#DobrogeaDigitală Dobrogea și Imperiul Româno-Bulgar - „Ce sânge curge în vinele fondatorilor Imperiului Vlacho-Bulgar “

• Volumul cuprinde trei părţi. Prima prezintă date geografice şi istorice, a doua parte se axează pe etnografie şi toponimie, iar ultima parte este destinată concluziilor. La final poate fi studiată o impresionantă hartă a Dobrogei, cu localităţile şi denumirile de la vremea respectivă.

În anul 1913, apare lucrarea „Dobrogea. Schiță geografică-istorică“, la Tipografia Curţii Regale F. Gobl FII. Volumul, interesant și prin absența semnăturii autorului, surprinde repere importante din istoria Dobrogei. De altfel, detaliile istorice îmbinate cu precizia geografică formează un portret complex al Constanţei şi al Dobrogei de început de secol XX.


Volumul cuprinde trei părţi. Prima prezintă date geografice şi istorice, a doua parte se axează pe etnografie şi toponimie, iar ultima parte este destinată concluziilor. La final poate fi studiată o impresionantă hartă a Dobrogei, cu localităţile şi denumirile de la vremea respectivă.



Fiecare dintre cele trei părți este structurată în mai multe capitole. Bunăoară, prima parte cuprinde următoarele capitole: Date geografice, Date istorice, cu subcapitolele: Dobrogea în antichitate, Dobrogea pe timpul dominaţiunei romane, Dobrogea de la năvălirea Slavilor şi Bulgarilor până la dominaţia turcească, Întemeierea principatelor române. Năvălirea Turcilor. Stăpânirea voievozilor asupra Dobrogei. Dominaţiunea turcească.



În cea de-a doua parte, lucrarea prezintă două capitole: Diferite populaţiuni şi vechimea lor în Dobrogea şi Denumirile elementelor geografice în Dobrogea. Ultima parte cuprinde un rezumat şi concluzii.


Primele paragrafe din prima parte „Date geografice“ abordează limitele teritoriale, alături de împărțirea geografică a regiunii. Lucrarea adaugă diferite informații, spre exemplu cu referire la tipul solului din anumite zone.


Următoarea secțiune este dedicată prezentării istorice din perioada antichității. Menționăm, însă, că informațiile din lucrare se raportează la bibliografia și descoperirile istorice până în anul 1913, anul publicării lucrării. Pentru un tablou istoric mai cuprinzător sunt disponibile în Biblioteca ZIUA de Constanța o serie de articole dedicate acestei perioade.


Lucrarea prezintă cronologic tabloul istoric în secțiunea „Dobrogea pe timpul dominațiunei romane“, cuprinzând următoarele rubrici: „Imperiul Român“, „Năvălirile barbarilor. Imperiul Român de Răsărit“, Cum se numea Dobrogea în anticitate și pe timpul dominațiunei romane; limitele ei“.

Rubrica dedicată „Imperiului Roman“ prezintă evoluția dominației romane în Dobrogea, reliefând etapele romane cuceririlor romane. Urmează „Năvălirile barbarilor. Imperiul Român de Răsărit“, din care aflăm luptele duse cu triburile barbare, implicația activa a romanilor în reconstruire și apărare etc.


Numeroase pagini abordează o problemă încă actuală, cea a denumirii și limetelor Dobrogei înainte de stăpânirea romană. Astfel că, autorul dedică acestei problematici rubrica intitulată „Cum se numia Dobrogea în anticitate și pe timpul dominației romane; limitele ei“.


Al treilea subcapitol este intitulat „Dobrogea de la năvălirea slavilor şi bulgarilor până la dominaţiunea turcească“. Aflăm astfel despre o nouă etapă din istoria Dobrogei. Subcapitolul este structurat în mai multe rubrici, după cum urmează: Slavii și Avarii, Bulgarii, Imperiul româno-bulgar.


Următoare rubrică, „Bulgarii“, se întinde pe numeroase pagini.. Numărul generos de pagini ne determină să structurăm prezentarea acestei secțiuni în mai multe ediții. În prima parte, prezentată în ediția trecută, autorul relata despre originea bulgarilor. Autorul trece în revistă diverse opinii referioare la aceasta. Finalul secțiunii prezintă o recapitulare a celor antemenționate.
Ultimele rânduri din rubrica intitulată „Bulgarii“ menționează câteva concluzii extrase dintr-o prelegere a lui Nicolae Iorga, ținută la Academia Română.


Subcapitolul „Dobrogea de la năvălirea slavilor şi bulgarilor până la dominaţiunea turcească“ se încheie cu „Imperiul româno-bulgar“. Potrivit mai multor autori, al doilea țarat bulgar, denumit Țaratul româno-bulgar de unii istorici români sau Imperiul româno-bulgar de alți autori, a fost un stat multietnic (regat) apărut la Dunărea de jos în 1186, odată cu victoria bulgarilor și vlahilor răsculați din sudul Dunării împotriva Imperiului bizantin, și dispărut în 1260 prin fragmentarea în state mai mici, cucerite în jur de 1396 de către Imperiul otoman.


Autorul lucrării abordează această etapă în lucrare, expunând pe larg diferite opinii referitoare la problematică.


Accentul este pus pe originea mai multor conducători ai imperiului.


Redăm în cele ce urmează a doua parte din secțiunea intitulată „Imperiul româno-bulgar“, restul urmând a fi prezentat într-o ediție viitoare:


„În scrisori și acte Ioniță însuși se numește Domn şi Împărat al Bulgarilor şi Vlachilor. După ce purtă mai multe răsboaie cu succes, Ionită moare încărcat de glorie la anul 1207.


În realitate ce sânge curge în vinele fondatorilor Imperiului Vlacho-Bulgar, se întreaba istoricii Ranibaud şi Lavisse, în marea lor operă „Histoire genérale“?

Slaviştii vor să-i facă slavo-bulgari. Nicetas produce o bună mărturie, istorisind că un popă, făcut prizonier, fiind adus în fata lui Asan, s'a aruncat la picioarele acestuia şi cum stia limba valachă, li ceru mila in limba maternă a Țarului.

După cum se vede limba româna este limba materna a familiei lui Asan. Toate stirile contimporane îi arata ca Români, numindu-i vlachi si deosebindu-i de Bulgari. Ionișă în scrisorile sale către Papa Inocențiu al III-len, își arată origina romană. Naționalitatea Asaneștilor este de altfel definitiv rezolvată prin studiul lui Hofler.

A nega caracterul vlahic al răscoalei este neputință. Il afirma isvorul bizantin contimporan ca şi cronica bogata a eruciatilor, cronica vestită a lui Villehardouin, care stie foarte bine, ca un luptător ce fusese, ce era un Bougre și ce era un Blacque.


Armele sageti, suliti, felul de luptă, năvalirile neprevestite, organizația eu totul patriarhala, în care individualităţile cu pasiunile lor au loc liber, arată pe deplin caracterul vlahic, păstorese, nomad al mişcarii. El a fost si una din cauzele intinderii ei neaşteptat de repezi, si a deplinului ei success“.

Va urma.


Descarcă gratuit lucrarea „Dobrogea. Schiță geografică-istorică“, din Biblioteca Virtuala ZIUA de Constanța



Citește și:

#DobrogeaDigitală: Dobrogea în perioada dominației romane - „De la Strabo, Dobrogea începe a fi cunoscută sub numele de Scythia minor