabilă în care ne aflăm aci din punct de vedere naţional şi economic.
 
Noi care înfiinţând acest ziar ne-am înscris ca program: cultivarea românismului şi prosperitatea economică a provinciei, nu putem decât a ne felicita că o voce puternică ne vine în ajutor desvelind ranele ce ameninţă mortificarea întregului nostru organism naţional.
 
Nici cadrul ziarul, nici aprecierele noastre particulare asupra unor «personalităţi», şi asupra faimoasei legende cu învăţătura geografiei din şcoalele bulgare de acum zece ani «că Dobrogea ar face parte din Bulgaria», nu ne permite a reproduce întreagă acea corespondenţă; dar vom extrage şi vom dezvolta pe rând unele pasage ce se împacă cu programul nostru, căutând a nu stârni fără nici un motiv plausibil şi fără nici un folos susceptibilitatea nici unui element din acele cu care suntem chemaţi a convieţui, întrucât aceste elemente fac parte din Statul român şi n'au alt scop decât a trăi în pace sub cerul şi scutul legilor ţărei.
Avem o misiune aci de îndeplinit: să românizăm această provincie şi să asigurăm locuitorilor ei un trai liniştit şi mulţumitor. Iată ţinta spre care ne batem capul ca să ajungem”.
 

„Să urmăm drumul sigur urmat de secole până acum: al blândeţei, ocrotirei şi ospitalităţei”

 
Calea propusă de autor pentru „românizarea” Dobrogei nu este atitudinea iredentistă, ci, dimpotrivă, încercarea de armonizare şi ocrotire a tuturor etniilor şi religiilor din tânăra provincie:

„Ca să românizăm această provincie cu o populaţiune atât de variată ca stirpe şi rasă, ca să imprimăm sentimente naţionale, după cum s'au imprimat atâtor sate şi oraşe principale de peste Dunăre, ne sunt suficiente mijloacele uzitate până acum: instituţiile noastre liberale şi puterea de asimilare a românului, fără procedeuri şoviniste. Să lăsăm aceste apucături vecinilor noştri maghiari, pe care îi blamează, tocmai pentru aceasta toată lumea civilizată; iar noi să urmăm drumul sigur urmat de secole până acum: al blândeţei, ocrotirei şi ospitalităţei, calităţi înăscute şi recunoscute românului de întregul orient, şi de toţi streinii care au vizitat sau locuesc această ţară. Altădată ne vom ocupa de celelalte chestiuni atinse în corespondenţă; cât pentru astăzi ne vom mărgini a constata nedreptele aprecieri în privinţa mişcărei culturale, a Bulgarilor mai cu seamă. 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

 

Confratele nostru vorbind de Tulcea, după ce constată că înainte de ocupaţiune, Românii erau superiori în număr şi în cultură, având două biserici cu două şcoli, zice: ..... «iar astăzi Bulgarii au gimnaziu de ambe sexe şi şcoală de copii mici, unde îşi trimit şi Românii pe ai lor ca să înveţe că Dobrogea este ţară bulgărească» ... iar în alt loc: «Nimeni nu vede Românismul căzut în ridicol şi noroiu dar toţi admiră palatele instrucţiunei bulgăreşti şi greceşti, şi aceasta mi se pare de trei ori stupid» şi în fine continuă confratele nostru: «La sărbători naţionale nu vezi un om pe stradă, pare că este ceremonia înmormântărei unui ciumat. Eu nu susţiu să reaşezăm în curtea bisericei bulgăreşti spânzurătorile cari au funcţionat până la venirea Românilor, dar să luptăm pe terenul cultural şi economic ca naţiune, şi cel puţin tot atât cât acei câţiva bulgari, cari revindecă Tulcea prin energia lor, căci la număr sunt inferiori Românilor, Grecilor şi Ruşilor, în parte la fiecare; cu toate acestea nu este un act public căruia să nu-i imprime nota lor şi punctul lor de vedere bulgăresc. Ştiu că reprezentantul guvernului arată acest flagel(?) dar ministrul nu-i ia în serios» ...
 
