#DobrogeaDigitală Despre Cernavodă - „În anii 1593-1595, Mihai Viteazul a făcut o expediţie peste Dunăre în Dobrogea“

• Primul capitol cupride informații despre geografia locului, iar al doilea prezintă „considerațiunile istorice“ despre Cernavodă. Aflăm detalii atât atestate prin documente, dar și prin poveștile spuse de bătrânii locului.

Prima monografie a localității Cernavodă, potrivit preotului T. Samoilă, este cea a ilustrului Ioan Mușat, „Istoricul orașului Cernavodă“. Structurată pe 14 capitole, volumul ne prezintă detaliat și bine structurat informații prețioase despre Cernavodă.


Documentarea lucrării începe în anul 1934, bazându-se şi pe discuţiile purtate cu bătrânii. Din prefață aflăm că în decursul adunării materialelor, Ioan Muşat a întâmpinat numeroase probleme. Preotul Samoilă explică: „greutăţi inerente oricărui debut şi mai ales greutăţile legate de cutezanţa de a merge pe un drum ce nu l-a mai străbătut nimeni. Un studiu monografic al Cernavodei nu s-a mai făcut până acum“.


Ioan Muşat precizează: „Am motive să cred că o monografie a oraşului nostru nu se va mai scrie în curând, iar dacă astăzi procurarea unei fotografii nu e cu putinţă, cu atât mai mult în viitor“. Probleme apar şi din punct de vedere financiar, după cum mărturiseşte autorul. Era nevoie de „peste 30 000 lei“ pentru tipărire. Iniţial, autorităţile locale nu au achiesat la finanţarea apariţiei acestei cărţi, dar schimbarea primarului, în persoana căpitanului Velicu Todor, a făcut posibilă publicarea volumului, abia în 1938, cu titlul Istoria oraşului Cernavoda.


Pe una din primele pagini sunt consemnate numele acelor cărora le este dedicat volumul: bunicului autorului, Banu Muşat - „veteran din 1877“ -, unchilor lui „Muşat Gheorghe - Mort în războiul pentru Întregirea Neamului, în luptele de la Doaga; Muşat Mihai - Mort în luptele de la Mărăşeşti; Muşat Constantin - Invalid, rănit grav în luptele de la Turtucaia“.


Prefaţa monografiei este semnată de colaboratorul său de la periodicul „Danubius“, preotul T. Samoilă, ce remarcă, privitor la importanţa monografiei pentru spaţiul dobrogean: „O monografie a Cernavodei, prin urmare, are darul să edifice asupra întregei provincii căci Cernavoda este adânc înrădăcinată şi unitar legată de soarta şi istoria ei“.


Primul capitol cupride informații despre geografia locului, iar al doilea prezintă „considerațiuni istorice“ despre Cernavodă. Aflăm detalii atât atestate prin documente, dar și prin poveștile spuse de bătrânii locului.


Așadar, după cum punctează autorul, „ să mergem şi să cercetăm istoria spre a vedea trecutul acestei localităţi“. Astăzi prezentăm ultima parte a capitolului „considerațiuni istorice“, în care autorul trece prin istoria locului din secolul II până la secolul XIX:



„După secolul al II-lea, civilizaţia romană copleşise pe greacă cucerind-o, iar sufletele necultivate ale Gețiior erau cu totul robite şi amestecate cu cele romane; se socoteau de aceea una, Romani cu toţii.


Prin secolul al III-lea, au început să se abată nenorocirile asupra Moesiei de jos. Geţii au păitruns aici iar după ei și alţi barbari cari au prefăcut în ruine frumoasa viaţă dela gurile Dunării. Dela sfărâmarea împărăţiei romane până la cucerirea Dobrogei de împărăţia otomană , această provincie a fost un fel de drum de trecere al popoarelor năvălitoare, spre miazăzi, iar Romanii n'au pierit.


Cărţile de istorie pomenesc mereu de Românii valahi. Conduşi de voevozli lor, Valahii plăteau tribut Bizantinilor ori barbarilor vremelnici, fie că trăiau uniţi cu Bulgarii fie că trăiau în legături cu Românii din stânga Dunării.


După anul 1420, Dobrogea a fost cucerită de Turci, care au stăpânit-o până la 1878, când a reintrat sub dominaţiunea României. Îndată după luarea în stăpânire a Dobrogei, Turcii au luat măsuri de pază, întărind toate cetăţile din lungul Dunării.


