#DobrogeaDigitală Dobrogea și „Întemeierea principatelor române“ - „Mircea stăpânea încă ambele maluri ale Dunării până la Mare“

 

În anul 1913, apare lucrarea „Dobrogea. Schiță geografică-istorică“, la Tipografia Curţii Regale F. Gobl FII. Volumul, interesant și prin absența semnăturii autorului, surprinde repere importante din istoria Dobrogei. De altfel, detaliile istorice îmbinate cu precizia geografică formează un portret complex al Constanţei şi al Dobrogei de început de secol XX.
 
Volumul cuprinde trei părţi. Prima prezintă date geografice şi istorice, a doua parte se axează pe etnografie şi toponimie, iar ultima parte este destinată concluziilor. La final poate fi studiată o impresionantă hartă a Dobrogei, cu localităţile şi denumirile de la vremea respectivă.
 


Fiecare dintre cele trei părți este structurată în mai multe capitole. Bunăoară, prima parte cuprinde următoarele capitole: Date geografice, Date istorice, cu subcapitolele: Dobrogea în antichitate, Dobrogea pe timpul dominaţiunei romane, Dobrogea de la năvălirea Slavilor şi Bulgarilor până la dominaţia turcească, Întemeierea principatelor române. Năvălirea Turcilor. Stăpânirea voievozilor asupra Dobrogei. Dominaţiunea turcească.
 
În cea de-a doua parte, lucrarea prezintă două capitole: Diferite populaţiuni şi vechimea lor în Dobrogea şi Denumirile elementelor geografice în Dobrogea. Ultima parte cuprinde un rezumat şi concluzii.
 
Primele paragrafe din prima parte „Date geografice“ abordează limitele teritoriale, alături de împărțirea geografică a regiunii. Lucrarea adaugă diferite informații, spre exemplu cu referire la tipul solului din anumite zone.
 
Următoarea secțiune este dedicată prezentării istorice din perioada antichității. Menționăm, însă, că informațiile din lucrare se raportează la bibliografia și descoperirile istorice până în anul 1913, anul publicării lucrării. Pentru un tablou istoric mai cuprinzător sunt disponibile în Biblioteca ZIUA de Constanța o serie de articole dedicate acestei perioade.
 
Lucrarea prezintă cronologic tabloul istoric în secțiunea „Dobrogea pe timpul dominațiunei romane“, cuprinzând următoarele rubrici: „Imperiul Român“, „Năvălirile barbarilor. Imperiul Român de Răsărit“, Cum se numea Dobrogea în anticitate și pe timpul dominațiunei romane; limitele ei“.
 
Rubrica dedicată „Imperiului Roman“ prezintă evoluția dominației romane în Dobrogea, reliefând etapele romane cuceririlor romane. Urmează „Năvălirile barbarilor. Imperiul Român de Răsărit“, din care aflăm luptele duse cu triburile barbare, implicația activa a romanilor în reconstruire și apărare etc.
 
Numeroase pagini abordează o problemă încă actuală, cea a denumirii și limetelor Dobrogei înainte de stăpânirea romană. Astfel că, autorul dedică acestei problematici rubrica intitulată „Cum se numia Dobrogea în anticitate și pe timpul dominației romane; limitele ei“.
 
Al treilea subcapitol este intitulat „Dobrogea de la năvălirea slavilor şi bulgarilor până la dominaţiunea turcească“. Aflăm astfel despre o nouă etapă din istoria Dobrogei. Subcapitolul este structurat în mai multe rubrici, după cum urmează: Slavii și Avarii, Bulgarii, Imperiul româno-bulgar.
 
Următoare rubrică, „Bulgarii“, se întinde pe numeroase pagini.. Numărul generos de pagini ne determină să structurăm prezentarea acestei secțiuni în mai multe ediții. În prima parte, prezentată în ediția trecută, autorul relata despre originea bulgarilor. Autorul trece în revistă diverse opinii referioare la aceasta. Finalul secțiunii prezintă o recapitulare a celor antemenționate.
 
Ultimele rânduri din rubrica intitulată „Bulgarii“ menționează câteva concluzii extrase dintr-o prelegere a lui Nicolae Iorga,  ținută la Academia Română.
 
