#DobrogeaDigitală Despre Cernavodă - „Tânărul nostru arheolog l. Nistor a făcut cercetări şi săpături de controlׅ“

Prima monografie a localității Cernavodă, potrivit preotului T. Samoilă, este cea a ilustrului Ioan Mușat,  „Istoricul orașului Cernavodă“. Structurată pe 14 capitole, volumul ne prezintă detaliat și bine structurat informații prețioase despre Cernavodă.

Documentarea lucrării începe în anul 1934, bazându-se şi pe discuţiile purtate cu bătrânii. Din prefață aflăm că în decursul adunării materialelor, Ioan Muşat a întâmpinat numeroase probleme. Preotul Samoilă explică: „greutăţi inerente oricărui debut şi mai ales greutăţile legate de cutezanţa de a merge pe un drum ce nu l-a mai străbătut nimeni. Un studiu monografic al Cernavodei nu s-a mai făcut până acum“. 

Ioan Muşat precizează: „Am motive să cred că o monografie a oraşului nostru nu se va mai scrie în curând, iar dacă astăzi procurarea unei fotografii nu e cu putinţă, cu atât mai mult în viitor“. Probleme apar şi din punct de vedere financiar, după cum mărturiseşte autorul. Era nevoie de „peste 30 000 lei“ pentru tipărire. Iniţial, autorităţile locale nu au achiesat la finanţarea apariţiei acestei cărţi, dar schimbarea primarului, în persoana căpitanului Velicu Todor, a făcut posibilă publicarea volumului, abia în 1938, cu titlul Istoria oraşului Cernavoda.



Pe una din primele pagini sunt consemnate numele acelor cărora le este dedicat volumul: bunicului  autorului, Banu Muşat - „veteran din 1877“ -, unchilor lui „Muşat Gheorghe - Mort în războiul pentru Întregirea Neamului, în luptele de la Doaga; Muşat Mihai - Mort în luptele de la Mărăşeşti; Muşat Constantin - Invalid, rănit grav în luptele de la Turtucaia“. 

Prefaţa monografiei este semnată de colaboratorul său de la periodicul „Danubius“, preotul T. Samoilă, ce remarcă, privitor la importanţa monografiei pentru spaţiul dobrogean: „O monografie a Cernavodei, prin urmare, are darul să edifice asupra întregei provincii căci Cernavoda este adânc înrădăcinată şi unitar legată de soarta şi istoria ei“.

Primul capitol cupride informații despre geografia locului, iar al doilea prezintă „considerațiuni istorice“ despre Cernavodă. Aflăm detalii atât atestate prin documente, dar și prin poveștile spuse de bătrânii locului. 

Așadar, după cum punctează autorul, „ să mergem şi să cercetăm istoria spre a vedea trecutul acestei localităţi“. După ce am redat în ediția trecută prima parte a acestui capitol, astăzi prezentăm cea de-a doua parte, în care autorul aduce în atenție detalii despre istoria antică a localității Cernavodă, prezentând și o serie de descoperiri arheologice din zonă:

„Datorită faptului că întreaga atențiune a cercetătorilor trecutului a fost răpită de monumentele lumii greco-romane, obiectele preistorice găsite ici colo prin Dobrogea, n'au ajuns a interesa pe nimeni în chip mai deosebit. Strălucita viaţă greco-romană, de mai târziu a acoperit acest trecut, făcând să se uite sub impunătoarele ei ruini, tot ce a fost mai înainte. 

Desigur, pe nedrept. Este ca şi printre oameni, când cineva a ajuns la slavă şi bogăţii, uită pe părinţii cari l'au crescut şi pe aceia din mijlocul cărora s'a ridicat în lipsuri şi suferinţi. 

În fine, în luna Septembrie 1936, a venit la Cernavoda tânărul nostru arheolog, d. l. Nistor, care a făcut cercetări şi săpături de control pe locurile unde acum două decenii Carl Schuchhardt, a făcut constatările de mai sus D. I. Nistor a reuşit să facă noi descoperiri preistorice, găsind un material extrem de interesant, cioburi vechi, vase de diferite mărimi şi forme lucrate grosolan din ceramică cu ornamente pictate, mai ales în motive spirale cuţite de cremene, pumnale de corn, râşnite (plăci de piatră scobite) ciocane de piatră, bucăţi de culoare care se întrebuinţa la vopsitul vaselor, o figurină din pământ ars şi înfine o harapună de corn de cerb pentru pescuit. 

Succesul mare pe care l'a avut d. I. Nistor, constă în faptul că după calculele făcute de d-sa, a isbutit să găsească şi cimitirul oamenilor cari au locuit aci. La primele săpături a găsit două mormninte. În fiecare din ele s'a găsit scheletul omului. care s'a păstrat din cauza calcarului ce l'a îmbrăcat. 

După felul cum scheletul s'a găsit în mormânt, s'a dedus că oamenii pe acele timpuri se îngropau în poziţia omului care doarme, pe partea dreaptă, cu picioarele strânse şi cu privirea spre Răsărit. În fiecare mormânt, la capul scheletului, s'au găsit câte două oale întregi. Una din oale are lorma unei «raţe».

În aceste oale, a explicat d. I. Nistor, se punea mâncare când se îngropau morţii. Din cauza timpului nefavorabil, lucrările de cercetare au fost întrerupte pentru a fi reluate în primăvara anului 1937. 