Cunoaştem Tulcea, şi afară de mici exageraţiuni, nu vom desminţi cele relatate, dar vom combate la confratele nostru gelozia, doza de invidie - ca să nu zicem mai mult - cu care judecă mişcarea culturală a bulgarilor, pe care o întinde până a califica această mişcare de «flagel», şi până la amintirea «spânzurătorilor din curţile bisericilor bulgăreşti». - Acesta este un patriotism destul de rău înţeles.

Dar ce ai voi D-ta stimabile confrate, care se pare că eşti om cult, ca nici bulgarii, nici grecii, nici armenii, nici ruşii, nici turcii, tătarii, ovreii, spaniolii, caraimii, catolicii, protestanţii, lipovenii, baptiştii etc., să nu aibă o biserică, o casă de rugăciune, după cum ţiganii şi noi Românii din Constanţa şi copii noştri, n'avem unde auzi măcar la sărbătorile mari un Tatăl nostru românesc?
Faptul că de es. comunitatea greacă şi cea bulgară şi-au construit anul trecut cu propriile lor mijloace şi aci în Constanţa (oraş numai de 8000 suflete) şcoli cu două caturi, pe când noi Românii, după o stăpânire de 14 ani, cu cârmuitori şi primari Români, nu avem destinat pentru local de şcoală decât o infectă clădire, moştenită şi acea dela turci, se poate numi el oare «flagel», contra căruia să chemi atenţiunea guvernului central? Căci afară de mişcarea culturală a bulgarilor, ce alt putut-a înţelege confratele nostru prin cuvintele: «Ştiu că reprezentaţii guvernului central arată acest flagel, dar ministru nu-i ia în serios»...?
 
Unde a văzut sau a auzit în decurs de 14 ani vreun fapt de natură a justifica vre-o intervenire cât de mică a guvernului?
Arăte-ni-se şi vom fi cei dintâi care vom cere intervenirea guvernului.
Noi cei dela «Constanţa» suntem şi noi buni Români, şi - poate - cu sentimentele naţionale mult mai încercate decât confratele nostru dela «Adevărul» - suntem aci dela primul pas făcut de oştenii în Dobrogea, dar n'am văzut nimic, absolut nimic, decât supunerea desăvârşită a întregului mosaic etnic din care se compune populaţia provinciei la toate îndatoririle prescrise de legi. - Nimic alt decât câteva proteste pasive, traduse prin câteva emigrări între locuitorii musulmani, datorite în mare parte fostelor reglemente domeniale acum desfiinţate.
 
Pe câtă vreme dar, la nici unul din neamurile ce populează această provincie nu s'a simţit nici o urmă spre alte centre de gravitaţiune; întrucât nimeni nu ţinteşte la alt scop decât la un traiu liniştit şi mulţumitor sub cerul liber al ţării şi sub scutul legilor ei, ne simţim datori a apăra diferitele elemente indigene, şi pe fiecare în parte, de orice atacuri nedrepte, ori din ce parte ar proveni, convinşi fiind că numai astfel putem cinsti numele de român, ce a resunat şi resună încă atât de dulce a toată generaţiunea actuală a Peninsulei Balcanice. Acesta este unul din mijloacele noastre spre românisarea României Transdanubiene.
Încheind, reamintim confratelui nostru şi tuturor acelor «patrioţi» cari agită fără motiv asemenea chestiuni, proverbul turcesc care zice: «Bilmeen chiopec iorme, coiuna curt ghetirir», ceea ce va să zică pe româneşte Câinele care nu ştie să latre, aduce lupu la oi. Altă dată vom vorbi despre celelalte rele semnalate în «Adevărul».”

 

#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“ 
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu

Mai multe date din istoria Dobrogei puteţi afla accesând lucrarea „Mărturii din epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“, disponibilă integral în format electronic.
 
Dacă în urmă cu 121 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.

Citeşte şi:
 
#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Vizita regelui Carol I şi a principelui Ferdinand la Constanţa

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Apariţia ziarului „Dobrogea“ - „Păşim cu sfială la luptă, dar cu inima curată“

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Măsuri împotriva invaziei de lăcuste, în Tulcea anului 1885

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Funeste resultate“ ale ignorării importanţei caligrafiei în şcoli

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Un dobrogean se plânge de discriminare - „Să ni se dea aceleaşi legi, căci aceleaşi aspiraţiuni le avem“

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Roma din Dobrogea - descoperiri aduse la „aprecierea oamenilor competinţi“