Mica cetate romană dela gura văii Carasu a fost refăcută şi întărită de Turci, în acelaşi scop pentru apărarea portului şi a vămii. Turcii căutând să dea provinciei dobrogene un caracter turcesc, au adus populaţie turcească din diferite părţi ale imperiului şi au aşezat-o în Dobrogea.


Câteva familii de Turci s'au stabilit şi aci în partea de Sud a localităţii. În anii 1593-1595, Mihai Viteazul a făcut o expediţie peste Dunăre în Dobrogea. Călărimea lui a străbătut toate târgurile şi satele dobrogene.


În cronica lui Baldasaris Walteri, din 1599, se spune despre această expediţie a lui Mihai Viteazul în Dobrogea, cele ce urmează: « ... iar căpitanul Kiral Albert, precum se cheamă în comun, rămase cu mulţi unguri, cazaci, români ş. a., pe acel mal al Dunării. Dânsul, la 30 Decembrie, preface în cenuşă Vistava (Şiştov), Apoi Orehova (Rasova), omorând o mare mulţime. Tot cu acea inimă înflăcărată pradă înfricoşător, deşi nu în acelaş timp şi alte cetăţi, precum Cernavoda, Rasgrad, Bababadag»


D-l Profesor N. Iorga în „Droits nationaux et politiques de Roumains. dans la Dobrodja, Iassy, 1917 p. 75, spune: „...un episcop a fost şi la Bogazschioi (Cernavoda). Episcopul Neofit din acea localitate traducea în 1770, cărţi din greceşte în româneşte...“


După începutul veacului al 18-lea, Dobrogea ajunsese maidanul de încăerare între Turci şi Ruşi. Nu treceau 10-15 ani și valuri de oşti, pe drumurile năvălitorilor de acum o mie şi ceva de ani, căuau sate şi oraşe să le prade. Salvarea bieţilor români era balta.


După ce trecea războiul, care mai rămâneau cu viaţă se întorceau iarăşi la vetrele lor şi-şi fă ceau pe dărâmături alte bordee şi iar se ocupau de gospodărie. Se mai abătea peste capul lor şi alte nenorociri; astfel după fiecare războiu urma ciuma care deasemeni îi secera.


Ruşii, în anul 1828, au trecut Dunărea pe un pod chiar pe la Cernavoda și de aci pe la Cuzgun s'au îndreptat să atace Silistra. După acest război nu se mai găseau în Dobrogea decât câteva case. În anul 1838, după o hartă etnografică rusă, copia aflată la Academia Română, Cernavoda era un mic sat cu mahomedani şi cari număra numai 20 de case, denumit Bogazschioi.


Prin anii 1848 - 1849, emigrapi poloni, din pricina persecuţiilor Rusiei, căutau să se aşeze în Dobrogea, sub oblăduirea Turciei. Agentul polon Korsac cutreeră Dobrogea să găsească locuri pentru coloniştii poloni, alături de cazaci foşti supuşi ai Poloniei, până la căderea ei. Polonul notează satele locuite şi de cazaci şi trimite două rapoarte de constatările făcute, rapoarte care se găsesc în arhiva muzeului Czartoryski din Cracovia.


Iată o parte din cuprinsul unui raport: Tulcea 6 Octombrie 1849 „... Ați trimis cu corabia precedentă un mic memoriu asupra nevoii de a aşeza colonişti în provincia Dobrogea. Azi adaug o listă a satelor din Dobrogea locuite în întregime sau în parte de Ruteni (Malo-Ruşi)... Cercul Kiustengea: Seimeni 20 (case româneşti), Kokerliu (Cochirleni) 20 case româneşti, Boazchioi 10 case româneşti, Rasova (40 case româneşti) etc ...“


Documentul acesta este încă o dovadă de existenţa satului Bogazschioi şi încă aci s'au stabilit şi Cazaci, care veniseră la gurile Dunării şi în toate porturile dunărene în calitate de comercianți. Ei se aprovizionau din apele Dunării cu pește. Cumpărau de asemeni grâne pe care le vindeau în satele din Ucraina și Polonia.“


Va urma.


Sursă foto: „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I. Mușat

Descarcă gratuit volumul „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I.Mușat din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța


Citește și:

#DobrogeaDigitală: Despre Cernavodă - „Tânărul nostru arheolog l. Nistor a făcut cercetări şi săpături de controlׅ“