Bătrânii povestesc că înainte de construirea digului la gura văii Carasu, de către Englezi în vederea lucrărilor de cale ferată exista urmele unui pod peste canalul ce făcea legătura cu lacul Carasu. 

Pe aci trecea un drum paralel cu Dunărea, care făcea legătura între Axiopolis şi Carsium (Hârşova) şi care n'a fost altul decât drumul roman. Sub Roman acest pod, precum şi corăbiile din port cu siguranţă că au avut pază. 

Aci trebue să fi fost un castellum sau castela. Urme de aşezări romane aci se explică şi prin faptul că în jarul tuturor lagărelor romane şi pe liniile de comunicaţiuni existau canabae. Era şi natural să existe canabae aci, într'un punct principal de comunicaţii are să deservească şi cetatea Axiopolis. 

Canabae înseamnă bărăci, colibe, locuinţe sau magazii de lemn, în care erau autorizaţi să şeadă negustorii și meseriaşii. 

În vremurile noastre, cu prilejul unor săpături făcute Ia Cernavoda, s'au găsit stâlpi militari din epoca Romană. În curtea locuinţei directorului gimnaziului (d. r. Dimitriu), deasemenea s'a găsit în pământ o bucată de sarcofag, asemănătoare celor găsite la Constanţa. 

În curtea gimnaziului «Principesa Elena», există câteva pietre cu inscripţii romane, găsite la întâmplare cu prilejul unor săpături locale. În luna Ianuarie 1936, întâmplarea a făcut ca lucrătorii fabricii de ciment să dea peste un monument antic, deosebit de important din punct de vedere arheologic. 

Locul descoperirii se află la o distanţă de 300 m pe malul drept al Dunării, la Sud de podul Regele Carol I. 

La o înălţime de 15 m., într'o mare tâmplă de stâncă tăiată anume, se atlă o firidă cu înălţimea de 0,80 m. înălţimea de 0,75 m. Firida, cu adâncimea ei de 30 cm., adăposteşte un basorelief înalt de 0,50 m.

Basorelleful reprezintă un bărbat, complect gol, stând sprijinit pe un fel de estradă prevăzută cu două eşinduri în dreptul picioarelor. 

Capul, tip brahicefel, este acoperit cu păr scurt, dispus după o coafură obişnuită, o parte pe creştet iar alta pe tâmple, în dreptul urechilor cu pavilionul alungit. Ochii sunt redaţi prin două incizii elipsoide, prinse parcă de nasul tăiat geometric. 

Gura, cu buze subţiri, poartă o umbră de dispreţ sau de tristeţ. În general figura are un aer de melancolie. Capul este aşezat pe un gât gros şi cilindric. 

Pieptul, normal în diametru, prezintă câteva curiozităţi fizice şi ornamentale. Cele două sfârcuri ale pieptului sunt exagerat redate în forma unor migdale. Între ele se află un craniu prins între capetele unui fel de colan, trecut pe după gâtul personagiului mascul. 

Braţele îi sunt întinse. În mâna dreaptă ţine o cupă de sacrificiu. Braţul e liber întins, iar cupa e ţinută, ori mai curând sprijinită cu mâna, pe un fel de raft. Bratul stâng, lăsat in jos, ţine proptită fn pământ o bâtă noduroasă. 
Tot de braţul stâng atârnă blana unei feline în miniatură. În restul corpului , de notat picioarele cu coapse şi pulpe vânjoase şi goliciunea organului procreativ. 

La dreapta personagiului din basorelief, tot în edicula, se vede un altar paralelipipedic:, deasupra cu o accentuată scobitură dreptunghiulară.

Basorelieful, ni-l arată pe erou în momentul când face libaţiuni. Cupa este ţinută deasupra altarului gata pentru sacrificiu. Acest monument va fi păstrat aşa cum l-au transmis vremurile, stând mărturie în fata celor care ar veni să-l vadă, ca o durabilă mărturie peste şiruri de ani. 

În lucrarea d-lui Apostol Culea «Dobrogea» pagina 23 citim: «Clădirea cetăţilor militare şi aducerea batalioanelor de soldaţi, aşezarea vămilor cu funcţionari romani, porturi pentru corăbi-i de pază şi de comerţ, la aceste vaduri dunărene, înseamnă un spor de populaţie civilă, adică s'au alcătuit oraşele romane în toată regula. 

Negustorii făceau târguri ca să atragă populaţia, din apropiere la mărfurillor; agricultorii arau ţarinele înves cinate ajutaţi de geţi plugari, ca să iotreţie garnizoanele şi oraşele. Geţii s'au deprins cu noii mosafiri ai pământului lor.
 
Au învăţat limba latină şi femeile gete erau bucuroase să-şi lase colibile lor mizerabile pentru un roman din cetate. Nu se împlinise un veac dela venirea întâiului roman şi malul Dunării era încins de o coroană de cetăţi romane, unde limba latină era înţeleasă şi de băştinaşii din preajm㻓.

Va urma.

Sursă foto: „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I. Mușat
 

Citește și:

#DobrogeaDigitală: Despre Cernavodă - „Să mergem şi să cercetăm istoria spre a vedea trecutul acestei localităţi“