Subcapitolul „Dobrogea de la năvălirea slavilor şi bulgarilor până la dominaţiunea turcească“ se încheie cu „Imperiul româno-bulgar“. Potrivit mai multor autori, al doilea țarat bulgar, denumit Țaratul româno-bulgar de unii istorici români sau Imperiul româno-bulgar  de alți autori, a fost un stat multietnic (regat) apărut la Dunărea de jos în 1186, odată cu victoria bulgarilor și vlahilor răsculați din sudul Dunării împotriva Imperiului bizantin, și dispărut în 1260 prin fragmentarea în state mai mici, cucerite în jur de 1396 de către Imperiul otoman.
 
Autorul lucrării abordează această etapă în lucrare, expunând pe larg diferite opinii referitoare la problematică.
 
În continuare accentul este pus pe originea mai multor conducători ai imperiului. În adăugarea concluziilor rubricii „Imperiul româno-bulgar“ autorul precizează și alte evenimente și popoare care au staționat pe teritoriul Dobrogei.
 
Ultimul capitol al primei părți se intulează „Întemeierea principatelor române. Năvălirea Turcilor. Stăpânirea voievozilor asupra Dobrogei. Dominaţiunea turcească“. În primele rânduri autorul plasează cititorul în contextul întemeierii principatelor române. 
 
După introducerea în context, autorul lămurește, primum, originea denumirii de Dobrogea. Mai departe, aflăm titlul pe care îl purtau conducătorii români:
 
Redăm în cele ce urmează a treia parte din secțiunea intitulată „Întemeierea principatelor române. Năvălirea Turcilor. Stăpânirea voievozilor asupra Dobrogei. Dominaţiunea turcească“:
 
„Astfel, în diferite documente interne, începând dela anul 1387, Domnul Munteniei Mircea cel Mare, se numeşte: «Stăpânitor al ambelor laturi ale Dunării până la Marea Neagră şi al ce­tăţei Silistra». În documentele existente însă din care unul cu data de 20 ianuarie şi altul din 6 Iulie 1391.
 
Mircea se numeşte: «Despot al ţărilor lui Dobrotici şi domn al Silistrei». Această stăpânire treţmie înţeleasă în sensul că Mircea stăpânea partea de miază-noapte a fostului Despotat al lui Dobrotici, iar în partea  de miază-zi şi anume teritoriul de lângă ţărmul Mărei Negre împrejur de Varna, după cum se constată din alte mărturii, era stăpânit de Ivanco, fiul lui Dobrotici.
 
Slăbirea Bizantinilor şi decadenţa Bulgarilor, înlesnesc intrarea în Europa, încă dela începutul veacului al XII-lea, a celor mai temuţi cuceritori ai timpurilor. În 1387, Sultanul Amurat trimite asupra Bulgarilor la Dunăre pe Ali-Paşa.
 
Pe la 1393 Şişman, Ţarul Bulgariei, după ce încearcă în zadar să reziste Turcilor, fie ca aliat, fie ca adversar, este prins şi detronat, iar ţara sa supusă Turcilor. Istoricul Nesri dă lista oraşelor cucerite de Ali-Paşa. Hârşova şi Silistra, figurează printre Castelele şi cetăţile dela Dunăre, pe care altă dată le ocupase Muntenii în Bulgaria.
 
Cucerirea turcească pare a nu fi fost urmată şi de o efectivă stăpânire a Dobrogei. Astfel cu toate că operaţiunile Turcilor la Dunăre şi în Dobrogea avusese loc între 1387-1393,  documente ulterioare acestei date, arată că Mircea stăpânea încă ambele maluri ale Dunării până la Mare.
 
Unul din aceste documente este dela 1406, iar al 2-lea din 10 Iunie 1415 şi în care Mircea se întitulează: «Mare Voevod şi Domn, din mila şi darul lui Dumnezeu stăpânind şi domnind peste toată ţara Ungro-Vlachiei şi peste părţile de peste munţi şi spre cele tătărăşti şi peste amândouă malurile Dunării întregi, până la Marea cea Mare şi Domn al cetăţii Dârstorului».
 
Încă şi Mihail (1418 - 1420) fiul şi urmaşul lui Mircea, poartă acest titlu“.
 
Va urma.
 
 

 
Citește și:

#DobrogeaDigitală: Dobrogea în perioada dominației romane - „De la Strabo, Dobrogea începe a fi cunoscută sub numele de Scythia minor